X

Învăţăturile Sfântului Nectarie din Eghina despre eretici

Image result for nectarie de eghina

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Despre ereziile papale[1]

Sf. Nectarie s-a ocupat de un subiect de dispută pentru teologi, anume dacă Apostolul Petru s-a dus vreodată la Roma. Sprijinindu-se pe dovezile serioase aduse, a ajuns la concluzia că Sf. Petru n-a călătorit la Roma. Indiferent dacă punctul său de vedere convinge sau nu, Părintele a încercat să surpe orgoliul latinilor şi o dată cu acesta şi temeiul întâietății pretinse de instituţia papală în întreaga Biserică creştină.

Chiar dacă se va admite într-adevăr faptul că Apostolul Petru este întemeietorul Bisericii Romano-catolice, totuşi nu rezultă din nicio sursă că aceasta ar deţine primatul puterii, transmis de la un papă la altul. Istoria Bisericii grăieşte de la sine că autoritatea supremă sunt Sinoadele Ecumenice. Ca să arate cât de neîntemeiate sunt pretenţiile latinilor în legătură cu infailibilitatea papei, de Dumnezeu purtătorul părinte şi profesor a avut răbdarea de a face o retrospectivă istorică, dovedind că numeroşi papi n-au fost deloc fără greşeală, de vreme ce unii au căzut pradă ereziilor, iar alţii au dus o viaţă scandaloasă, lucru adeverit de nenumărate mărturii. Multă lumină revarsă asupra subiectului capitolul „Despre erorile de dogmă ale Papilor”, demonstrând fragilitatea dogmei infailibilităţii.

Acest studiu istoric şi remarcabil dedicat cauzelor schismei, prin care Părintele desfiinţează catolicismul, se sfârşeşte astfel: „Indiferenţa Papei a condamnat întreg Răsăritul să sufere nenorocirile celei mai crude tiranii şi aceasta pentru că Biserica de Răsărit n-a trădat credinţa Sinoadelor Ecumenice, deşi toate i le-a conces papei. Dumnezeu va să judece cu judecată cea dreaptă şi va da răsplata Sa în ziua cea mare, Ziua de Apoi. Dumnezeu să fie ajutor Neamului şi Bisericii”.

Sfântul Nectarie despre erezia monofizită

În cartea sa intitulată „Sinoadele Ecumenice ale Bisericii lui Hristos” Sf. Ierarh Nectarie de Pentapolis scrie:

„Importanța și necesitatea celui de-al patrulea Sfânt Sinod Ecumenic constă în următoarele:

  1. A condamnat în mod oficial sinodul din Efes al lui Dioscor și l-a înlăturat din ansamblul Sinoadelor Ecumenice, arătându-le pe acestea fără greșeală.
  2. A detaliat și a clarificat relația dintre cele două firi ale lui Hristos, cârmuind în chip înțelept corabia ortodoxiei printre stâncile nestorianismului și monofizismului.
  3. A judecat și a condamnat pe Dioscor și pe Eutihie și a condamnat erezia lor.
  4. A condamnat pe Nestorie și a confirmat hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice care au avut loc înainte.
  5. A alcătuit Hotărârea Dogmatică prin care a pus capăt discuțiilor (controverselor).
  6. A făcut o îndreptare (un act reparatoriu), dând dreptate Episcopilor nedreptățiți la sinodul din Efes.”[2]

Despre protestanţi[3]

„Protestanţii care au părăsit Biserica văzută a lui Hristos, pentru a-şi întemeia propriile comunităţi de sfinţi, greşesc împotriva caracterului de bază al Bisericii. Ei consideră credinţa suficientă pentru mântuire şi interpretează opera răscumpărătoare ca pe o teorie teologică în stare să îl mântuiască pe cel ce o studiază ori o acceptă. Dar Opera de Mântuire nu e o simplă teorie teologică, ci un fapt mistic săvârşit în Biserica văzută a lui Hristos şi această operă oferă credincioşilor mântuirea şi părtăşia Duhului Sfânt. (…)

Dacă în fiecare zi ar trebui să ne adoptăm părerile unii altora, Biserica Sobornicească nu ar fi ceea ce a fost până azi, prin harul lui Hristos, având un singur cuget despre credinţă, crezând nezdruncinat mereu acelaşi lucru. Altfel, ar fi fost dezmembrată de o mulţime de erezii, nemaifiind Sfânta Biserică stâlp şi temelia adevărului, fără pată şi cusur. Ar fi fost a viclenilor şi a ereticilor care, după ce au fost învăţaţi de ea, fără pic de ruşine au respins-o. de asemenea, credem că mărturia Bisericii nu e mai prejos de autoritatea Sfintei Scripturi”.

