Hristos a înviat! Mulțumesc Marelui nostru Dumnezeu închinat în Sfânta Treime TATĂL, FIUL ȘI DUHUL SFÂNT care ne-a răscumpărat pe noi oamenii prin sângele Fiului Său IISUS HRISTOS și m-a născut din nou prin baia Sf. Botez așteptându-mi precum bătrânul Simeon făgăduința că nu va vedea moartea până nu va primi în brațele sale pe HRISTOSUL DOMNULUI și patriarhul Avraam așteptând făgăduința de la Dumnezeu pentru nașterea lui ISAAC la fel îmi aștept și eu sfârșitul din această lume pământească că doar Dumnezeu va primi rugăciunea mea ca sângele meu să se verse pe pământ pentru mărturia Lui, Dumnezeu cel închinat în Sf. Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt pe care le-am slăvit încă de la Sf. Botez prin harul pe care l-am primit prin baia Sf. Botez, Mirungere și împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului nostru IISUS HRISTOS în Biserica ORTODOXĂ.
Din învățătura pe care mi-am însușit-o în Biserică de copil am cunoscut lupta acerbă pe care a dat-o diavolul împotriva Bisericii lui HRISTOS.
Începând cu Biserica primară vedem martirajul Sfântului Apostol Iacov azvârlit de pe aripa templului, martirajul Sfântului Mucenic Arhidiacon Ștefan urmând cu secolele în care s-au vărsat râuri de sânge pentru apărarea Bisericii și a mărturiei lui Dumnezeu.
Biserica Dreptslăvitoare ORTODOXĂ are la bază dogmele. Dogmele sunt adevăruri revelate de Dumnezeu de câte ori a fost nevoie în lupta de apărare împotriva ereziilor. Dogmele s-au revelat oamenilor care au trăit Ortodoxia cu sacralitate, Cuvântul lui Dumnezeu a grăit în inimile lor și i-a povățuit la tot adevărul. Dogmele nu pot fi schimbate, împuținate și nici înmulțite. Orice alterare a dogmelor este o problemă soteriologică, ieșire din Biserică și pierdere a mântuirii. Aproape de un secol Ortodoxia alunecă înclinată spre ecumenism, sincretism. Ortodoxia autentică este credința trăită în duh, credința din inimă și nu din rațiune, credința din rațiune este la papistași, protestanți, anglicani, musulmani, budiști, hinduși și toate celelalte religii eterodoxe, eretice, idolatre.
Ecumenismul și canaanizarea Bisericii
Cel ce studiază Vechiul Testament cunoaște din sfintele cărți luptele îndârjite ale proorocilor pentru păstrarea și apărarea credinței iudaice în Iahve, așa cum El Însuși a predat-o pe muntele Sinai: de asemenea se vede și din textele noastre polemica dură împotriva proorocilor, polemică din partea liderilor religioși și politici pentru predica lor, care trâmbițau în societatea apostată a lui Israel întoarcerea la religia părintească. Sfânta istorie se repetă, se reia și urmează același ciclu. Astfel vedem acest lucru în istoria Bisericii noastre. Totdeauna credința noastră ortodoxă s-a confruntat cu această primejdie a alterării și falsificării adevărului acesteia de către învățăturile mincinoase ale ereticilor. Dar așa cum știm, Dumnezeu totdeauna a scos la iveală prooroci care prin învățătura lor, în scris sau prin viu grai și prin sfânta lor viață au ținut credința curată fără cel mai mic element străin, urmând linia potrivit căreia nu încape compromis, nici cel mai mic compromis în chestiunile de credință în Ortodoxie, pentru că aceasta nu este o construcție omenească, care să fie modificată, ci își are originea în Dumnezeu și de aceea este veșnică pentru că este adevărată. Și desigur, astăzi vedem multe mișcări trădătoare, mai mult decât altădată. Și azi «Vinul tău este amestecat cu apă» așa cum spunea proorocul Isaia despre proorocii mincinoși ai epocii sale. Dar amintim protagoniștilor acestor mișcări că: «greu este să izbești cu piciorul în țepușă» (Fapte 9,5). Îi mulțumim lui Dumnezeu căci ca întotdeauna, la fel și azi a dat la iveală prooroci, clerici, mireni, ierarhi, monahi, teologi, virtuoși și puternici în cuget care dau o mărturie puternică despre credința noastră ortodoxă, împotriva canaanizării despre care am vorbit, adică împotriva ecumenismului ezoteric. Luptătorii de azi pentru credința noastră ortodoxă ne amintesc prin puterea lor de prorocul Miheia care în ciuda războiului pe care i-l purtau contemporanii săi pentru a-l face să tacă, spunea:
«Iar eu mulțumită Duhului lui Dumnezeu sunt plin de putere, de dreptate, și de tărie, ca să vădesc fărădelegea lui Iacov și păcatul lui Israel.» (Miheia 3:8).
Creștinismul nu are în vedere persoanele indiferent ce funcție ar avea în Biserică. Creștinismul este definit de adevăr și acrivia credinței căci așa am învățat din învățătura dreptei credințe a Bisericii Apostolice, a cărui cap este Mântuitorul HRISTOS. Biserica este acolo unde este adevărul și se mărturisește adevărul, și noi știm că Adevărul este la Dumnezeu și Dumnezeu este Adevărul. Mântuitorul nostru IISUS HRISTOS a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14, 6). Ecumenismul ezoteric nu poate vorbi de adevăr, ecumenismul arată o mască a iubirii eronate, denaturând iubirea creștină.
