Unde-s haiducii?

OrtodoxINFO
Supravietuire 102 vizualizări 28 comentarii
4 Min Read

Melodia „Amintire cu haiduci” a fost editată pe o culegere folk apărută în anul 1978 la Electrecord, unde Valeriu Sterian mai apare cu încă o piesă, „Eroilor noștri”, compusă cu câțiva ani înainte.

Un creștin nu e bine sa asculte manele sau rock sau clasică. Dar folk o fi bine sa asculte? Sau măcar o parte din muzica folk? Voi dezvolta subiectul intr-un viitor articol. Pana atunci, sa vorbim însă despre versurile melodiei de mai sus:

În codrul verde nu se mai pierde
Nu se mai vede urmă de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare-a vreunui haiduc

Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducilor?

La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să ia toţi banii pentru ţăranii,
Pentru sărmanii plini de nevoi

Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducïlor?

Asadar, este vorba despre haiduci, cei ce apareau in vechile balade si despre care neamul romanesc avea o parere buna. Parere care insa trebuie schimbata, conform trambitelor #rezist. Iata, de exemplu, ce putem citi in articolul Cine erau cu adevărat haiducii, bandiţii transformaţi de comunişti în eroi naţionali. Provin din mercenari şi văcari de pe Adevarul din 25 mai 2018:

Haiducii sunt o parte importantă a istoriei şi conştiinţei româneşti. În conştiinţa şi memoria colectivă aceştia erau bandiţi romantici, care luau de la bogat şi dădeau la sărac, pedepseau nedreptatea şi pe tirani, având uneori şi puteri magice. Haiducii şi-au început „cariera istorică” în baladele populare, ca mai apoi să fie şlefuiţi şi cizelaţi, primind chiar şi o aură romantico-eroică în secolul al XIX-lea.

Pentru istoricii şi mai ales scriitori romantici din perioada căutărilor naţionale ale românilor, haiducii precum Toma Alimoş sau Iacu Jianul erau simbolurile aspiraţiei către libertate, neatârnate şi dreptate a românilor, aflaţi în aceea perioadă încă sub jug otoman. Mai târziu naţionalismul românesc a preluat modelul romanţat al haiduclui, ca răzbunător al nedreptăţii şi cavaler al românismului, ajungând la un apogeu în perioada comunistă la un personaj cu auro de erou-naţional, cel care lupta pentru cei mulţi contra exploatatorilor, potrivindu-se perfect propagandei comuniste. De-a lungul acestui drum sinuos de-a lungul istoriei românilor, haiducul s-a dezbrăcat de înţelesurile sale iniţale şi de fapt a devenit cu totul altceva decât a fost în realitate, adică bandit, mercenar, rătăcitor.

Revenind la melodie, Valeriu Sterian intreba inca din 1978 unde-s? Nu-s, dar intrebam si noi: e bine sa mai fie?

Pe de alta parte, se poate face o comparatie intre haiduci si luptatorii din munti din vremea instaurarii bolsevismului? Pe ultimii Jandarmeria ii considera banditi:

JANDARMII E CU NOI. Iata ce putem citi pe site-ul lor: REZISTENTA DIN MUNTI era GRUPARE TERORISTA …

Adevarul ii consideră pe haiduci ca fiind banditi, Jandarmeria ii considera aidoma pe luptatorii anticomunisti din munti, deci din acest punct de vedere asemanarile exista.