[1] Preluat din „Sfântul Nectarie din Eghina, Făcătorul de minuni”, de monahul Teoclit Dionisiatul, Editura Sophia.

[2] Aghiou Nektariou, Ai Oikoumenikai Synodoi tis tou Hristou Ekklisias, Thessaloniki, 1972, p. 139.

[3] Extras din „Noi minuni ale Sfântului Nectarie, Sfântul Nectarie de Eghina despre Biserică, Editura Bunavestire.

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

5 comentarii

  1. STÂLPII BISERICII

    Scriere a Sfântului Ierarh Nectarie, prăznuit la 9 noiembrie, publicată în periodicul „Anuarul Tracic” în 1897

    “Care sunt motivele furiei apusenilor împotriva Sfântului Ierarh Fotie cel Mare”

    (…) Într-adevăr, nu există un motiv direct care să justifice furia apusenilor împotriva lui Fotie. Există însă un motiv indirect deosebit de important: consecinţele Enciclicei şi hotărârile Sinodului al 8-lea Ecumenic. Enciclica lui Fotie, scrisă după cea dintâi urcare pe tronul Constantinopolului, a pus stavilă acţiunilor lui Nicolae [papă al Romei între 858-867] în Bulgaria, făcând cunoscut bulgarilor cine este cel care învaţă credinţa cea adevărată, dreaptă şi deplină; a atras atenţia Bisericii de pretutindeni asupra inovaţiilor Bisericii Apusene, Fotie fiind cel dintâi care a îndrăznit s-o denunţe ca înclinând spre erezie şi s-o condamne; a apărat independenţa Bisericii Ortodoxe Greceşti pe care Papii căutau s-o subjuge.

    După cea de-a doua urcare pe tron, a reuşit să dea o puternică lovitură semeţiei apusenilor prin convocarea Sinodului al 8-lea Ecumenic şi anatematizarea celor ce îndrăznesc să adauge ceva la Simbolul de Credinţă. Sinodul acesta i-a arătat Papei şi oricărui episcop că este dator să respecte Simbolul de Credinţă al Sinodului de la Niceea pe care l-au validat şi confirmat şi celelalte Sinoade Ecumenice. (…)

    La 13 august 880, Papa Ioan al IX-lea, prin răspunsurile adresate împăratului Vasile şi lui Fotie, a validat cele hotărâte de Sinod [vezi Paparigopoulos, Istoria neamului elen, vol. IV, p. 316]. Iată care este motivul principal pentru care papistaşii sunt foc şi pară împotriva lui Fotie până astăzi. Şi pe bună dreptate, fiindcă, în primul rând, Fotie a respins prin atitudinea lui năvala apuseană asupra Răsăritului, salvându-l din înşelarea şi de sub asuprirea papală, iar în al doilea rând, fiindcă a condamnat prin hotărâre sinodală adaosul Filioque, pe care catolicii îl introduseseră în Simbolul Credinţei, supunându-i pe făptaşi afurisaniei. Din această cauză se simt pe ei înşişi împovăraţi de anatema acestui Sinod, a cărui autoritate se luptă în zadar s-o doboare.(…)

    Lui Fotie i se datorează faptul că Răsăritul nu a fost robit de Apus. Deoarece, dacă Fotie urma poziţia lui Ignatie [precedentul patriarh al Constantinopolului] şi dacă nu se întrunea Sinodul al 8-lea Ecumenic, întreg Răsăritul ar fi fost supus Papei. Fotie nu numai că a răsturnat cele petrecute sub Ignatie, restabilind aşezămintele ortodoxe, dar i-a salvat şi pe bulgari de la căderea în falsa credinţă. Lui Fotie i se datorează faptul că bulgarii şi-au păstrat dreapta credinţă.
    Acestea sunt deci motivele pentru care papistaşii sunt foc şi pară împotriva lui Fotie. Şi au dreptate, pentru că dacă Fotie nu exista, cu adevărat n-ar fi existat nici schisma, însă n-ar fi existat nici Ortodoxie, nici popoare ortodoxe, ci ar fi existat o robie spirituală şi un mod de gândire religios şi etnic greşit.
    Pe amândouă acestea, Fotie le-a salvat prin lupta sa împotriva invaziei apusene.”

