Duminica a șaptea după Sfintele Paști, a Sfinților Părinti de la Sinodul întâi Ecumenic. Omilia Sfântului Iustin Popovici

Author:

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Sf. Evanghelie (Ioan 17, 1-13)

În vremea aceea Iisus, ridicându-Și ochii către cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Și aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. Şi acum, preaslăveşte-Mă  Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai Tăi. Și toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; și i-am păzit şi n-a pierit niciunul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă deplină în ei.

Sfântul Iustin Popovici – predică la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic  martorii Vieţii veşnice

Iată minunata Bună-Vestire a Sfintei Evanghelii de astăzi: nu mai există moarte! Nu mai există moarte. Domnul Hristos a venit în această lume pământească, S-a coborât în această insulă a morţii, ca să-l preschimbe în insula nemuririi. S-a coborât în această lume, cum se spune în Sfânta Evanghelie de astăzi, ca să dea viaţa veşnică tuturor (Ioan 17,2). Tuturor, fiecărei fiinţe omeneşti şi fiecărei creaturi. Oare a făcut Domnul aceasta? Fără îndoială Domnul a făcut aceasta prin Învierea Sa din morţi. A biruit moartea! A biruit moartea pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare fiinţă omenească şi pentru fiecare neam omenesc. Şi nu numai că a biruit-o, ci a dăruit şi viaţa veşnică.

Şi Domnul a arătat aceasta prin nenumărate pilde spre a servi ca model prin fiecare Sfânt: că El într-adevăr a venit în această lume să dăruiască omului viaţă veşnică; să aducă aminte oamenilor că ei sunt creaţie dumnezeiască; că sufletul lor este din Ceruri; că sufletul lor este nemuritor; că sufletul nemuritor înveşniceşte şi trupul. Şi trupul este creat pentru Domnul (1 Corinteni 6, 13 şi 19), aşa cum spune Sfânta Scriptură, şi trupul este creat pentru viaţa veşnică şi el va învia, şi trupul fiecăruia, şi al meu şi al tău şi al fiecărei fiinţe omeneşti va învia în ziua Înfricoşătei Judecăţi, ca să se încorporeze sufletului său şi să moştenească Împărăţia Cerurilor.

Iată, nenumăraţi mărturisitori ai acesteia. Noi astăzi slăvim pe Sfinţii Părinţi de la primul Sinod Ecumenic, pe cei trei sute optsprezece, care ne-au şi arătat şi au mărturisit adevărul Evangheliei lui Hristos şi adevărul Bunei Sale Vestiri: că această lume a încetat să mai fie ostrovul morţii şi a devenit ostrovul nemuririi. Şi fiecare este chemat să ajungă să trăiască aceasta, să-şi găsească sensul in această lume ca fiinţă omenească, sensul adevărat, singurul sens.

Iată, trei sute optsprezece Părinţi: ce au mărturisit ei, ai cui martori sunt ei? Sunt martorii Dumnezeu-Omului Hristos Celui Înviat, sunt martorii Lui, ca Dumnezeu Cel Adevărat. Prin ce L-au mărturisit ei? L-au mărturisit prin viaţa lor sfântă, prin biruinţa lor asupra păcatelor, asupra, morţii, biruinţa asupra iadului şi asupra tuturor diavolilor. Astfel, ei sunt de fapt singurii adevăraţii conducători de oşti ai oastei creştine a lui Hristos în această lume. Conducători de oşti care se luptă pentru noi şi împreună cu noi şi în jurul nostru, împotriva oricărui păcat, împotriva oricărei morţi, împotriva oricărui diavol, şi asigură Viaţa veşnică. De aceea Biserica îi slăveşte şi î proslăveşte pe Sfinţi în fiecare zi, fiindcă ei sunt mărturisitorii Dumnezeu-Omulu Hristos Celui Înviat, a Celui pururi Atotputernic. Nu numai ei, Sfinţii Părinţi, ci ş fiecare Sfânt şi fiecare Mucenic şi fiecare Mărturisitor, toţi sunt mărturisitori singurului adevăr, adevărului esenţial în această lume, iar acesta este Învierea lu Hristos! Şi prin aceasta mărturisitorii vieţuirii noastre.

Și ce ne cere El? Credința în Domnul Hristos, credința și străduința în împlinirea poruncilor Sale, viețuirea după Sfintele Sale virtuți. Și Domnul dăruiește putere tuturor care arată o asemenea credință în El.

Iată, toți Sfinții Mucenici, și Sfinții Părinți mărturisesc – ce? Ei mărturisesc că Domnul Atotbiruitorul, Adevăratul Dumnezeu, că toate celelalte sunt minciuni, dacă nu slujesc Lui.