În timpul proorocului Ilie Tezviteanul poporul iudaic luase învățături eronate de la popoarele păgâne cu religie ezoterică, sincretistă, acum vedem bine că istoria sfântă se repetă. Ecumenismul din timpul proorocului Ilie îl vedem că se produce din nou în zilele noastre iar membrii ai acestui ecumenism (amestec de religii până la cele idolatre) sunt masonii având ca lance pe «vatican», pe papă. Nu e nevoie de multe cunoștințe și studii teologice pentru ca cineva să-i numească nebotezați pe cei ce învață în chip eronat și nu acceptă învățătura ortodoxă că singurul Mântuitor este IISUS HRISTOS potrivit învățăturii Sfintei Scripturi. Mărturisește în multe locuri și în multe feluri. Din multele mărturii redau doar cuvintele Sf. Apostol Petru din cuvântarea sa în fața Sinedriului iudaic al arhiereilor și „teologilor” vremurilor de atunci: «Și întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici alt nume dat între oameni în care trebuie să ne mântuim noi.» (Fapt. Ap., cap. 4, 12). Nu asta spune și Simbolul de Credință alcătuit la Sinodul I Ecumenic împotriva ereziei lui Arie atunci când vorbește de Dumnezeu – Omul, IISUS HRISTOS și de mântuirea prin El? «Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri…» Această dogmă fundamentală a unicității și exclusivității mântuirii în HRISTOS este atacată de ecumenism care susține că oamenii se mântuiesc și în celelalte religii stând împotriva Sf. Apostoli, împotriva Sf. Scripturi și întregii tradiții patristice ce învață că «întru nimeni altul nu este mântuirea» chiar dacă nu îndrăznește să o declare oficial.
Ecumenismul atacă în mod indirect chiar dogma Sfintei Treimi prin ceea ce învață mulți ecumeniști și conciliul II Vatican, că cele trei religii monoteiste, cele trei religii avraamice: Credința Ortodoxă, religia iudaică, religia islamică cred în același Dumnezeu. Dar de știut să fie că doar noi ortodocșii suntem botezați în numele Sf. Treimi în timp ce celelalte două neagă dumnezeirea Fiului și a Duhului Sfânt. Acestea sunt erezii ariene și pnevmatomahe, adică nu cred în adevăratul Dumnezeu fiindcă «cine nu crede în Fiul nu crede nici în Tatăl» (Ioan 5,23; 15,26; 16, 7-15).
La sfârșitul Sf. Liturghii cântăm: «Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credința cea adevărată nedespărțitei Sf. Treimi închinându-ne».
Vedem că dogma este atacată de erezia papală Filioque, de protestantism și ecumenismul sincretist, ezoteric.
Sf. Apostol Pavel zice «Un Domn, o credință și un Botez» (Ef. 4, 5). Această dogmă despre Biserica cea Una este caracterizată de identitatea de credință, de aceeași învățătură apostolică și patristică care ajunge până și în cele mai mici detalii și care trebuie să rămână nestricată, neclintită. A fost păstrată de Biserică de-a lungul veacurilor începând cu epoca apostolică. De la începutul vieții Bisericii așa cum reiese din textele Noului Testament și până azi, apar învățători și profeți mincinoși precum vedem că încearcă să denatureze, să pervertească credința unitară a Bisericii celei Una, introducând propriile lor învățături eretice, ecumeniste, sincretiste, ezoterice.
Cuvânt împotriva actelor biometrice și a implantului cu cip (pecetluirea lui antihrist)
Legat de buletinele biometrice cu cip care probabil or să apară în această vară după cum au anunțat la TV, vă redau în câteva rânduri un fragment din cartea „Semnele vremurilor din urmă – Mărturiile monahilor și ale închinătorilor, ed. Egumenița, 2013, pp. 73, 74:
„Când a apărut chestiunea cu buletinele electronice, domnul A. și-a făcut foarte multe probleme pentru că a auzit diferite păreri de la mulți oameni și n-a putut să înțeleagă unde se află adevărul. De aceea s-a hotărât să-l viziteze pe Bătrânul Paisie și să-l întrebe despre acestea și despre numărul 666.
Bătrânul, printre altele, i-a explicat și următoarele:
– Numărul acesta este al lui Antihrist și ÎN NICIUN CAZ omul NU trebuie să primească acest buletin electronic. Chiar și cardurile de credit nu trebuie să le primim, pentru că în spatele liniei magnetice negre pe care o au, se află codul și numărul 666. Acestea însă nu se văd cu ochiul liber, doar computerul electronic le poate citi. Tu să iei seama bine și să nu fii atras de ceea ce zice unul și altul, pentru că fiecare este liber să zică ceea ce dorește, însă noi trebuie să ne supunem auzul nostru doar voinței lui Dumnezeu și învățăturii aflate în Sfintele Scripturi…”
Când Sf. Paisie Aghioritul a vorbit împotriva actelor antihristice a făcut-o nu din propria părere, după cum cred unii, ci
„aceasta a înțeles Sfântul Paisie Aghioritul († 1994) CU AJUTORUL SFINTEI MARE MUCENIȚĂ EUFIMIA († 304), starețul întregii Rusii, Chiril Pavlov († 2017) , egumenul Gurii Cezlov († 2001), schiarhimandritul Hristofor Nicolscii († 1996), schiegumenul Gavriil Vinogradov († 2005) și alții. Ei prin Duhul Sfânt ne-au prevenit de acest strașnic pericol. Acum e rândul nostru să facem această alegere.” (din Seria «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei» Mahala-Cernăuți-Ucraina, 2017-7).
