Părintele Arsenie Papacioc – Mesaj către papă: Vă primim înapoi. Cu inimile deschise, fără condiții și cu smerenie

Traversăm vremuri tulburi, când ortodoxia primește lovituri din toate părțile, iar mișcarea ecumenismului câștigă teren în fața lumii. De aceea cred că avem nevoie să ne reamintim cuvintele unui părinte trăitor în Hristos și luptător împotriva ecumenismului. Este vorba de Părintele Arsenie Papacioc, autorul cărții „Singur ortodoxia” din care am extras pasajul de mai jos:

„Sfinţia voastră, se vorbeşte în ultimul timp, mai ales în mediul universitar teologic, despre “despărţirea unicei Biserici a lui Hristos în Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică, despre Biserica Răsăriteană, despre Biserica Apuseană, despre marea Biserică soră a Apusului, despre istoria a trei confesiuni: catolici, ortodocşi, protestanţi; despre faptul că prin Marea Schismă şi apoi prin ruptura din sec. XVI creştinismul şi-a pierdut unitatea; despre cămaşa sfîşiată a lui Hristos; despre cei doi plămîni ai Europei, adică Biserica Apuseană (catolică, protestanţi) şi Biserica Răsăriteană (ortodoxă); despre cele trei dimensiuni ale Creştinătăţii: Bisericile orientale, adică ortodoxe, Bisericile occidentale, adică Biserica RomanoCatolică şi Protestantismul, adică Bisericile Evanghelice, Luterane, Anglicană etc.“ şi altele asemenea. Acestea sunt luate chiar din teologi ortodocşi, cum s-ar zice.

Întrebarea pe care v-o punem sfinţiei voastre este următoarea: este Biserica Mîntuitorului Hristos în momentul de faţă, sau a fost vreodată împărţită în mai multe Biserici, unele mai mari, altele mai mici, unele cu har mai puţin, altele cu har mai mult, sau divizată?

Arhimandrit Arsenie: Este şi inutil să mai discutăm chestia asta, că nu putea să fie împărţită Biserica, pentru că Hristos a spus: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” , adică: nu e Cale nu e mergere, nu e Adevăr nu-i cunoştere, şi dacă nu-i Viaţă nu-i vieţuire; şi nu poate să fie alt Adevăr decît numai Hristos, nu poate să fie împărţit acest Adevăr. Numai în funcţie de acest Adevăr este construită orice gîndire ca să fie valabilă, numai dacă este pe Adevărul-Hristos care, de fapt, s-a dogmatizat în Sinoadele Ecumenice, toată învăţătura aceasta pînă la 787, Sinodul VII Ecumenic, care a fost în apărarea icoanei, dar mai ales la Sinodul I Ecumenic, unde s-au stabilit cele 7 puncte din Crez, că Iisus Hristos este Dumnezeu Născut, nu făcut, şi la Sinodul al II – lea Ecumenic, unde s-a completat Crezul cu încă 5 articole, ca să fie 12.

Deci s-a stabilit lucrul acesta: Biserica nu poate să fie împărţită; acesta ar putea să fie răspunsul la întrebare: niciodată nu poate să fie împărţită Biserica, dar există erezii.

Adevărul este Hristos, Biserica Ortodoxă. Cuvîntul ortodox asta înseamnă.

Faptul că s-au desprins de-a lungul vremii schisme şi erezii nu înseamnă că Biserica şi-a pierdut unitatea?

Arhimandrit Arsenie: Nici vorbă. Unitatea ţine de Adevăr, dar unitatea nu se referă la un număr de credincioşi, ci se referă numaidecît la Adevăr, care nu s-a stricat, rămîne imutabil şi singurul drum mîntuitor; nu spun de la mine şi: “cine va strica una din aceste mici, mic se va chema”– adică nu se va mîntui; s–a dogmatizat tot ce a spus Hristos ca să se poate trăi, să se poată împlini.

Sunt afirmaţii grave faptul că se susţine că Biserica şi-a pierdut unitatea, mai cu seamă pentru că acestea sunt făcute de universitari, teologi.

