Justiția a respins reabilitarea lui Mircea Vulcănescu, decedat în temnițele comuniste de la Aiud

>Un proces inedit s-a derulat in ultimii trei ani in instantele din Bucuresti.  Mariuca Vulcanescu a cerut judecatorilor sa constate caracterul politic al condamnarii tatalui sau, Mircea Vulcanescu, dar nu a reusit.

“Este vorba de o persoana care a fost condamnata, umilita, care a suferit si a fost omorata pe nedrept, ba mai mult, imaginea si memoria ii sunt patate si post mortem, prin existenta si mentinerea efectelor hotararilor de condamnare, iar aceste efecte se rasfrang si asupra mea“, scria fata cea mica a lui Mircea Vulcanescu, in cererea de chemare in judecata.

In prima instanta, femeia a castigat, dar solicitarea a fost insa respinsa definitiv in vara anului 2019.

Ziare.com a analizat cele doua decizii contradictorii date in acest caz, fara precedent pe rolul instantelor din Romania, de Tribunalul Bucuresti si Curtea de Apel Bucuresti.

Moartea de la Zarca

Filosoful si economistul Mircea Vulcanescu s-a stins din viata pe 28 octombrie 1952 in inchisoarea din Aiud. Statuse timp de sase ani in puscariile comuniste, fiind arestat in 1946 in lotul al doilea al fostilor membri din guvernul Antonescu, acuzat de crime de razboi. Sentinta: 8 ani temnita grea si 3 ani detentie riguroasa pentru crime de razboi, primita in 1947. Inalta Curte a respins recursul in 1948.

Economistul a fost considerat de conducerea penitenciarului Aiud drept unul dintre stalpii rezistentei din inchisoare si, prin urmare, i-au aplicat cele mai grele torturi si dese izolari la crunta Zarca.

Aceasta era o celula de exterminare, de 1/4 m, din beton, fara mobilier, detinutii fiind nevoiti sa doarma direct pe beton. Intr-un frig cumplit, fara mancare si apa, imbracati doar in haine vechi si dormind direct pe beton, supravietuirea devenea aproape imposibila, potrivit unui studiu realizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER).

Intr-una dintre izolarile de la Zarca, un tanar detinut nu a mai rezistat si s-a prabusit din picioare. Un martor a povestit ca Vulcanescu a incercat sa-i salveze viata, s-ar fi asezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborat.

“Sa nu ne razbunati, dar sa nu ne uitati!” ar fi fost ultimele cuvinte ale lui Vulcanescu.

Procesul

Pe 3 august 2018, Mariuca Vulcanescu (86 de ani), fiica cea mica a economistului, a cerut judecatorilor Tribunalul Bucuresti sa constate caracterul politic al condamnarii suferite de tatal sau. Un proces deschis in baza Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

La randul sau, si Mariuca Vulcanescu trecuse prin ororile inchisorilor comuniste, dupa ce a fost inchisa intre anii 1952-1954 pentru activitate potrivnica regimului comunist.

“Tatal meu a fost condamnat, prin 10 hotarari judecatoresti, la un total de 8 ani de inchisoare, fara sa i se fi putut retine vreo vina ori sa se demonstreze valabil savarsirea vreunei fapte penale.

In realitate, instantele comuniste l-au judecat la comanda politica, intr-un proces 100% politic, nedrept, abuziv, absurd, ba chiar aberant. L-au etichetat criminal de razboi, vinovat de dezastrul tarii“, explica Mariuca Vulcanescu.

In perioada guvernarii lui Ion Antonescu, Mircea Vulcanescu ocupase functia de subsecretar de stat in cadrul Ministerului de Finante. Pe 30 august 1946, el a fost arestat in lotul al doilea al fostilor membri ai guvernului Antonescu, denumit lotul Aurel Aldea, acuzati de crime de razboi.

Mariuca Vulcanescu sustine ca procesul a fost o inscenare judiciara pusa la cale de comunisti.

“In realitate, a fost exterminat cu buna stiinta de factorii politici ai vremii, folosindu-se de aparenta creata de un fals proces, fiind trimis, intentionat, deliberat si cu buna-stiinta, direct la moarte, cu o escala necesara pentru punerea in practica a exterminarii fizice”, mai spune Mariuca Vulcanescu.