Ei spun că cetățeanul va putea să opteze pentru un buletin simplu (fără cip) sau pentru unul cu cip, însă aveți grijă căci „invenția vrăjmașului cea mai reușită sunt pașapoartele biometrice” (în țările slave există pașaport intern – cum e buletinul la noi – și pașaport extern, n.a.). (din Seria «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei» Mahala-Cernțuți-Ucraina, 2018-38). Dar de ce este cea mai reușită? Deoarece Taina Fărădelegii constă în acțiunea determinată de aparatele lor sofisticate, satanice:
„Cei care încearcă să impună dictatura mondială vor înainta cu VICLENIE și la punerea PECEȚII PE FRUNTEA OAMENILOR, astfel încât urmările vor fi CUMPLITE.” (Sf. Paisie Aghioritul, cartea Semnele vremurilor din urmă – Mărturiile monahilor și ale închinătorilor, ed. Egumenița, 2013, pag. 92)
„Fericiți cei ce n-au vazut și au crezut.” (Ioan 20, 29)
Apostolul Pavel zice «Nimeni să nu se amăgească. Dacă cuiva i se pare între voi a fi înțelept în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înțelept.» (I Cor. 3, 18).
Cuvântul Scripturii este cuvântul lui Dumnezeu și nimeni dintre oameni nu-l poate desființa că-l va desființa Dumnezeu pe cel ce îndrăznește să desființeze cuvântul Scripturii.
Sf. Apostol și Evanghelist Ioan în Apocalipsă, cap.13, vers. 16-18 ne relatează următoarele:
„Și pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei liberi și pe robi îi face să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnul: numele Fiarei sau numărul numelui Fiarei. Aici e înțelepciunea! Cine are pricepere, să socotească numărul Fiarei; că e număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase.”
După cuvântul Sf. Apostol și Evanghelist Ioan nu ar fi nevoie de argumente științifice, PECETLUIREA LUI ANTIHRIST sunt ACTELE BIOMETRICE dar se încheie în final cu implantul pe mâna dreaptă.
Mărturisesc adevărul cu ajutorul lui Dumnezeu. În primul an când am intrat în monahism, mai precis în anul 1990, având ascultarea la animalele mănăstirii în care intrasem, am avut descoperită o taină pe când dormeam la staulul animalelor. Trezindu-mă în plâns și în suspinuri adânci am rostit Crezul și alte rugăciuni. În suflet aveam o pace, dar eram uimit de ce se arătase. De atunci în aceste trei decenii m-am rugat cu stăruință și cu post ca sfârșitul meu să-mi fie prin sânge pentru mărturisirea credinței.
La începutul postului al Nașterii Domnului nostru IISUS HRISTOS, 13 noiembrie 2018, am văzut dimineața în timpul slujbei pe mâna dreaptă a unui bărbat o fasciculă de lumină fosforescentă de trei ori; la a treia arătare se citea Apostolul de venirea lui antihrist (Tesaloniceni, cap. 2). Am zis și celor din mănăstire ce am văzut, dar se exprima pe ei o teamă, arătând totodată și necredință. Mănăstirea unde am avut parte de acea descoperire este așezată în zonă subcarpatică, pe defileul Oltului. M-am retras de acolo pe motiv să nu aduc nimănui necazuri și suferințe. Sunt un monah pribeag din loc în loc după cuvântul Domnului: „Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-și plece capul.” (Lc. 9, 58).
„Un credincios, un preot, un episcop…”
Axios ! άξιος !
„Ecumenismul și canaanizarea Bisericii” …. titlul acesta aminteste de un cercetator – istoric , Eustace Mullins , a carui cariera de scriitor a fost „deturnata” spre studiul istoriei contemporane. A scris
„Blestemul Canaanului. O demonologie a istoriei” ( disponibila pe internet – format PDF ):
„Eustace Mullins – The Curse Of Canaan; A Demonology Of History (1987)”
The Curse of Canaan Eustace Mullins Part 1
Eustace Mullins The Curse of Canaan
(Mitr.Averchie de Jordanville) Marea Apostazie. Semnul Apropierii Sfarsitului [ PDF ]- Scribd
(I) „Dar ce va stabili dacă tu eşti sau nu în acea Biserică? ”
(II) „Această falsă ortodoxie se luptă ca o fiară să ia locul adevăratei Ortodoxii”
(III) Un profet contemporan al apostaziei: „Cineva trebuie să fie cu totul străin de adevăratul creştinism ca să nu înţeleagă toate acestea !”
MARE EȘTI TU DOAMNE!
