În ultima actualizare a catalogului de boli din întreaga lume, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a introdus sindromul de „burnout”, descriindu-l ca „un sindrom ce rezultă din stresul cronic la locul de muncă și care nu a fost gestionat cu succes”.
Clasificarea Internaţională a Maladiilor (CIM), instrument folosit ca punct de referinţă pentru stabilirea diagnosticelor, a tendinţelor și realizarea statisticilor în domeniul sanitar, a adoptat în premieră sindromul de burnout în lista afecţiunilor medicale, după cum a declarat luni Tarik Jasarevic, purtător de cuvânt al OMS.
Burnout-ul a fost descris drept „un sindrom ce rezultă din stresul cronic la locul de muncă, negestionat cu succes” și a fost caracterizat prin 3 elemente – „senzaţie de epuizare”, „cinism sau sentimente negative asociate muncii” și „eficienţă profesională redusă”.
Sindromul a primit codul QD85 și a fost inclus în secţiunea destinată „problemelor asociate” ocupării forţei de muncă sau șomajului, OMS precizând că acesta „se referă în mod specific la fenomene asociate contextului profesional și nu ar trebui utilizat pentru a descrie experienţe din alte domenii ale vieţii”.
Lista actualizată a CIM, numită CIM-11, a fost adoptată în cea de-a 72-a reuniune mondială a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii și va intra în vigoare în ianuarie 2022.
CIM-11 recunoaște în premieră jocurile video ca obiect al dependenţei, etichetează comportamentul sexual compulsiv ca tulburare mintală și elimină transgenderismul din lista tulburărilor psihice.
Psihologul clinician Rachel Andrew afirmă că în ultimii 15 ani a văzut o creștere a numărului de persoane afectate de burnout care caută consiliere și crede că epuizarea se manifestă ca o metodă de apărare a organismului faţă de un nivel intolerabil de stres și de presiune, devenind „o afecţiune a timpului nostru”.
Consilierul organizaţional Robyn Vesey este de părere că epuizarea profesională reprezintă un simptom al organizaţiilor care se află în dificultate – un loc de muncă în care sunt promovate colaborarea, un sentiment al scopului comun și interacţiunile sănătoase este mai puţin susceptibil să-și împingă angajaţii spre burnout, comparativ cu cele care îi împovărează cu sarcini, determinându-i să se simtă vinovaţi de nerezolvarea lor și ducându-i astfel spre un punct în care nu mai fac faţă presiunii.
Profesorul Michael Leiter, de la Universitatea Deakin, Melbourne, spune că sindromul de burnout este semnul unei blocări într-o situaţie de criză, în care subiecţii simt că nu sunt eficienţi, că nu realizează nimic și că nu progresează la locul de muncă. Din segmentul profesional, criza este colportată și în alte domenii ale vieţii, mai ales că jobul modern înghite cantităţi din ce în ce mai mari de timp, devenind practic elementul central al existenţei. Cercetările efectuate de profesorul Leiter au arătat că ieșirea din criză presupune construirea unor relaţii pozitive, de susţinere reciprocă, la locul de muncă.
Tratarea burnout-ului este un fenomen tot mai dificil în iureșul vieţii moderne, declară psihologul organizaţional Peter Doyle, care subliniază dificultatea multor persoane de a încetini ritmul în care lucrează. Trebuie „să acceptăm faptul că mulţi dintre noi mărșăluiesc pe acordurile unei melodii create de cultura și mediul social din ultimele decenii, care nu poate fi benefică pentru bunăstarea fiinţei umane”, conchide Doyle.
Pare a fi acelasi lucru cu sindromul de oboseala cronica. Se rezolva, in timp …
Ajuta minerale (Ca+Mg si Vit.D, pentru ca de obicei in aceste situatii exista dezechilibre majore ale acestora in organism), arginina (pentru ca in oboseala ficatul este primul afectat), ceva antistres (de ex. de la dacia plant), somn sau macar odihna pe „furate” oricand e putin timp „liber”, schimbat locul de munca sau, daca nu se poate, reduse motoarele la limita inferioara admisa …
Multe locuri de muncă sunt locuri de sclavie! Ajută doar la îmbogățirea firmelor! Atât!
Productivitate mult mai mare decât acum 100 de ani, dar angajatul stă peste program!
Probabil unii dintre noi sunt familiarizati cu fenomenul.
Stiti momentul ala cand tragi tare sau chiar exagerat de tare, in speranta ca va fi mai bine. Iar in realitate, acel bine se lasa muuult asteptat.
Defapt licuricii acestei lumi au rasucit surubul la maxim si trag pe noi sa dam afara randamentul maxim. Cand nu mai putem, avem soarta prezervativului.
Asa ca, lasati-o mai incet, ca mai bine nu va fi. Mai bine murim de batranete intr-o stare social-materiala mediocra, decat sa mori tanar si sarac din cauza stresului.
Daca rupi hamul, seful tau va putea sa-si cumpere ultimul model de SUV al unui brand luxos si sotia lui va putea rupe usa coafoarelor de 3-4 ori pe saptamana. Iar amandoi impreuna, cate 2-3 vacante pe an.
Trebuie să fim muncitori, dar având grijă să nu ajungem sclavi!
Omul liber care muncește pentru el are timp să gândească!
Sclavii companiilor nu gândesc, ci își cheltuie banii pe nimicuri!
II pun pe oameni să munceasca peste masura pentru à nu mai avea timp de sufletul lor nici de educatia copiilor lor, iar cand se imbolnavesc de atata munca, sunt alungati ca niste carpe , locul lor fiind luat de niste sclavi mai tineri si cu mai multa putere de munca cu care se va proceda la fel peste cativa ani. Omenirea va fi distrusa de profit !
Întrebare: De ce, în secolul 21, când productivitatea este enormă, iar mâncarea costă doar o mică parte din salariu (cel puțin în țările așa-zis „civilizate”, de fapt invers), oamenii sunt obligați să lucreze pentru un patron bogat cel puțin (a se înțelege că mai mult de) 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână? Înainte erau doar bărbații, acum sunt și femeile! Dacă munca este stresantă, dar salariul este bun, de ce nu se pot lucra mai puține ore, astfel încât să poată oamenii să aibă grijă de ei însiși și de familia lor, eventual să poată cultiva ceva? În trecut oamenii trăiau fără probleme cu a zecea parte din salariul de astăzi (ca putere de cumpărare) și nu erau atât de distruși și de spălați pe creier! Aveau o familie fericită, educată, cu bun simț! Este demonstrat faptul că reducerea programului de lucru sporește productivitatea! Dar nu convine cuiva o asemenea soluție!
Răspuns: Pentru că cineva (se știe cine) vrea ca oamenii să fie sclavii banilor, să muncească până la epuizare degeaba, să se creadă harnici dar să nu le rămână nimic! Altădată era muncă grea, dar oamenii erau liberi, mâncau ce cultivau, nu exista stres! Acum câștigăm bani, dar îi cheltuim pe lucruri inutile, de care credem că avem nevoie, dar care doar creează iluzia înlocuirii timpului liber de petrecut cu familia pe care îl aveam odată! Niște americani inteligenți (totuși…) își calculează până la ce vârstă trebuie să rămână la serviciu pentru a o putea duce mai departe, pentru că sunt conștienți că dacă o fac până la 65 de ani (sau cât este la ei), ajung legume, care au câștigat bani degeaba, ca apoi să îi cheltuie pe medicamente! Munca este bună, dar sclavia este rea!