    Sursa online: https://ortodoxromanblog.files.wordpress.com/2015/11/sfantulnectariedeeghina-decepapasisupusiiluis-audespartitdebisericaluihristosistoriaschismei.pdf

  2. Off topic
    Am tot citit ca sinodul din creta ar deschide o portita pentru casatoriile mixte cu neortodocsii. Dar nu este adevarat. Documentul spune clar ca este interzisa casatoria ortodocsilor cu neortodocsii, apoi repeta, la un alt subpunct, ca este interzisa casatoria cu necrestinii. Deci spune o data ca e interzisa apoi repeta ca e interzisa. Cine o fi scornit ca sinodul permite casatoria mixta?

    Citat

    Preoția prin sine nu constituie un impediment, însă, conform tradiţiei canonice existente (canonul 3 al Sinodului Quinisext), este interzisă încheierea căsătoriei după hirotonie;
    Cu privire la căsătoriile mixte între ortodocși și ne-ortodocși sau ne-creștini, s-a hotărât:
    i. Căsătoria între ortodocși și ne-ortodocși este interzisă conform acriviei canonice (canonul 72 al Sinodului Quinisext).
    ii. Posibilitatea aplicării iconomiei bisericești cu privire la impedimentele la căsătorie trebuie să fie reglementată de Sfântul Sinod al fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale, conform principiilor stabilite de sfintele canoane bisericești, în spiritul unui discernământ pastoral, astfel încât să servească mântuirii omului.
    iii. Căsătoria dintre ortodocși și ne-creștini este absolut interzisă, potrivit acriviei canonice.
    La aplicarea tradiției bisericești cu privire la impedimentele la căsătorie, practica bisericească trebuie să țină cont, în egală măsură, de prescripțiile legislației civile cu privire la acest subiect, fără să depășească limitele iconomiei bisericești.
    ***

    1. …La aplicarea tradiției bisericești cu privire la impedimentele la căsătorie, practica bisericească TREBUIE SA SE TINĂ CONT, în EGALA măsură, de prescripțiile LEGISLAȚIEI CIVILE cu privire la acest subiect, fără să depășească limitele iconomiei bisericești.
      …adica ai voie sa te culci cu porcul in coteţ dar să nu mirosi urât dimineaţa.
      E o modalitate de a tâmpii neo-ortodocșii care se duc la biserica să se încarce cu energie pozitivă …

  3. Andrei Postolache.

    In Pidalion, carte redactata de Sfantul Nicodim Agioritul, este o purunca a unui sinod Ecumneci, in care se precizeaza: este interzis sa se casatoreasca un orthodox cu un eretic. Si daca se gaseste o astfel de cununie atunci sa se desfaca”.

    In Creta, cand vin ierarhii si zic ca fiecare Sinod local face cum considera, de fapt invalideaza hotararea unui sinod Ecumenic, care zice clar ca nu e voie, indifferent de motiv.
    In Creta ei nu au negat pe fata o hotarare de Sinod Ecumenic, ci au ocolit hotararea intr-un mod diplomatic si viclean.

    E ca si cum ai spune: nu ai voie sa mananci ciocolata, dar daca nu mai poti de pofta poti guta un pic. Asa au facut si ierarhii.

    SI sa fim seriosi. Cand cineva se cununa cu altcineva care nu este orthodox, iti cam dai seama cat de orthodox e ortodoxul.

    Totusi aici e devina si preotul care oficiaza asa ceva. Daca ar respecta regulile atunci ar fi ceva mai zguduitor pt om si omul s-ar problematize. Insa, daca tu ala orthodox, primesti dispensa de la episcop, de ce sa iti bati capul. Vii cu dipensa, preotul trebuie sa asculte de episcop ca na, e seful lui.
    Ba mai mult, am un coleg de service care chipurile se spovedeste se impartaseste, insa de casatorit s-a casatorit cu o persoana catolica, si a fost si cununat la catolici, ca aia l-au primit.

    Prin urmare cand pastoral doarme dracu danseaza de rupe, si rupe din turma dupa bunul plac.

Dă-i un răspuns lui Andrei Postolache Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button