Îmi bucură inima astfel de mărturisiri!
Dă Doamne să apară din ce în ce mai multe, ca să se rușineze dușmanii neamului omenesc , toată diavolimea – care ne vrea moartea sufletului prin primirea blestemățiilor ăstora și să ne scrie în Cartea Morții prin atribuirea de număr!
Abia acum am înțeles DE CE AZI trebuie să ne rugăm îndeosebi pentru cei adormiți, pentru că rugându-ne pentru ei, se milostivește spre ei Dumnezeu, umplându-se locurile celor căzuți din Cer așa cum știm, PENTRU CĂ DINTRE CEI VII, BIOMETRIZAȚI, CIPAȚI…DEVENIND NUMERE, CHIAR DACĂ SE FACE POMANĂ PENTRU EI, NU POATE FI LUATĂ ÎN SEAMĂ PENTRU CĂ NU MAI SUNT ROBII LUI DUMNEZEU CU NUME, CI NUMERE ÎNREGISTRATE ÎN CATASTIFELE IADULUI!
Admin…
Articolul de față mi-aduce aminte de ceea ce spune MARIUS IORDĂCHIOAIA.
Prinde/surprinde foarte bine și EXACT ceea ce se întâmplă AZI cu ortodoxia noastră, cu starea creștinului ortodox care la mulți e puțin deturnată, nu mai simte bucurie, se simte deja în Iad, iar în Biserică, în fața duhovnicului VREA să pară mai curat decât este, rușinându-se să se arata AȘA CUM E…PĂCĂTOS!
Există ISPITA asta de a te auto-curăți prin efort propriu, vrând să aduci apoi ofrandă ”reușita” ta Lui Dumnezeu, refuzând să recunoști că mântuirea ta este un dar de la Dumnezeu, chiar dacă Împărăția Cerurilor se ia cu sila (adică cu efort, sudoare, sânge…) și NUMAI în împreună lucrare cu EL.
La el, am văzut articolul ăsta foarte edificator:
joi, 27 septembrie 2018
de la Orthopsihologie la Orthodoxie, de la moralism la duhovnicie. o minune de cuvânt
Omul și viața duhovnicească, de Pr.Livios Haralambos Papadopoulos
https://www.youtube.com/watch?time_continue=185&v=CWbmLF4Aues
”Adevărul este că în ultimele decenii, imaginea omului duhovnicesc a fost identificată cu cea a omului vrednic de plâns, a omului închis în sine, interiorizat, care nu se bucură și are mereu remușcări.
CHIAR ȘI ATUNCI CÂND RESPIRĂ, SIMTE CĂ TREBUIE SĂ DEA SOCOTEALĂ CUIVA.
Însă, acesta nu este omul lui Dumnezeu! Părintele Emilianos Simonopetritul, acea mare personalitate niptică a ortodoxiei contemporane, spunea: ”Dacă postești, dacă te rogi, dacă mergi la Biserică și nu ai bucurie în inima ta, NU ai dobândit Duhul Sfânt”.
ESTE CU NEPUTINȚĂ CREȘTINULUI SĂ NU AIBĂ BUCURIE. Creștinul nu este acel om biet și nenorocit. Acolo nu se poate odihni Duhul Sfânt! Este foarte important să înțelegem acest lucru.
Dimpotrivă, creștinul este un om deschis, stând aproape de el simți bucuria, nu te intimidează, nu te face să te închizi în sine.
Te simți deschis în prezența lui, îți lărgește orizonturile, simți că poți să respiri în prezența lui, simți că poți fi tu însuți. Acest fapt este FUNDAMENTAL!
PENTRU CĂ DE MULTE ORI ÎN BISERICĂ SIMȚIM CĂ NU PUTEM FI NOI ÎNȘINE. NE ESTE RUȘINE SĂ SPUNEM CĂ SUNTEM PĂCĂTOȘI.
De multe ori, mulți oameni îmi spun: ”Părinte, să vă spun ceva pentru că mi-e rușine să mărturisesc duhovnicului meu…”
De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că noi PROVOCĂM oamenilor O FRICĂ NEVROTICĂ în ceea ce privește desăvârșirea. Adică, trebuie să fim perfecți în toate. Însă, acest lucru NU reflectă duhovnicia ortodoxă.
Aceasta reprezintă un perfecționism și o stare nevrotică: a ne dori permanent să fim perfecți și ireproșabili în toate.
Dimpotrivă, omul, din perspectiva duhovniciei ortodoxe, este NEDESĂVÂRȘIT, NEPUTINCIOS. Cade, se ridică, iarăși cade; are căderi personale.
Se află ÎN LUPTĂ, cu toate aspectele pe care o implică ea.
ÎN ORTODOXIE NU TE MÂNTUIEȘTI PENTRU CĂ EȘTI PERFECT.
În Biserică nu te mântuiești pentru că ești fără de pată și reușești să faci foarte bine lucrurile. CI TE MÂNTUIEȘTI, PENTRU CĂ CINEVA CONTINUĂ SĂ TE IUBEASCĂ CU TOATĂ MIZERIA TA. TE IUBEȘTE DUMNEZEU, CU TOATE CĂ EȘTI TICĂLOS, CU TOATE CĂ NU AI NIMIC AL TĂU CU CARE TE POȚI AFIȘA, CU TOATĂ ÎNFRÂNGEREA TA. CINEVA TE IUBEȘTE ÎN STAREA DE A FI ÎNVINS, ÎN CĂDEREA TA, ȘI CONTINUĂ SĂ TE IUBEASCĂ ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ! Este foarte important să înțelegem acest lucru!