De ce a fost condamnat Vulcanescu

Potrivit deciziei de condamnare la 8 ani de inchisoare, Vulcanescu a fost gasit vinovat ca a militat pentru hitlerism intrucat a luat parte la 68 de Consilii de Ministri si la 58 de sedinte ale Delegatiei Economice, ocupandu-se si de problema finantarii armatei germane venita in Romania, alaturi de activitatea desfasurata la Ministerul Finantelor, unde ar fi fost unulul dintre colaboratorii cheie, datorita capacitatilor sale.

“S-a mai stabilit ca intrucat acuzatul Mircea Vulcanescu a continuat sa ramana in Guvern si dupa data declararii razboiului contra Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice si sa conlucreze cu acesta pana la 23 august 1944, rezulta ca el s-a solidarizat cu actiunea intreprinsa de Guvernul Ion Antonescu, pe care a inteles sa-l sprijine si astfel a achiesat la hotararea de continuare a razboiului in contra Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice si Natiunilor Unite”, se arata in motivarea condamnarii la 8 ani de inchisoare, aflata pe masa Tribunalului Bucuresti.

Prima instanta: “A fost condamnare politica”

Dupa ce a analizat toate actele din dosar, pe 31 mai 2017, Tribunalul Bucuresti a constatat caracterul politic al condamnarii dlui Mircea Vulcanescu.

Instanta a facut trimitere la prevederile Legii nr. 221/2009 care stabilesc situatiile in care se incadreaza condamnarile cu caracter politic pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

“Tribunalul apreciaza ca tatal reclamantei a facut obiectul unei condamnari cu caracter politic, prin raportare la art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, precum si persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive“, explica instanta.

Articolul la care se raporteaza judecatori este acesta: “exprimarea protestului impotriva dictaturii, cultului personalitatii, terorii comuniste, precum si abuzului de putere din partea celor ca re au detinut puterea politica“.

Procesul si decizia Tribunalului Bucuresti, pe portalul instantelor.

Statul Roman declara recurs

Statul Roman, prin Ministerul Finantelor, a contestat decizia Tribunalului, sustinand ca este insuficient motivata.

“Considerentele hotararii atacate, rezulta ca instanta nu a facut altceva decat sa enumere actele depuse in cauza, fara insa a motiva in drept si in fapt considerentele care au condus la admiterea actiunii, solutia exprimata prin dispozitiv ramanand nesustinuta si pur formala“, explicau reprezentantii Statului Roman.

A doua instanta: Nu a fost condamnare politica

Dupa ce a analizat toate datele din dosar, Curtea de Apel Bucuresti a admis apelul Ministerului Finantelor, a anulat decizia Tribunalului si a rejudecat intregul caz.

Sentinta: “Respinge cererea de constatare a caracterului politic al condamnarii autorului reclamantei, Mircea Vulcanescu”.

Procesul si decizia Curtii de Apel Bucuresti, pe portalul instantelor.

Curtea de Apel a sustinut ca instanta inferioara a motivat insuficient legatura dintre condamnarea lui Mircea Vulcanescu si prevederile OUG nr. 214/1999.

“Instanta trebuie sa prezinte motivele care au determinat-o sa pronunte solutia, respectiv sa arate in concret, in raport de probele dosarului, situatia de fapt pe care o retine in cuprins si sa demonstreze aplicarea regulii de drept incidente, referirea generica la probele administrate sau expunerea unor texte de lege, fiind insuficienta pentru a satisface standardele normei a caror incalcare va conduce la desfiintarea hotararii, fiind vorba de o lipsa a motivarii“, explica Curtea de Apel Bucuresti.

Instanta a analizat sentinta primita de Mircea Vulcanescu cu prevederile Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, in baza carora se pot constata caracterul politic al sentintelor.

Condamnat pentru rolul sau de la Finante

Concluzia judecatorilor a fost ca prevederile acestui act normativ nu se pot aplica in acest caz. Instanta arata ca Vulcanescu a fost condamnat pentru rolul sau de la Ministerul Finantelor in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial si pentru faptul ca a ramas in in guvern si dupa data declararii razboiului contra URSS si sa conlucreze cu acesta pana la data de 23 august 1944.

Practic, s-ar fi solidarizat cu actiunea intreprinsa de Guvernul Ion Antonescu, pe care a inteles sa-l sprijine si astfel a achiesat la hotararea de continuare a razboiului contra URSS si Natiunilor Unite.

