„Noi trebuie să ne facem tuturor toate”, cum spune Sfântul Apostol Pavel, ca să-l dobândim (pe aproapele). Nu putem sta indiferenți față de țara noastră care este atât de mult atacată de forțele străine și păgâne, de forțele acestea ale ateismului, ale păcatelor, ale fărădelegilor, până îți este și jenă să mai pomenești despre vocabularul acestei decăderi a vieții noastre creștine. Sunt atâtea lucruri pe care trebuie să le corectăm câtuși de puțin, să aducem pe creștini la conștiința păcatului. A greși, așa după cum se știe, este omenește. Dar a persista în greșeală este satanicește, este diabolic. Pe noi ne interesează, pe fiecare dintre noi, alături de preot, să observăm scăderile la fiecare dintre credincioșii noștri, (să vedem) de vecinul nostru, de satul nostru, de comuna noastră, de județul nostru, de țara noastră. Pentru că, așa trăind, ne mai apropiem cumva de principul acesta al Evangheliei. Așa mai aplicăm și noi puțin să fim sarea pământului și lumina în lume, ca văzând faptele noastre să se lumineze calea pe care trebuie să meargă creștinul.
Nu-i atâta vorbăria, nu-i atâta scrierea, cât este modelul de viață! Un copil care intră în biserică sau este în familie, ați văzut cu câtă nevinovăție sărută el icoana când o primește în mână?! El, imediat, o duce să o sărute. De ce? Pentru că acest copil a văzut întâi pe mama sărutând Evanghelia în biserică, sărutând icoana, sărutând Sfânta Cruce, sărutând tot ceea ce este sacru și legat de taina și lucrarea aceasta a harului lui Dumnezeu. Îl vezi pe copilaș cum se coboară el așa încetișor să facă o mătănuță. De ce face copilașul acestea? Pentru că el vede pe mama lui, pe tatăl lui, fratele lui, pe sora lui când intră duminica în biserică. El, ca cel mai mic, se uită la ceilalți cum se închină de frumos și atunci, sigur, copilul vrând-nevrând va căuta să imite și el. Și în felul acesta se sădește în sufletul lui, se înfiripează adevărul acesta al creștinătății noastre. Vorba nu rămâne: pe o ureche a intrat și pe alta a ieșit. Dar copilul dacă vede, ea va rămâne. Iată cum spunea o mamă, cum îi reproșează copilul ei. Ajuns copilul la 17 ani, mama încearcă după Revoluție să-i explice ceva din tainele creștinătății, din viața practică a creștinului: cum trebuie să se spovedească, cum trebuie să se împărtășească, cum trebuie să asculte, cum trebuie să meargă la biserică, cum trebuie să respecte bătrânii, cum trebuie să respecte părinții, cum trebuie să respecte după vârsta fiecăruia, că cel mai mic se binecuvintează de cel mai mare, și copilul îi spune: „Mamă, dacă nu m-ai învățat până acum, de acum înainte o să fie greu pentru mine”. Mama era învățătoare pe timpul lui Ceaușescu și așa după cum era programul școlar, era și programul familiei…
Și în timpul lui Ceaușescu și pe timpul lui antihrist, acolo între patru pereți (românii) au făcut rugăciune, au dat un sfat copiilor, au ținut icoana în casă, au aprins o lumânare și copilul le-a văzut pe toate acestea. Și așa, în familie, copiilor li s-a făcut educația aceasta în adevăr, pe dinăuntru. Și s-au comportat frumos în cei 12 ani de școală, s-au comportat frumos în cei șase ani de Medicină și astăzi sunt medicii cei mai buni și au excelat. Știu un băiat care avea atâta blândețe, făcea atâtea lucruri frumoase, că nici măcar cele opt luni de zile de armată nu l-au schimbat cu nimic. El era mereu copilul acela bun, educat în viața de familie. Vedeți puterea exemplului din familie? Copiii, săracii, merg pe dâra pe care le-au deschis-o părinții, bunicul, vecinul. Toate colaborează.