Pe de o a treia parte, fratele Mugur Vasiliu avea o vorba: “Haiduci-m-aș și n-am cui”…

TAGGED:
Distribuie
Cenzura sistemului face să ajungem la mai puțini dintre voi! Distribuiți articolele noastre și sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Selectați cât doriți să donați (EUR)

Introduceți cât doriți să donați (EUR)
28 comentarii

    • România nu se mai face bine…NICIODATĂ!
      Numai Dumnezeu o să ne trezească prin biciul Antihristului!
      Cumplite vremuri…oameni indiferenți, nesimțiți, deposedați de simțul pe care și animalele îl au când simt PERICOLUL!
      Oamenii de la noi asistă neputincioși, de parcă s-ar uita la un film în care actorii sunt bătuți în cap, dar nu realizează că sunt chiar ei!
      O fi de vină mâncarea, apa, prafurile inteligente, hertzii, wi-fi-ul, DAR…să nu-ți sune clopotul în dungă, când se întâmplă atâtea lucruri anormale, aberante lângă tine, iar tu, doar să-ți faci crucea mare (și-aia strâmbă), că dracul care ne stăpânește e mai bătrân și mai viclean ca tine, mai ales ăla tac-su, care dă să vină….arată că ești deja anesteziat de el, prin sistem, dar și prin ne-grija ta decât de cele pur lumești!

      Răspunde

  • Haiducii sunt defapt talharii, cel mai edificator exemplu este „cavalerismul” lor cand au batut calugari de la Sihastria si Horaita.

    Răspunde

      • Grupurile Balta, Coroi din zona Neamtului au fost cunoscuti sub numele de „haiduci”. Talharii Balta faceau razii printre Manastirile Neamtului Sihla, Sihastia, Horaita; Pr Cleopa o zice si alti parinti si mireni de la care personal am auzit despre faptele lor „eroice”. Pr Ioanichie Moroi a fost batut de „haiducii” lui Balta.
        Un exemplu gasit usor pe net:
        https://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/aventurile-ultimilor-haiduci-codrii-neamtului-reusit-scape-parintele-cleopa-banda-fratilor-balta-1_5630d0d2f5eaafab2c1c224a/index.html

        Răspunde

          • Termenul de „haiducie”, cu ghilimele sau fara inseamna talharie, este ca un ambalaj aurit peste un excrement, iar asta nu-l face ciocolata. Este dealtfel interesanta expresia: „ei LUAU de la cei bogati si imparteau saracilor”, cum luau? defapt ei furau, iar furtul, indiferent de sinonimul folosit ca sa para nobil, tot furt este. Inteleg ca haiducia suna ca ceva nobil acum, dar a fost si va fi totdeauna talharie; Nu scriu acestea cu intentia de a contrazice, dar cred ca ar trebui sa va informati mai bine asupra subiectului, sunt inca batrani prin manastirile si satele Nemtene care va pot confirma cine au fost haiducii Balta si Coroi si ce au facut; chiar nu-i credeti pe pr Cleopa si pr Ioanichie Moroi?

      • Din viata pr. Ioanichie Moroi:
        „Incepand din anul 1941, s-au abatut multe ispite si necazuri asupra Manastirii Sihastria. Mai intai a ars biserica impreuna cu toata incinta. Apoi talharii au jefuit de mai multe ori acest sfant lacas, batand si orbind pe staret. Din aceste pricini, o parte din calugari s-au risipit pe la alte manastiri. Atunci parintele Ioanichie si-a adus aminte de cuvintele marelui batran Gheorghe Lazar, spuse cu 30 de ani inainte:
        – Nu te fericesc ca ai venit in locul acesta, ca la sfarsitul vietii o sa ai multe ispite.”

        Răspunde

  • Schitul Pahomie, din judeţul Vâlcea, „un loc unde în vechime se-ajungea numai călare şi numai dacă aveai mult curaj, era teritoriul haiducilor”
    „Conform uneia dintre pisanii” schitul a fost ridicat de Pahomie Monahul şi Sava Haiducul, în anii 1519 – 1520, într-o stâncă a Muntelui Buila.
    „Pahomie nu este altcineva decât Marele Ban Barbu Craiovescu al Olteniei, călugărit sub acest nume.”
    Despre Marele Ban Barbu Craiovescu al Olteniei se mai spune că făcea parte dintr-una din vechile familii ale sarabilor – deveniţi Basarabi, păzitori ai comorilor din vechime. „Nici haiducul Sava nu s-a lăsat mai prejos şi, alături de oamenii săi, a sporit comoara din stâncă. După moartea lui Pahomie, haiducii s-au pierdut în negura vremii şi comoara a rămas în grija călugărilor, care au păstrat-o cu sfinţenie de-a lungul timpului.”
    https://adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/goana-comorile-pahomie-marele-ban-olteniei-s-ar-gasi-aurul-ascuns-calugari-haiduci-muntii-builei-1_5a88213ddf52022f75a7daef/index.html