Însă, din păcate, s-a creat un CLIMAT DE MORALISM ȘI PIETISM care NU permite de multe ori membrilor Bisericii să se manifeste liber, SĂ FIE EI ÎNȘIȘI.
Dacă îi spun unui creștin din vremea noastră: ”Ești păcătos!”, va simți că îi aduc o ofensă, că îl ameninț! În timp ce, în tradiția Bisericii Ortodoxe, în Paterice părinții se numeau pe ei înșiși păcătoși: ”sunt păcătos!”
Nu o spuneau dintr-o dispoziție psihologică și cu falsă smerenie. Simțeau asta cu toată ființa lor. Își cunoșteau limitele existențiale.
În a spune că ”sunt păcătos”, nu găsesc o învinovățire de ordin moral, ci o mărturisire existențială. Da, cunosc faptul că existența mea este limitată! Știu că NU sunt desăvârșit, știu că orice aș face și oricât de mult m-aș strădui, întotdeauna va exista înlăuntrul meu o IMPERFECȚIUNE, o MARE LIPSĂ. Mărturisesc acest lucur. Acesta este păcatul: neputința mea existențială! ACEST FAPT NU ȚNE DE MORALĂ: dacă sunt un copil rău și nu unul bun. Lucrurile nu sunt atât de simple și de superficiale. A SPUNE CĂ SUNT PĂCĂTOS NU REPREZINTĂ O ÎNVINOVĂȚIRE, CI UN ADEVĂR EXISTENȚIAL, ONTOLOGIC!
Este ca și cum am afirma: ”sunt muritor, am anumite limite!” Iar acest lucru era de la sine înțeles în Biserica Ortodoxă primară!
Nu se ascundeau să mărturisească acest lucru.
De aceea, dacă citiți toate scrierile Părinților, în special Everghetinosul și Patericul, veți rămâne foarte surprinși cu câtă ușurință își mărturiseau în public patimile lor, nu se rușinau!”
Hristos a inviat! Eu cred ca poate fi o parte de adevar dar conditia este sa nu cadem in cealalta parte si sa pacatuim si sa spovedim cu aceeasi nerusinare. Asta nu inseamna ca pt cativa care se rusineaza la spovedanie, crestinii sa uite ce.a spus Domnul Hristos apostolilor „voi nu sunteti din lume” sau „voi sunteti lumina lumii”. Si cat despre bucurie, ce fel de bucurie pt crestini daca nu aceea care ti.o da harul Duhui Sfant. Doamne ajuta!
Iar apropos de BUCURIE:
sâmbătă, 9 martie 2019
CE LEGĂTURĂ EXISTĂ ÎNTRE CREȘTINISM ȘI BUCURIE?
Domnul Dumnezeu S-a milostivit de mine și mi-a dăruit întâlnirea cu un text care lămurește grozav de limpede și de cald, despre ce Bucurie (implicit și despre ce Ortodoxie) am încercat să vorbesc în articolul meu precedent ”un zâmbet între două urlete”.
Felul în care am propus eu Bucuria îmi amintește de versul un poet din orașul meu, mort la 35 de ani de cancer la stomac, după o viață chinuită și plină de suferințe sufletești: VĂ PROPUN BUCURIA. V-O PROPUN APROAPE CU CIUDĂ.
De aceea, îl las pe Părintele HARALAMBOS Papadopoulos, într-un excelent fragment de interviu, să vă vorbească despre Bucurie fără ciuda celui care știe că Bucuria există, dar n-o poate exprima, adică așa cum am făcut-o eu. Însă mă bucur total că Dumnezeu ne vorbește despre Ortodoxia Bucuriei printr-un preot. Îi sunt foarte recunoscător pentru asta.
Sublinierile și celelalte forme de evidențiere din text, îmi aparțin.
”Ce legătură există între Creștinism și bucurie?
Sunt noțiuni identice. Evanghelia(vestea cea bună) este bucuria pe care a adus-o Hristos în lume: Învierea. Este ceea ce spune Hristos că: ”Bucuria pe care Eu v-am dat-o vouă nu o va lua nimeni de la voi”.
Bucuria și pacea sunt realități lăuntrice ale prezenței lui Dumnezeu. Dumnezeu este bucurie, este binecuvântare, este deschidere, este lărgime și lățime a existenței. Omul se deschide lăuntric și vine bucuria Sfântului Duh înlăuntrul lui. Le vede pe toate strălucite și pline de bucurie chiar dacă sunt nedesăvârșite și neputincioase. Se bucură nu pentru că este perfect, ci pentru că Hristos îl iubește chiar și în cea mai înfricoșată cădere și neputință a lui. Trăiește lăuntric faptul că păcatele lui nu-L împiedică pe Dumnezeu să fie cu o privire iertătoare și de oameni iubitoare asupra vieții lui.