Am mai spus cum mergeam noi cu toții la școală. Făceam rugăciunea, cântam la sfârșitul orelor Cuvine-se cu adevărat, învățam cântări patriotice, niște marșuri de zguduiau viața noastră de copii. Toată ziua fredonam, dragii mei. În felul acesta se făcea și o educație patriotică națională. Tăiam lemne acasă, crăpam lemne și mă luam cu fratele cel mai mare și cântam. Era atâta trăire și viață, încât abia așteptam să vină fratele cel mai mare din armată – făcea la Vânătorii de munte – și, când venea pentru câteva zile de Crăciun sau de Paști, se plimba mândru cu pălăria de vânător, cu pana în dreapta pălăriei și abia așteptam să fiu și eu ostaș în armată. Spre deosebire de ora actuală, când nu mai avem armată. Fetele pe atunci erau foarte atente, de altfel, că un băiat care făcea serviciul militar și nu își făcea datoria, nu era văzut de încredere, de către fete. Nu se măritau, nu se duceau după el.
Și serbările care se făceau altădată… Să apari pe scena școlii, cu o poezie, cu un cântec frumos, cu craii de la Răsărit… Toate lucrurile acestea mențineau o viață, un duh foarte potrivit pentru apărarea acestor frumuseți ortodoxe. Când a venit 1944, „frumos era și încrezător neamul meu”. Până prin 1949, tablourile pe care le puneau ziua pe pereți cu Gheorghiu Dej, Ana Pauker, le găseau dimineața pe sub bănci sau prin curte aruncate. Iar le punea îngrijitoarea claselor, iar le aruncau băieții. Și așa, până ce în cele din urmă au ajuns să facă arestări și la copii de 14 ani. La Suceava erau copii de 14, 16 ani și dacă îi întrebai: „Ce ați făcut voi?”. „Păi, am dat-o jos (de pe pereți) pe Ana Pauker”. „Și câți ani v-au dat?”. „5 ani”. Dar unii au primit și condamnări, deși nu aveau voie să-i condamne. Într-adevăr aceștia sunt sămânța fiului cel mic al lui Brâncoveanu care a spus: „Tată, aș vrea să mai trăiesc”. Și Brâncoveanu i-a șoptit la ureche ceva și copilul a spus (călăului): „Vreau să mor și ce e de făcut, grăbește-te să faci”. Și copilul a fost tăiat.
Ei, acesta este și idealul nostru în care trebuie să creștem, în duhul acesta al vieții veșnice. Familia, școala, Biserica sunt elemente de formare a creștinului nostru ortodox, sunt elementele de elită ale neamului de mâine. Și am observat că, cu cât trăiești mai treaz, mai aspru, cu atât nu te copleșește moleșeala. Dar trebuie să o iei așa câte puțin, ca să poți duce pretențiile acestea ale trupului, că trupul într-adevăr este neputincios, iar sufletul osârduitor.
off topic:
https://www.stiripesurse.ro/dezvaluiri-patriarhul-daniel-a-fost-filat-la-cererea-lui-carmen-dan-viorica-dancila-i-klaus-iohan_1367615.html
Titlul indice in eroare (ca de obicei in presa romana). Aparatura era intr-un loc in care Patriarhul nu calca nici macar o data pe an. Vizati au fost, cel mai probabil, cei care se spovedeau acolo. Se afla multe sub epitrahil iar daca parintele n-a ciripit (un adevarat slujitor al Domnului fapt ce a atras de altfel foarte multi oameni cu putere), au recurs la mijloace … alternative.
Cred ca altul a fost scopul: parintele vazator cu duhul.
Nu se impiedica ei de caii de la bicicleta parintelui. Este mai ieftin sa afle caderile oamenilor din propriile marturisiri (punct ochit – punct lovit; te duci direct la tinta) decat sa stai in coada celui urmarit ani de zile doar-doar o pica cu ceva (ex. cum au facut 6 ani non-stop cu Tariceanu si tot n-au aflat cum de a reusit sa vanda petrolul din platforma continentala chiar inainte de a-l avea prin sentinta din procesul cu Ucraina – glumesc desigur – Tariceanu i-a servit pe licuricii stapani ai securistilor asa ca pe tema asta n-aveau cum sa-l incalte ci mai degraba sa-l protejeze ca sa nu-l sifoneze altii).
