X

Părintele Dumitru Stă­ni­loae – Cuvânt la Duminica Sfinților Români

Image result for Duminica Sfinților Români

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Creştinismul românesc a rodit şi el din sine mulţi şi mi­nu­naţi sfinţi, chiar dacă smerenia caracteristică poporului nos­tru sau alte împrejurări is­to­­rice nefavorabile în care a avut de trăit au făcut ca Bi­se­ri­ca noastră să nu canonizeze de­cât un mic număr dintre ei şi a­ceas­ta de-abia în 1955.

Sfinţii români au existat în­să în mod real şi au fost recunos­­cuţi ca atare de evlavia popu­­lară, cu toate că Biserica nu i-a canonizat formal şi nu le-a dedicat anumite zile în calendar şi de aceea faptele lor nu au fost lăudate prin imne bise­ri­ceşti închinate lor.

De altfel, timp îndelungat sfin­ţii s-au făcut cunoscuţi ca a­ta­re prin cinstirea pe care şi-au câştigat-o în evlavia populară. De-abia de la un timp încoace Bi­serica a început să pur­cea­dă şi la o canonizare formală a sfin­­ţilor de mai târziu, confirmând ve­nerarea lor de către cercuri largi ale credincioşilor. […]

Toţi sfinţii, cu excepţia apos­to­­lilor şi a misionarilor, şi-au câş­tigat această calitate lucrând pentru credincioşi sau remar­cându-se prin viaţa lor de cu­răţie şi jertfelnicie între cre­din­­cioşii dintr-un anumit loc sau ţinut. Cinstirea lor a în­ce­put încă în timpul vieţii, sau du­pă moarte, între credincioşii din acel loc, pentru ca treptat ea să se întindă tot mai depar­te. Astfel, din sfinţi locali ei au de­venit sfinţi universali. Dar au ajuns la această cinstire pen­tru curăţia dobândită de ei în­tr-un anumit loc, sau mu­ce­ni­cia lor, sau faptele lor de aju­to­­rare pentru dreapta credinţă măr­turisită pretutindeni, pu­tând fi imitate de credincioşii din orice loc. Ei aplicau într-un anu­me loc sau ţinut învă­ţă­tu­ri­le dreptei credinţe universale. Ei slujeau şi ilustrau credinţa uni­versală în locul în care vieţuiau.

Astfel, toţi sfinţii sunt locali prin faptul că lucrează într-un a­numit loc, dar sunt universali pen­tru credinţa universală pe care o slujesc în acel loc. Din a­cest punct de vedere nu există sfinţi locali şi universali. Toţi sunt locali pentru oamenii din­tr-un anumit loc cărora le slujesc în cursul vieţii prin faptele şi pilda lor, dar toţi sunt uni­ver­­sali pentru că această pildă e valabilă pentru credincioşii de pretutindeni şi ea se impune spre unitate tuturor celor care a­jung să-i cunoască. Toţi se um­plu de Acelaşi Hristos care stră­luceşte prin fiinţa lor şi toţi sunt purtătorii Aceluiaşi Duh Sfânt, chiar dacă Duhul Sfânt Ca­re li se comunică lor a fost co­mu­nicat de ei prin altă limbă. Toţi aparţin prin Acelaşi Duh Sfânt Bisericii universale, care a început la Cincizecime şi con­ti­nuă de-a lungul secolelor, cu­prin­zând diferite neamuri (Fap­te 2, 3). Limbile sunt dife­ri­te, dar sufletele sunt umplute de Acelaşi Duh şi simt în Ace­laşi Hristos.

Astfel şi sfinţii români, fie că au fost mucenici ai dreptei cre­dinţe în secolul al IV-lea, sau în se­colul al XVIII-lea, fie că au fost ierarhi care au luminat poporul cu cuvântul şi l-au ajutat cu fapta, fie că au fost si­haş­tri ajunşi la cea mai mare înăl­ţa­re a fiinţei lor în Dumnezeu, prin rugăciune pentru ei şi pentru credincioşi, au înălţat pres­ti­­giul dreptei credinţe şi chipul de om care o trăieşte cu serio­zi­ta­­te la o treaptă care îi în­deam­nă pe credincioşii de pretutindeni, când ajung să fie cunos­cuţi, să o trăiască cu cât mai mul­tă convingere şi să le ur­me­ze pilda.