Se veselește de bucuria Învierii fără să fie toate lucrurile impecabile în viața lui. Acesta este izvorul bucuriei și nădejdii creștinului. Identificarea creștinului ce se face astăzi cu cel nenorocit, cu cel în mizerie, cu tăgăduitorul vieții, nu are nicio legătură cu Hristos.
Dacă vom privi icoana Sfântului Serafim din Sarov, vom distinge un om gârbovit, despre care primul lucru care ne vine în minte este că acest om a suferit mult. Și cu adevărat a suferit. Dar, dacă privim fața lui, vom zări bucuria Sfântului Duh. Acesta este creștinul. Un om care, cu harul lui Dumnezeu, se opune întunericului care se propagă în el și în jurul său. Însă, ca să se întâmple asta trebuie să ne dorim bucuria ca mod de viață și exprimare.”
miercuri, 6 martie 2019
un zâmbet între două urlete
”Incapacitatea de a te bucura este izvor al unei credințe false(…) Frica de păcat nu ne izbăvește de păcat. Ceea ce ne mântuiește este bucuria întru Domnul. Un simțământ de vinovăție sau de moralism nu ne eliberează de lume și de ispitele ei. Bucuria este temelia libertății în care suntem chemați să stăm. Unde, cum și când s-a denaturat și s-a tocit această atmosferă a Creștinismului…?” se întreba Părintele Alexandre Schmemann în Jurnalul său.
Cred că răspunsul sau măcar o parte din el se află, dat de Hristos, în Pilda talanților.
Tuturor slugilor care au lucrat și au înmulțit talanții, talanții lui, Stăpânul le spune: INTRĂ ÎN BUCURIA DOMNULUI TĂU! Păi, asta e definiția creștinismului: a intra în bucuria lui Hristos și a rămâne, pentru totdeauna, în ea!
Singurul care a ratat bucuria a fost cel ce a îngropat talantul. Și de ce l-a îngropat? Pentru că vedea în Stăpânul lui un ”om aspru”. Și văzându-l așa, se temea de el și încerca să scape de consecințele acestei asprimi, lingușindu-l pe Stăpân cu teama lui…..
Dar, Stăpânul îi spune: asta e viclenie menită să-ți justifice lenea. Știi bine că nu sunt așa. Știi bine că sunt un om plin de generozitate, care iubește să înmulțească și să împartă bucuria sa cu cei din jurul său. Toate celelalte slugi cinstite știu asta, și dacă au lucrat bine au făcut-o ca să aibă parte de generozitatea și bucuria mea.
Aspectul Bucuriei în Creștinism este esențial. De acesta depinde înțelegerea Pocăinței.
Cea adevărată e aceea care primește, prin credință, și înmulțește, prin fapte, iubirea lui Hristos.
Dar, există și o pocăință de inspirație demonică în Biserică: este pocăința vicleană și leneșă, este pocăința Fricii, a creștinului care, în loc să primească Bucuria și Generozitatea iubirii lui Hristos și să-i facă părtași la ele pe toți oamenii prin slujirea lui, el le refuză din ”teamă smerită”, și se izolează într-o spiritualitate individualistă, ESTE ORTODOXUL CARE ÎNGROAPĂ TALANTUL IUBIRII LUI HRISTOS ÎN PĂMÂNTUL ACELEI ”FRICI DE DUMNEZEU” PRIN CARE ÎȘI PĂSTREAZĂ IUBIREA DE SINE!
Este credinciosul care cere ”puțină îndurare” Celui care i-a dat toată iubirea Sa! Îi cere un pic de milă, Celui care Și-a vărsat tot sângele pentru el! DUPĂ CUM APARE DESCRIS DE EVLAVIA ACESTUI ”CREDINCIOS”, HRISTOS e UN PERSONAJ ÎNGROZITOR, O FIINȚĂ TIRANICĂ, ASPRĂ ȘI NEDREAPTĂ!
ȘI NENOROCIREA CEA MAI MARE, E CĂ PUNE ACEST ”CHIP” CONTRAFĂCUT DE ”TEAMĂ” AL LUI HRISTOS, ÎN FAȚA LUMII, ÎNDEPĂRTÂNDU-I PE OAMENI DE DRAGOSTEA ȘI BUCURIA LUI! DE DRAGOSTEA din CARE se NAȘTE CREDINȚA oamenilor în El! De singurul Izvor al Credinței!
CUM SĂ NU URLI DE DURERE CÂND VEZI ASTA?
Așa a apărut pocăința teroristă, doloristă, horror, în Biserică! Să preferi întunecimile iadului ca pocăință numai să rămâi al tău, slujitor pasional al sinelui, decât să primești iubirea care te-ar face al lui Hristos!
La pocăința ”fricii” rugăciunea are rolul de spiritualizare a egoismului și justificare a lipsei de relație, lucrare și jovialitate. Pocăitul fricii folosește rugăciunea ca boschet, ca să se ascundă, ca Adam în Rai după Cădere, de iubirea lui Hristos.
E PLINĂ BISERICA DE ACEASTĂ POCĂINȚĂ, care-i lipsește de bucurie pe credincioși și de îndrăzneala credinței pe cei din afară!! Această ”pocăință” a produs credinciosul timorat, confuz și ușor de înfricoșat de massmedia, care și-a exprimat credința alegând să NU voteze la Referendum! Credință a cărui Crez nu este cel de la Trinitas ci de la Digi sau Protv!