La spovedanie se da garda jos si-l prinzi cel mai usor pe „bandit”. Asa procedau si-n anii 50. De ce n-ar repeta metoda adevaratii comunisti?
Doamne ajuta. Ma poate ajuta si pe mine cineva cu o informatie? Stiti cumva un urolog bun sau tratament pt prostata? Am patit un accident in urma cu un an si ma chinui de atunci. Cred ca sufar de un fel de prostatita si e chinuitoare boala.
Doamne ajuta!
Tatal meu avea prostatita si s-a vindecat cu o tinctura de la Ioan Baron. Daca doresti, iti pot lasa numarul lui.
Sanatate!
Da multumesc mult. Lasati-mi numarul lui. I sa trebuiasca sa-i descriu cum se manifesta problema mea
0730205018
Sunati-l, raspunde cam oricand. Numai bine!
Mersi Marinela. O sa-l sun cat de repede.
prostata? Am patit un accident in urma cu un an si ma chinui de atunci. Cred ca sufar de prostatita si e chinuitoare boala. Nu stiu ce sa ma mai fac. Am fost la doctori dar nu m au ajutat.
Răspunde
Naavin spune:
18 iulie 2019 la 16:31
Doamne ajuta Cristian. Nu stiu daca vezi acest comentariu sau nu, dar sa stii ca simt ca Bunul Dumnezeu m-a indrumat sa citesc comentariile acestui articol. Pentru problemele ce le-ai mentionat mai sus, cat si pentru orice alte probleme de prostata, cauta la farmacii ceai de Pufuliţã-cu-flori-mici. Din aceasta planta, se opareste doar, 1 lingurita cu varf la 1 ceasca cu apa clocotita. De fiecare data sa prepari doar o ceasca, apoi sa o bei, ca ceaiul sa fie proaspat. Din acest ceai de pufulita, se bea doar 2 cesti pe zi: 1 dimineata pe stomacul gol, apoi peste o jumatate de ora se poate servi micul dejun, iar a doua ceasca se serveste seara, o jumatate de ora dupa ultima masa/cina.
2. In cazul in care nu poti urina, sau poti doar cu dureri imense, ceaiul de pufulita s-ar putea sa te ajute. Insa, mai poti incerca si urmatorul remediu cu coada-calului: poti face o baie de sezut cu 100 grame de coada calului uscata sau 500 grame coada calului proaspata. Se pun plantele intr-o oala sau galeata, si peste ele apa rece, apoi le lasi sa stea in aceasta apa peste noapte. A doua zi, amestecul se incalzeste si se adauga peste apa de baie. Apa, in total, sa fie pana la rinichi. Dupa baie, nu te stergi, ci te imbraci ud in halatul de baie, apoi stai in pat 1 ora, invelit cu multe paturi groase, ca sa transpiri cat de mult. Si ceaiul cu coada calului, aburii acestuia lasati sa actioneze peste vezica, te vor ajuta sa urinezi mai usor.
Te rog sa imi scrii daca ai receptionat mesajul, in comentarii, la raspuns. Daca ai ibtrebari poti sa mi le adresezi. Numai bine. Doamne ajuta. Nu uita de Sf maslu
Am receptionat mesajul Naavin. Foarte binevoitor sunteti. Problema mea e putin diferita cred. Se manifesta diferit. La doctori mi-au spus ca e prostatita sau congestie prostatica. Tratamentele ce mi le au dat nu m au ajutat. Am incercat si naturiste dar nu prea au dat rezultate. Momentan folosesc ulei de oregano care e antiinflamator puternic si ma ajuta sa tin boala sub control, dar nu se trateaza. Il folosesc de cateva luni. O sa incerc si ce mi ati recomandat. Multumesc. Lasati mi eventual o adresa de e mail.