Tot aşa şi omul, şi fiecare fiinţă omenească. Noi ne osândim pe noi înşine la moarte, săvârşim sinucidere dacă nu credem în Domnul Hristos, dacă nu ţinem poruncile Sale, dacă nu trăim după Sfânta Sa Evanghelie. În această lume există nenumăraţi sinucigaşi duhovniceşti care se ucid pe sine. Prin ce? Prin aceea că resping credinţa în Domnul Hristos. Nu cred în El, în singurul Dumnezeu Cel adevărat, Care într-adevăr asigură biruinţa asupra morţii şi dăruieşte fericirea fiinţei omeneşti. Cum? – omul care este în afara lui Hristos şi fără Hristos nu ştie. (…) Având întregul Adevăr al lui Hristos, împreună cu noi în Biserica noastră, primim forţa şi tăria să ne luptăm împotriva fiecărui păcat şi să ne curăţim pe noi înşine de orice păcat. Nu pot spune: sunt neputincios, nu mă pot lupta împotriva acestui păcat, sau împotriva acelui păcat. Cugetă! Apostolul Pavel a fost om ca şi tine, şi ce a dăruit de la el însuşi? Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a fost om ca şi tine, şi ce a dăruit el de la sine însuşi? Şi nenumăraţi Drepţi în Biserica lui Hristos, aceştia sunt oameni ca şi tine, ca şi mine, dar prin ce se deosebesc de noi? Prin râvnă şi prin credinţă. Sileşte-te la orice bine, căci nu poţi fi creştin în această lume dacă nu te sileşti la bine. Căci păcatele trag şi într-o parte şi în alta, sus şi jos, ispitele sunt nenumărate. Şi tu eşti dator să te sileşti la orice bine.

Iată, te-a jignit acesta şi acela, ce trebuie să faci? Să te sileşti să-l ierţi, să te rogi lui Dumnezeu pentru el, şi atunci eşti pe calea cea bună. Te înjură, te scuipă, te ocărăşte – roagă-te lui Dumnezeu pentru ei ca Domnul să-i izbăvească de aceste vicii, căci ei de fapt se omoară pe sine, iar nu pe tine. Astfel, nimeni nu are scuze pentru neîmplinirea poruncilor lui Hristos, căci ne-a dăruit Domnul toate mijloacele ca într-adevăr să biruim orice păcat: mândria să o biruim cu smerenia, răutatea sa o biruim cu dragostea, orgoliul, necuviinţa să le biruim cu smerenia, fiecare păcat să îl biruim cu virtutea. Şi noi trăind în această lume, trăind în Biserica lui Hristos, întotdeauna suntem ajutaţi de Sfinţii lui Dumnezeu pe această cale curajoasă şi dreaptă, pe calea luptei cu păcatul şi a biruinţei asupra păcatului, pe calea luptei cu moartea şi a biruinţei asupra morţii.

Fie ca Sfinţii Părinţi prăznuiţi astăzi să ne fie de ajutor nouă tuturor ca şi noi să împlinim poruncile lui Hristos, ca şi noi să ne întărim credinţa noastră în Domnul Hristos Cel Înviat, ca să nu ne temem nici de păcat, nici de moarte, crezând în Domnul Cel fără de moarte şi fără de păcat.

Fie ca rugăciunile Sfinţilor Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic să ne ajute pe fiecare dintre noi, iar noi in această lume să apărem ca biruitori asupra oricărui păcat, asupra oricărei morţi, asupra oricărui diavol. Şi astfel, cu rugăciunile lor, să dobândim viaţa veşnică.

extras din Cuv. Iustin Popovici, Cuvinte despre veşnicie – predici alese

3 thoughts on “Duminica a șaptea după Sfintele Paști, a Sfinților Părinti de la Sinodul întâi Ecumenic. Omilia Sfântului Iustin Popovici”

  1. Pentru rugaciunile Preacurate-i Maicii Tale,cu ale Sfintilor tai îngeri si cu ale tuturor SFINTILOR. Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluiestene pe noi. Amin.

  2. Sfintii Parinti de la Sinodul intai ecumenic…niste titani!Nici nu sufera comparatie cu „arhiereii”de azi…Pana si sfantul Constantin cel Mare(„episcopul celor din afara”)era mai credincios ca multi din ierarhii de azi.El a convocat sinodul!

  3. În Duminica Sfinţilor şi purtătorilor de Dumnezeu Părinţilor celor de la Niceea

    Troparul, glasul al 8-lea :

       Prea proslăvit eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat pe Părinţii noştri luminători pe pământ; şi printr-înşii pe noi toţi ne-ai îndreptat la adevărata credinţă, mult-Îndurate, slavă Ţie.

    Condacul, glasul al 8-lea :

       Propovăduirea Apostolilor şi dogmele Părinţilor au întărit Bisericii o singură credinţă, care, purtând haina adevăratului, cea ţesută din Teologia cea de sus, drept îndreptează şi slăveşte taina cea mare a dreptei cinstiri de Dumnezeu.

    … scurt, dar cuprinzător.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

X