    Răspunde

  • Văcarul de la mănăstire și călugărul din munți
    Pr. Marcu Dumitru

    Într-o zi m-am dus la o mănăstire lângă Bucureşti. Pe o cărare înverzită mă întreţineam cu stareţul1, un om care a crescut în mănăstire, a învăţat teologie şi este pătruns de duhul monahal. Se apropie de noi o turmă de vaci şi stareţul strigă:

    – Hei, frate, văd că ştii ce-i ascultarea, dar mai ai mult până să înveţi ce-i credinţa!

    Vorbea cu paznicul vacilor, un începător venit să intre în monahism. Mă uit bine la el şi mă cutremur. Între timp, văcarul a alergat după o vacă răzleţită şi s-a tot dus.

    – Părinte, ştii cine este acest om? îl întreb pe stareţ.

    – Unul care ţine morţiş să intre în mănăstire. L-am ispitit cu batjocuri, cu dispreţ, l-am alungat dar el se ţine scai de mănăstire.

    – Părinte, întreb eu, ce crezi că este mai important: să te rogi ori să aperi credinţa?

    Stareţul s-a uitat scrutător şi mi-a spus:

    – Vrei să mă ispiteşti? Vrei să mă bagi în politică, nu? Gândeşte-te că răspund de locaşul acesta sfânt.

    – Părinte, îl iau eu din scurt, ce va fi aici peste o sută de ani? Ba nu, peste cinzeci, chiar peste zece? Sunteţi toţi bătrâni… Tinerii nu au voie să intre în mănăstire şi nici nu mai au râvnă şi evlavie. Vremurile s-au schimbat. Nu vezi că vei fi ultimul stareţ din această mănăstire seculară? Ce faci, deci?

    – Scris este că ajunge zilei necazul ei. Nu cunoaştem viitorul, este la Dumnezeu. Noi ne rugăm şi ne lăsăm în voia lui Dumnezeu.

    – Părinte, acest om de la vacile mănăstirii nu s-a lăsat în voia lui Dumnezeu, ci a făcut voia lui Dumnezeu! El a luptat să nu se împuternicească în ţară ateismul. A suferit torturi cumplite şi tăcea mormânt. I se cerea să se lepede de credinţă, să-şi trădeze fraţii şi să se supună statului ateu.

    – Păi, zice stareţul, asta e politică. Noi avem o Împărăţie veşnică în ceruri pregătită de Domnul Hristos. Scris este să ne supunem stăpânirilor, că de la Dumnezeu sunt lăsate. Noi nu facem politică.

    – Mi se pare că faci politică, Părinte, şi o cam faci pe dos.

    – Să scurtăm vorba, politica cu ale ei, noi cu ale noastre!

    Şi ne-am despărţit într-o atmosferă spinoasă. Mai târziu, stareţul a ajuns episcop. Atunci l-am căutat pe „văcar” dar dispăruse fără urme.

    Parcă îl văd şi acum… Când a intrat în celulă era străveziu, scheletic dar neclintit. Venea de la Securitate. Fusese partizan în munţi prin anii 1941-1943. Era un om mai mult scund. Călca rar şi apăsat. Deşi era o fire paşnică, când s-au pornit prigoanele în ţară, poate ştiind că-i va veni rândul, poate sperând că se mai poate lupta, luase calea munţilor.