Ceea ce eu v-am scris, eu am cules dintr-o carte medicinala foarte veche, in care am deplina incredere, deoarece mereu cand am avut nevoie am urmat sfaturile ei si am simtit ajutorul, de aceea v-am scris acest mesaj. Sper sa-l incercati, eu locuiesc momentan in India, deci nu va pot ajuta cu plante fiindca ny cresc aici. Contact: [email protected]. verific totusi foarte rar e-mailul dar puteti sa imi scrieti
Tratamentul naturist dat functioneaza si la ceea ce aveti dvs. Daca nu aveti incredere atunci nu luati. Cautati pe internet despre Maria Treben si pufulita. Doamne ajuta.
Mersi inca o data Naavin. Am o reticenta la ceaiul de pufulita pt ca am incercat si nu m a ajutat foarte mult. Dar o sa l mai incerc daca zici ca e asa bun. Cu urinatul nu prea am probleme.
Eu aș zice ca bază de tratament să urmați o alimentație potrivită grupei sangvine, este incredibil de utilă pentru multe boli grave, potrivit doctorului Peter J. D’Adamo Alimentația adecvată celor 4 grupe sangvine. Dacă faceți și testul de biorezonanță, acolo se văd multe probleme și poate găsiți și un doctor care să le rezolve. Nu știu pe cineva în afară de Ploiești. Eu cred ca și Argila ar putea fi benefică, reface elasticitatea vaselor sangvine și multe altele și sunt și capsule la plafar care stimulează producerea de celule stem care refac ceea ce este afectat.
Mersi Hadrinskaia. Mi ai zis ceva nou. Testul de biorezonanta nu am facut. Despre argila am intrebat pe cineva care s ar zuce ca e specialist. A zis ca nu ma ajyra foarte mult cu problema mea.
Știu ca echinaceea gel este foarte bună pentru răni care se vindecă greu și nu știu dacă mai există bitter gel sau dacă se poate folosi și bitterul, în cartea Mariei Treben sunt multe probleme care se rezolvă prin folosirea locală a bitterului.
Sa stiti ca aveti mare dreptate, orice se poate cel putin imbunatati cu bitterul daca nu chiar vindeca. Insa nu sunt de acord cu reteta Mariei Treben, avand un numar redus de plante. Eu am o reteta personala, din peste 50 de plante, care functioneaza mult mai bine. Dar in principui da, si bitterul Mariei Treben e bun. De exemplu, odata bunica mea, care are probleme cardiace, a avut tensiune foarte mare, incat deja nu isi mai putea tine ochii deschisi. Rudele s-au hotarat sa cheme ambulanta, dar eu m-am opus, faca-ndu-i frectii cu bitter suedez pe inima si pe piept. In 10 minute bunica si-a revenit, ambulanta nu a mai fost chemata.
Matusa mea care are risc de cataracta, si o deterioare extrem de grava a ochilor, incat fara ochelari nu vede decat in ceata, in urma folosirii bitterului suedez se simte ceva mai bine. Si ea este cardiaca, deci atunci cand are dureri mari sau simte ca se sufoca, ia o lingurita de bitter si isi face frectii in zona inimii. Deja nu a mai avut o criza de sufocare de mult timp.
Mersi mult Jalaurin. O sa incerc gelul cu echinaceea. Inca n am auzit de el si nici bitterul nu l am folosit local, decat l am baut. O sa incerc sa si masez zona cu el.
Bitterul suedez este cel mai bine daca este utilizat sub forma de comprese: se ia o bucata mare de vata, pe masura locului suferind si se umezeste bine cu bitter. Pielea se unge cu crema de galbenele, apoi se aplic vata cu bitter. Peste prima compresa se mai adauga un strat de vata uscata, apoi un material care sa tina de cald si se leaga bine. Nu este voie sa apara nicio senzatie de frig din cauza evaporarii alcoolului, pt ca bitterul nu isi va face efectul. Compresa se tine 4 ore, timp in care nu este obligatoriu sa se stea in pat. Dupa ce compresa este data jos, se pudreaza pielea pt a preveni aparitia mancarimilor.
Parintele Justin are dreptate in tot ce spune dar, sa recunoastem, pentru majoritatea pare SF.
„Acestea și mai mari decât acestea veți vedea *.