Arhimandrit Arsenie: Biserica şi-a pierdut unitatea ţinînd cont de numărul de credincioşi, dar nu unitatea în funcţie de Adevăr; Adevărul nu poate să fie împărţit; că s-au rupt de Adevăr este altceva. Dacă se vorbeşte aşa, trebuie să se şi motiveze despre ce unitate este vorba.

Sfinţia voastră, cum credeţi că ar trebui să se desfăşoare dialogurile inter-creştine între Ortodoxie şi Catolicism, respectiv Protestantism, Necalcedonieni etc. ? Ce ar trebui să se discute, cît timp ar trebui să ţină aceste discuţii?

Arhimandrit Arsenie: Ca timp, nu se pune problema; se pune problema adevărului care trebuie discutat. Nu este valabilă nici o discuţie, decît: vă primim cu drag înapoi . Ecumenismul acesta, lupta aceasta, de venit vine din partea lor. N-au identitate! Îi roade pe suflet faptul că nu sunt cu Adevărul. Singurul Adevăr este Hristos: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” ; în funcţie de Adevărul acesta e tot! – … Ortodoxia…, chiar numele ei este de la Hristos, cum ne-a învăţat El, Hristos şi au continuat Apostolii. Am stat împreună sute7 de ani şi, sigur, s-au despărţit. De ce? La majoritatea problemelor dogmatice, cu Sinoadele Ecumenice, am fost împreună; la Sinodul 6 Ecumenic, Papa Martin a fost mucenic al ideii normale împotriva monotelismului. Va să zică am fost împreună; acuma s-au despărţit! Şi de la catolici au venit protestanţii cu Luther, şi neoprotestanţii care, îţi dai seama, au interpretare continuă. N-au, repet, identitate şi îi roade faptul că nu sunt cu Adevărul.

Nu există tîrg în materie de Adevăr! Ca să putem face o împăcare, o unitate, trebuie să negustorim: lasă tu, las şi eu. Ce să lăsăm noi? Nu se poate pune problema – “o iota, o cirtă cine lasă din tot ce spun Eu”, acesta îşi pierde mîntuirea; este neapărat problema asta care se pune. Nu avem ce discuta decît dacă veniţi înapoi!”

“Ne-am închinat frumos, ortodox, n-am ținut cont de “ecumenisme”. Ferească Dumnezeu! Pe viață și pe moarte! Uite, am scris „Singur Ortodoxia“! (…) S-au despărțit de noi? Îi primim înapoi. Cu inimile deschise, nu știm să mințim. Fără condiții și cu smerenie. Nu le dăm canon că de ce au făcut asta. Dar ei nu vor să vina pocăiți să facem unitate universală. Ei vor să ne păcălească: am câștigat și pe ăștia proștii! Rămâneți ortodocși pe viață și pe moarte! Nu pentru că așa am apucat. Pentru că Ortodoxia împlinește omul din ține. E singură modalitate universală fără de care nu se poate trăi. Și [noi, ortodocșii] n-am desființat nimic. [Ei] au modificat… A venit și se consideră papa vicarul lui Hristos. Ce vicar, când Hristos trăiește? Hristos e viu! Zice că „Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor“. Și mai mult: „Fără de Mine nu puteți face nimic. Nu se mișcă fir de păr fără Voia Mea“. E atât de prezent încât rămâi uimit, nu numai în mișcări, ci și în gânduri El ne guvernează, Care ne-a făcut cu atât dragoste divină că să fim împreună în vecii vecilor. Și n-a lăsat Dumnezeu că să ne guverneze un drac. (…)

Așa că sunt multe de vorbit. Nu facem aici cateheză, decât să ne manifestăm bucuria că ne-am întâlnit. Mi-ați făcut o bucurie care n-are margini și cuvinte. Știți de ce? Pentru că inima nu vorbește. Inima trăiește și simte.”

Ecumenismul urmărește reunirea tuturor bisericilor într-una singură și propovăduiește drumul spre conciliere și pace, dar niciodată sfinții părinți nu l-au susținut. Niciun sfânt ortodox nu a fost vreodată ecumenist, nu a participat la întâlniri cu ereticii pentru un schimb de experiență, nu s-a rugat împreună cu ereticii.