Cu cât mai mult se impun prin viaţa lor excepţională în lo­cul în care trăiesc, cu atât chi­pul lor iradiază cu mai mul­tă putere în Biserica universa­lă. Dar unirea între slujirea lor lo­cală şi importanţa soborni­ceas­că mai poate fi pusă în evi­den­ţă şi altfel.

Un sfânt, chiar dacă ridică la cel mai înalt grad nişte în­su­şiri prin care se remarcă un a­nu­­mit popor, înălţimea la care se ridică îl face să îmbrăţişeze cu o iubire cuprinzătoare toţi oamenii. În sfinţi nu mai e nici un pic de egoism individual sau de exclusivism naţional. Prin a­ceas­ta ei sunt adevărate punţi de înfrăţire între oameni şi popoare. Prin sfinţi se adân­ceş­te mai mult decât prin toţi cre­din­cioşii sobornicitatea Bise­ri­cii, chiar dacă aceasta nu în­seam­nă ştergerea deosebirilor în­tre popoarele ce fac parte din ea. Sobornicitatea se întăreşte prin ei şi din partea dreptcre­din­­cioşilor din alte popoare pe mă­sură ce ei devin cunoscuţi ace­lora. Căci credincioşii aceia îşi îndreaptă rugăciunile către ei cu convingerea că aceşti sfinţi se roagă lui Dumnezeu şi pen­tru ei, cum de fapt se şi în­tâmplă. De aceea ar fi bine ca di­feritele Biserici ortodoxe să-şi în­suşească prin acte oficiale, cu­noscute popoarelor lor, ca­no­ni­­zările de sfinţi făcute de fie­ca­re Biserică soră, pentru a con­tribui cât mai mult la uni­rea popoarelor lor în evlavia în­chi­nată reciproc sfinţilor lor.

E bine ca credincioşii Bi­se­ri­cii din orice loc să aibă cunoş-tin­ţă de sfinţii de pretutindeni, pen­tru că fiecare sfânt aduce prin faptele lui săvârşite în alte îm­prejurări model de fapte pentru orice fel de împrejurări din viaţa lor. Căci faptele sfin­ţi­lor şi vieţuirea lor străluminată de prezenţa lui Dumnezeu în ei depăşesc determinările locale, ri­dicându-se la ceea ce poate fi mo­del şi întărire pentru credin­cio­­şii din orice loc. De aceea ar fi recomandabil ca vieţile sfin­ţi­lor din orice neam să fie făcute cu­noscute prin traduceri în lim­bi­le tuturor celorlalte po­poa­­re or­to­doxe. S-ar face prin aceasta ce­ea ce s-a făcut în s­e­colele mai ve­chi ale Bisericii, ajungându-se la universalizarea şi unifica­­rea evlaviei tuturor popoa­re­lor ortodoxe în jurul tuturor sfin­ţilor. Ar fi un mod practic prin care Biserica ar contribui la cât mai marea înfrăţire a popoa­relor din sânul ei. Un mo­del în această privinţă s-a dat prin traducerea şi publicarea de către monahii din Sfântul Mun­te Athos a „Patericului ro­mâ­nesc“, al Cuviosului Părinte Ierom. Ioanichie Bălan.

După ce în secolul al XIX-lea s-a subliniat cu putere, în ca­drul Bisericii Ortodoxe, con­şti­in­ţa naţională a popoarelor, so­co­tim că timpul nostru cere o su­­bliniere a faptului unităţii lor ca popoare conştiente de ele, dar unite în valorile care le sunt comune, şi în primul rând în conştiinţa că trăiesc în a­ce­eaşi credinţă în Dumnezeu lu­cră­tor mai ales prin Tainele (Sfin­te) şi prin sfinţii lor.

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

2 comentarii

  1. Sfintilor romani, ajutati-i si pe cei dintre noi care au ales ateismul.sa se intoarca la Dumnezeu! Va rog. Nu va suparati pe noi acum asa de tare ca sa ne lasati sa ne inecam. Iertati-ne si ne ajutati sa credem.
    Amin

  2. Dintr-un lagar nu ti se da voie sa pleci.Trebuie sa evadezi.Sfintilor romani,ajutati-ne sa evadam din lagarul noii ordini mondiale(cei care vor vrea)!

Dă-i un răspuns lui Mary Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button