MAI ALES DUPĂ CEI 50 DE ANI DE COMUNISM avem o producție record de Ortodoxie falsificată de frică! PENTRU CĂ S-A UMPLUT BISERICA DE SLUJITORI VICLENI ȘI LENEȘI, NĂSCUȚI DINTR-O FRICĂ ANTI-EVANGHELICĂ( că n-o să aibă ce mânca, îmbrăca, construi biserici etc. fără supunerea față de puterea politică) pe care au dat-o drept ethos ortodox! Și nu vorbesc de cler, ci de toți creștinii ortodocși, căci toți trebuie să fim slujitorii lui Hristos, nu numai preoții! Căci, ori suntem slujitorii Lui ori ai Satanei, a treia variantă nu există! Trăind, slujim cuiva!
Iar, după Revoluția din 1989, am tot încercat să regăsim Bucuria fără de care Ortodoxia e fermecătoare și atractivă ca o condamnare la muncă silnică pe viață, în Psihologie! După ce am omorât bucuria lui Hristos și am îngropat-o în ”frica” de Hristos, iată, punem în loc bucuria lumii! După ce am asasinat, prin frica de Partid, bucuria duhovnicească a Împărăției, aducem în locul ei bucuria sufletească a lumii!
O tonă de mir să toarne pe el și tot a rahat pute evlavia acestui tip de credincios! ”Pocăință” cu miros de frică-de-Dumnezeu vicleană! Ortodoxia puilor de vipere!
Dar, haidem cu toții la Hristosul Cel adevărat al Bisericii, la Cel care a murit pe Cruce ca să ne izbăvească de puterea și tirania fricii(Evrei 2, 15) Haideți s-o rupem cu viclenia și lenea iubirii de sine ”ortodoxă”!
Haideți la Cel care a murit pe Cruce ca să putem intra în bucuria Lui! Haideți la Cel a Cărui bucurie poate strivi capul ”ortodoxiei” noastre viclene și fricoase!
CUM SĂ NU URLI DE BUCURIE CA EL POATE ȘI VREA SĂ FACĂ ASTA PENTRU NOI, să ne bage în Împărăția bucuriei Lui, încă din această viață, încă de aici și acum?
Haideți la El, cu credință în dragostea Lui! Ca după ce ne-a spălat prin Sângele Său de tot rahatul vieții noastre, să smulgă din noi și FRICA ce l-a produs.
”Numai legate cu bucuria, frica de Dumnezeu – și smerenia! – sunt corecte, autentice și roditoare. În afara bucuriei toate devin demonice, o foarte adâncă denaturare a oricărei experiențe religioase.”( Pr. Al. Schmeman – Jurnal)
Autor a celor relatate, același Marius Iordăchioaia.
Ce urmeaza…
„Ce noroc pe noi ca ne-am născut într-o perioadă istorică în care mai este nevoie de oameni!
În viitor, nici de oameni nu va mai fi nevoie. Vor dispărea și aceștia!!!
10 lucruri utile care vor dispărea în următorii 20 de ani.
Abia dacă am observat cum lucrurile la care țineam și pe care le deținem (aparate video, CD-uri, telefoane cu clapetă) au dispărut încetul cu încetul, fiind înlocuite cu dispozitive mai performante.
Totuși, câteva obiecte „istorice” – cum ar fi telecomanda televizorului sau cheile de la ușă – au supraviețuit, însă nu va trece mult timp și vom uita și de acestea. Ce alte dispozitive vor avea, până la urmă, aceeași soartă? Iată o listă cu lucruri care ne sunt utile acum și care vor dispărea, cel mai probabil, în următoarele două decenii.
1. Oglinzile laterale
Constructorul Audi a prezentat deja automobile fără oglinzi laterale, care vor apărea pe piață în 2019. În curând, multe alte companii vor urma exemplul celor de la Audi. Este foarte probabil că toate mașinile vor avea camere de filmat încorporate, iar sistemul inteligent al mașinii va avertiza șoferul în caz de pericol. De asemenea, transmisia manuală și motoarele cu ardere internă vor fi date uitării. De la începutul acestui an, toate clădirile noi din Anglia vor fi dotate cu încărcătoare de baterii pentru mașinile electrice. Până în 2035, autoritățile britanice plănuiesc să determine cea mai mare parte a populației să se deplaseze cu mijloace de transport „prietenoase cu mediul”.
2. Telecomenzile
Tehnologia Smart Home a devenit parte din viața noastră de zi cu zi. În prezent, toate dispozitivele dintr-o casă pot fi controlate cu ajutorul unei tablete sau al unui smartphone. Așadar, în curând, mult-iubitele telecomenzi vor dispărea.
3. Numerarul și cardurile bancare
În 2017, compania TSYS a făcut un sondaj pe un eșantion de o mie de persoane, pentru a afla care este cea mai populară metodă de plată. Doar 120 de oameni au răspuns că preferă numerarul, majoritatea alegând cardurile bancare. Însă și era cardurilor se apropie de sfârșit, fiindcă deja poți plăti folosind ceasuri, telefoane și alte așa-zise dispozitive inteligente. Cei de la MasterCard au dezvoltat o nouă tehnologie, numită Selfie Pay.Prin aceasta, vom putea plăti clipind în fața camerei telefonului. În noiembrie 2018, oamenii din Europa vor putea testa această tehnologie.
