În timp ce Statul Român luptă în instanță într-un proces internațional împotriva companiei miniere Gabriel Resources, titulara proiectului de exploatare auriferă de la Roșia Montană, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a prelungit licența de concesiune pentru zona respectivă cu cinci ani.
Beneficiara licenței este Roșia Montană Gold Corporation, compania în care Gabriel Resources este acționar majoritar (peste 80%).
ANRM a decis totuși majorarea redevenței de la 4 la 6%, contestată formal de companie, dar acceptată imediat. În același timp, Gabriel Resources cere României 4,4 miliarde de dolari, într-un proces desfășurat la Washington.
Compania Roşia Montană Gold Coporation a semnat cu ANRM prelungirea licenţei de concesiune pentru zona auriferă din Munţii Apuseni pentru o perioadă de 5 ani. RMGC a semnat un act adiţional la licenţa de concesiune pentru exploatare a perimetrului auro-argintifer Roşia Montană, care prevede în plus majorarea de la 4% la 6% a redevenţei percepute de stat din valoarea producţiei miniere.
Instituția de stat a făcut acest lucru în tăcere și nu a anunțat public un lucru atât de important. Informația a apărut totuți într-un raport al companiei Gabriel Resources. De asemenea, ANRM nu a explicat de ce a fost nevoie de continuarea colaborării cu compania aflată în cel mai important litigiu pe care îl are de gestionat statul.
„ANRM a transmis RMGC că valabilitatea licenţei nu va fi prelungită decât dacă RMGC acceptă această modificare cu privire la redevenţă. Deşi Gabriel Resources şi RMGC se opun cu tărie poziţiei ANRM şi şi-au exprimat în scris dezacordul cu această poziţie şi cu modul în care ANRM a gestionat procesul de extindere a licenţei, Gabriel Resources şi RMGC au concluzionat că, dat fiind actualele circumstanţe, nu exista nicio altă modalitate de a prezerva drepturile legale existente ale RMGC, inclusiv extinderea licenţei, decât să accepte majorarea redevenţei, aşa cum a solicitat ANRM. În consecinţă, pe 18 iunie a fost încheiat un act adiţional care prevede prelungirea valabilităţii licenţei până pe 20 iunie 2024 şi nivelul revizuit al redevenţei”, se precizează într-un raport al companiei făcut public în 20 iunie 2019.
Între timp, la Washington are loc un proces ale cărui documente sunt ținute la secret de Statul Român. Acest proces ar putea lăsa România fără câteva miliarde de dolari. Inițial era vorba despre 4,4 miliarde de dolari dar nu este sigur la cât va ajunge această sumă până la urmă, avândîn vedere lipsa de transparență cu care se apără România.
”Gabriel va continua să se concentreze asupra pregătirii pentru audierile arbitrale ICSID, programate să aibă loc în decembrie 2019 şi asupra consolidării argumentelor convingătoare care susţin cererea de 5,7 miliarde de dolari”, susţine Dragoş Tănase, CEO-ul Gabriel Resources într-un document al companiei. Acesta se referă la dolari canadieni.
Compania deţine în proprietate, circa 80% din locuinţele şi terenurile din zona vizată pentru proiectul minier, care au fost achiziţionate în decursul mai multor ani. Licenţa de concesiune a intrat în vigoare în urmă cu 20 de ani, în 1999, fiind preluată atunci de la compania Minvest Deva (în prezent Minvest Roşia Montană), care a intrat ca şi acţionar la RMGC, şi urmează să expire în 21 iunie 2019.
Legea minelor prevede că licenţele de exploatare minieră sunt acordate pentru maximum 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani. Reprezentanţii Gabriel Resources afirmă că, în prezent, se concentrează pe procesul împotriva României, pentru care au cheltuit peste 22 de milioane de dolari canadieni în 2018.
Afacerea licențelor de exploatare pentru RMGC are o istorie lungă și a intrat la un moment dat în atenția instituțiilor statului. Au existat o serie de investigații cu privire la asocierea dintre Gabriel Resources și Statul Român, dar și legate de modul în care compania canadiană a ajuns să dețină peste 80% din afacere, față de situația inițială, când avea doar 49%.
O sa ne ia si aurul si o sa fim buni de plata. Actiune talmudica pe fata.
Singura rezolvare este nationalizarea si inculparea celor care au semnat vanzarea acelor resurse.
Eventual, averile celor care au tradat prin vanzare, sa fie puse la dispozitia partilor pentru recuperara eventualelor daune.
Aurul nu se vinde, se stocheaza in vistieria statului, sau se imparte cetatenilor tarii care sunt detinatorii de drept.
Cetatenii acestei tari, proprietarii de drept ai acestor resurse, au fost intrebati daca doresc vanzarea lor?
S-a făcut un bilanț al sumelor pe care le pierde statul român în procese din ’90 încoace ?Presupun că sunt suficient de mari pt.a face subiectul unui proiect de lege privind responsabilizarea factorilor care au dus la aceste pierderi.Vorbim aici de sustragere de bani cu complicitatea unor guvernanți.
Voi ati observat ceva aici? Ati observat ca nu se mai face asa valva cu Rosia Montana in randul populatiei din Romania, cum s-a facut la inceput? Asa vor fi si cu celelalte nedreptati ingrozitoare impotriva poporului roman care sunt mediate puternic la inceput(ex: rapirea micutei Sorina , s.a.m.d.)….si stiti de ce?! Pt ca suntem precum gaina jumulita de vie, de aceeasi mana, care apoi ne intinde o plama cu doua-trei graunte din palma, ca noi sa le ciugulim uitand ca aceeasi mana ne-a jumulit de vii putin mai devreme. Vai de noi!