“Asadar, anchetarea, judecarea si condamnarea autorului reclamantei, Mircea Vulcanescu, nu au privit fapte de natura politica de impotrivire la regimul comunist instaurat dupa 6 martie 1945 si nu exista nicio legatura intre faptele avute in vedere ca temei al condamnarii si ipoteza reglementata de art. 1 alin. ( 1) teza finala din Legea nr. 221/2009 si de art. 2 alin. (1) l it. a) din OUG nr. 214/1999, si chiar daca in hotararea de condamnare s-a retinut acceptarea si sprijinirea efortului de razboi impotriva Uniunii Sovietice, Curtea considera ca nici aceasta fapta imputata, prin ea insasi, nu poate fi nicicum asimilata exprimarii protestului impotriva terorii comuniste sau abuzului de putere din partea celor care au detinut puterea politica, in sensul Legii nr. 221/2009, chiar in contextul pronuntarii hotararilor de condamnare si specificul actului de justitie realizat in acea perioada si chiar daca s-ar avea in vedere ca judecata s-a desfasurat intr-o perioada in care Romania se afla sub ocupatia trupelor sovietice“, motiveaza Curtea de Apel Bucuresti.

Cum poate fi reabilitat Vulcanescu

Totusi, instanta arata in motivarea sentintei o cale prin care numele lui Mircea Vulcanescu ar putea fi reabilitat.

Judecatorii au observat ca din actele depuse in instanta, privind dosarele din 1947-1948, rezulta aspecte care pot determina o concluzie in sensul incalcarii principiilor de drept la acel moment, fata de lipsa de echitate a procedurilor si lipsirea inculpatilor de garantii rezonabile privind dreptul la aparare, lipsa de impartialitate a instantelor, tribunale ale poporului sau instante obisnuite, lipsa a doua grade de jurisdictie si pronuntarea condamnarilor prin hotarari ramase definitive dupa adoptarea Constitutiei Republicii Populare Romane dupa anul 1948.

Magistratii atrag atentia ca procese deschise in acea perioada vizau nu numai tragerea la raspundere a celor vinovati de crime de razboi sau impotriva umanitatii, ci si in scopul eliminarii celor care ar fi putut opune rezistenta noii oranduiri sociale si consolidarii sistemului totalitar.

“Cererea reclamantei excede dispozitiilor Legii nr. 221/2009, iar reparatia morala urmarita, constand in stergerea consecintelor penale ale condamnarii autorului ei, nu poate fi realizata pe aceasta cale, ci, eventual, prin achitarea inculpatului Mircea Vulcanescu astfel cum s-a procedat in privinta inculpatului Netta Gheron, condamnat prin aceleasi hotarari penale si in baza aceleiasi legi“, explica Curtea de Apel Bucuresti.

Cazul lui Netta Gheron

Netta Gheron a fost un profesor universitar si om politic care a detinut functia de ministru de Finante in Guvernul Ion Antonescu.

Asemenea lui Vulcanescu, Netta Gheron a fost arestat si condamnat in lotul Aurel Aldea si a decedat la penitenciarul Aiud (1955).

Pe data de 17 ianuarie 2000, un complet de 9 judecatori de la Inalta Curte l-a reabilitat pe Netta Gheron, dupa ce a fost admis un recurs in anulare declarat de procurorul general al Romaniei.

In decizia de achitare a lui Netta Gheron, Inalta Curte arata ca nu se poate considera ca acesta a savarsit fapte susceptibile de a fi apreciate de “continuare a razboiului contra Uniunii Republicelor Socialiste Sovietice si Natiunilor Unite” si ca, atat sub aspectul laturii obiective, cat si sub aspectul laturii subiective, nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii pentru care a fost condamnat sau ale altei infractiuni.

Concluzia

“Considerentele reclamantei vizand caracterul politic al acestei condamnari, sustinerile potrivit carora scopul condamnarii nu a fost acela de a suprima o activitate infractionala reala sau punctele de vedere exprimate de institutii si entitati de profil in analiza din perspectiva istorica, politica si etica a perioadei in care s-au luat deciziile de condamnare impotriva autorului reclamantei, Mircea Vulcanescu, in opinia Curtii, nu pot fi considerate ca relevante in analiza cererii de constatare a caracterului politic al condamnarii autorului reclamantei, Mircea Vulcanescu, la pedeapsa de 8 ani temnita grea si la pedeapsa de 3 ani detentie riguroasa (…) in sensul Legii nr. 221/2009, esential fiind faptul ca la baza condamnarii in discutie nu a stat impotrivirea fata de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945 si nici unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999″, conchide Curtea de Apel Bucuresti.