4. Cheile
În numai 20 de ani, vom uita complet cum arată cheile obișnuite pe care le folosim pentru casele și mașinile noastre. Tehnologia pornirii mașinii folosind un buton nu e ceva tocmai nou, și imaginează-ți că îți vei putea deschide apartamentul folosind o aplicație de pe telefon, o comandă vocală sau o scanare a retinei.
5. Cablurile.
În curând, încărcătoarele de telefon nu vor mai irita proprietarii de smartphone rupându-se sau deteriorându-se. Vom putea folosi unde radio și Wi-Fi pentru a ne încărca dispozitivele. Firele enervante nu se vor mai încâlci, iar lumea noastră va căpăta un aspect futurist.
6. Seringile.
În viitor, nu vor mai exista seringi. Ele vor fi înlocuite cu tehnologii de vârf. Oamenii de știință au venit cu două opțiuni: injecția cu jet și capsulele. Injecțiile vor inocula lichidul prin piele instantaneu. Capsulele vor conține nano-ace, care vor fi absorbite de sistemul digestiv și vor injecta medicamentul în fluxul sanguin.
7. Curierii.
În ultimii ani, s-au făcut multe experimente cu drone care încercau să livreze bunuri, înlocuind astfel clasicii curieri. În multe țări, acest tip de servicii de livrare câștigă în popularitate și putem presupune că, în curând, cutiile zburătoare vor deveni ceva obișnuit.
8. Semnăturile.
Hârtia joacă deja un rol secundar și sistemele biometrice devin din ce în ce mai răspândite. Smartphone-urile și bancomatele pot deja să recunoască oamenii după trăsăturile faciale. De asemenea, semnăturile, așa cum le cunoaștem, vor dispărea și ele. Mulțumită tehnologiei de recunoaștere facială, a arunca o privire spre camera telefonului tău va fi suficient.
9. Pungile de plastic
Durează sute de ani pentru ca o pungă de plastic să se descompună. De aceea, multe țări au interzis folosirea pungilor de plastic și încurajează oamenii să folosească metode alternative de împachetare. De exemplu, putem folosi pungile din textile, care nu aduc vătămări mediului.
10. Mouse-ul calculatorului
Tehnologiile care permit îndeplinirea unor sarcini diferite folosind mișcarea mâinii sau a ochiului vor înlocui în curând obiecte familiare. Mouse-ul calculatorului este unul dintre ele. Nu vom mai vedea cursorul minuscul pe ecran sau fire. Bonus: Angajații de neînlocuit ar putea fi „clonați”. Se spune că nu există oameni care nu pot fi înlocuiți. Cei de la o bancă elvețiană nu sunt de acord. De aceea l-au „clonat” pe economistul-șef al băncii. Clona digitală a lui Daniel Kalt operează cu ajutorul inteligenței artificiale și scopul său este să ofere asistența necesară specialiștilor financiari și clienților băncii. Pentru a crea o clonă atât de complexă, ei au folosit 120 de camere HD, care au înregistrat fiecare mișcare a lui Daniel. După compilarea informațiilor, inteligența artificială a analizat natura comunicării dintre Daniel și clienții săi. În curând, dublura digitală a lui Daniel se va apuca de lucru. Oamenii de știință sunt siguri că clienții nu vor putea deosebi copia de original. Scopurile proiectului sunt ambițioase – planul este de a crea mulți alți angajați, într-un mod similar.
Ce ne așteaptă: o lume de vis sau una de coșmar?
Suntem convinși că fiecare intuiește răspunsul la această întrebare, dar numai trecerea timpului ne va confirma sau infirma temerile și așteptările.”
Vad diferit problema si am cateva intrebari…
bla bla bla…
Astept duhovnici nu teologi sa lamureasca oamenii, teologia e buna pentru invatati si diplomati, pentru suflet e nevoie de Duhul Sfant.
Marii duhovnici s-au exprimat deja. Îți reamintim:
https://youtu.be/9zTPynVsrbc
Legat de manipularea cu viața în sălbăticie, s-a răspuns și la asta:
https://youtu.be/-RJ8q-0nv5c
Hristos A Inviat !
Ar trebui sa fim multi crestini ortodocsi care afirma ca se ingradesc de ecumenism si de tradarile sinodului roman. Public. In Biserica.
Acum am citit răspunsul tău: AI O GÂNDIRE VICLEANĂ!
Numai cine gândește precum vorbește poate face o asemenea afirmație la ceea ce a vrut să spună cei citați de mine care gândesc corect, și nu NERUȘINAT precum simți tu!
Iar a-i acuza că au făcut-o fără a avea Harul Sf.Duh, te pune pe un piedestal de judecare de parcă Însuși Hristos care știe inimile și rărunchii a vorbit prin tine, ceea ce este ERONAT, NE-ADEVĂRAT!
Înseamnă că ai o pocăință vinovată, demonică, așa cum s-a spus….
Răspunsul e pentru Maria…