    Şi-a format un grup de oameni pe care-i strunea cu fermitate. Purtau pistoale dar nu aveau dreptul să le folosească decât în apărare. În general evitau confruntările. Poporul îi ajuta cu alimente şi mulţi oameni au fost întemniţaţi din această cauză. O mănăstire care i-a găzduit a fost desfiinţată, călugării întemniţaţi şi lăcaşul transformat în cămin de copii părăsiţi.
    https://www.fericiticeiprigoniti.net/marcu-costica-dumitru/344-vacarul-de-la-manastire-si-calugarul-din-munti

    Răspunde

  • La scoala am invatat ca haiducii erau grupuri mici inarmate care aveau drept scop savarsirea dreptatii sociale acolo unde aceasta nu era posibila in special din cauza abuzurilor unor stapaniri straine sau chiar ale boierilor pamanteni. Pe scurt ei erau cei care luau de la bogati si dadeau la saraci insa felul in care faceau asta era prin folosirea fortei si cu incalcarea legii.

    Haiducii proveneau in majoritate din randul taranilor insa conducatorii lor aveau trecut militar sau erau spirite mai avansate chiar din randul oamenilor liberi si micii boierimi. Haiducii au jucat un rol pozitiv in istoria noastra pentru ca au pastrat vie speranta de libertate si neatarnare. Si din aceasta perspectiva chiar ii putem asemana pe cei din rezistenta anticomunista cu haiducii. Sigur ca cei care vor sa rescrie istoria vor sa transforme albul in negru.

    Haiducia se mai practica si in zilele noastre chiar daca este un pic schimbata pentru ca nu se mai folosesc arme de foc ci se fac infractiuni economice. Cel mai bun exemplu este Becali care a tras multe tepe cumparand prin inselaciune si santaj drepturi procesuale la valori ridicole pe care le-a valorificat apoi devenind foarte bogat. Este totusi de apreciat ca si-a folosit intelept aceasta bogatie …

    In trecut erau folosite si la nivel de state astfel de grupari banditesti. Anglia chiar a iesit din criza pe vremea reginei Elisabeta care i-a incurajat foarte tare pe corsari (erau de fapt pirati care jefuiau galioanele spaniole in folosul coroanei Angliei, iar cand veneau spaniolii sa se planga englizii faceau pe niz’naii), un fel de omuleti verzi din zilele noastre.

    Sigur ca toate acestea vor ramane doar ca niste amintiri din perioada romantica a omenirii cand oamenii aveau inca libertate. In FOARTE scurt timp Imparatia Omului va deveni atat de puternica incat nu va mai putea misca nimeni decat cu voie de la … imparatie.

    Răspunde

  • In curand si noi vom deveni haiduci,haladuind prin munti si paduri,fugind de slugile antihristului.Haiduc va trebui sa devina orice ortodox adevarat care va vrea sa se mantuiasca!

    Răspunde

  • ***Mishu,aștept argumente ca să nu cred că afirmația dumitale vine de la unul ce nu gândește,în schimb face diferite afirmații fără argumentare;cum fac mulți români de altfel,în special când este vorba de credință,de Dumnezeu,de Sfânta Treime…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recente

Crăciun fericit! Nașterea Domnului cu bucurie!
Știri 7.8k vizualizări
Nașterea Domnului, sărbătoarea bucuriei pentru națiunea română
Sfinți și sărbători 9.1k vizualizări
USR, noul partid bolșevic! Atac în seara de Ajun împotriva creștinilor din Diaspora care au votat cu patrioții
anti-România 27.9k vizualizări
Iohannis, PLEACĂ! Ilegalitatea autoprelungirii mandatului de președinte
Asasinii țării 13.4k vizualizări

DONAȚII în cont bancar

ASMIB
Cont LEI RO67CECEB00030RON2081955
Cont EURO RO33CECEB000C1EUR2081978
Cod SWIFT CECEROBU
CEC BANK SA
X