WikiLeaks: FMI si Banca Mondiala sunt descrise ca arme neconvenționale in „manualul de schimbare a regimurilor” (un document al armatei SUA)

WikiLeaks dezvăluie utilizarea de către armata americană a FMI si a Bancii Mondiale ca arme „neconvenționale”

Într-un manual militar dezvăluit recent de WikiLeaks la categoria „război neconvențional“, armata SUA afirmă că instituțiile financiare globale majore – cum ar fi Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional (FMI) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) – sunt folosite ca arme neconventionale, financiare „în vremuri de conflict până la războiul general la scară largă”, precum și în folosirea „politicilor și cooperării guvernelor de stat”.

Documentul, intitulat oficial „Manual Practic (FM) 3-05.130, Armata Operațiuni Speciale Forțele Neconventional Warfare“ și scrisă inițial în septembrie 2008, a fost  subliniat recent  de WikiLeaks pe Twitter în lumina evenimentelor recente din Venezuela, precum și de-a lungul anilor. Asediul economic condus de Statele Unite prin sancțiuni și alte mijloace de război economic. Deși documentul a generat un interes nou în ultimele zile, inițial a fost lansat de WikiLeaks în decembrie 2008 și a fost descris ca fiind „manualul de schimbare a regimului” al armatei.

What's happening with Venezuela? @WikiLeaks' publication of US coup manual FM3-05.130, Unconventional Warfare [UW], provides insight

DOS=Department of State
IC=Intelligence Community
UWOA=UW operations area
ARSOF=US Army Special Operations Forceshttps://t.co/8q4oQfsMzY pic.twitter.com/ez0tGqheSw

— WikiLeaks (@wikileaks) January 28, 2019

WikiLeaks a atras recent atenția asupra unei singure secțiuni a documentului de 248 de pagini, intitulat „Instrumentul financiar al puterii naționale americane și războiul neconvențional”. În această secțiune se observă în special că guvernul SUA aplică „unilateral și indirect puterea prin influența persuasivă asupra instituțiilor financiare internaționale și interne în ceea ce privește disponibilitatea și condițiile acordării de împrumuturi, subvenții sau alte tipuri de asistență financiară pentru actorii străini și non-statali” și numesc în mod specific Banca Mondială, FMI și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), precum și Banca pentru Reglementări Internaționale (BIS), ca „locații diplomatice și financiare din SUA pentru realizarea” acestor obiective.

De asemenea, manualul descrie „manipularea statală a ratelor impozitelor și a dobânzilor”, împreună cu alte „măsuri juridice și birocratice” pentru a „deschide, a modifica sau a închide fluxurile financiare” și mai afirmă că Biroul de control al activelor străine din SUA (OFAC) supraveghează sancțiunile SUA asupra altor națiuni, cum ar fi Venezuela – „are o istorie lungă de desfășurare a războaielor economice valoroase pentru orice campanie ARSOF [Forțele de Operațiuni Speciale ale Armatei] UW [Warfare neconvențional]”.

Această secțiune a manualului reține că aceste arme financiare pot fi folosite de armata americană pentru a crea „stimulente sau dezavantaje financiare pentru a convinge adversarii și aliații să-și modifice comportamentul la nivel strategic, operațional și tactic al teatrului de luptă” și că astfel de campanii de război neconvenționale sunt coordonate cu Departamentul de Stat și Comunitatea de Informații pentru a determina „ce elemente ale terenului uman din UWOA [Zonele de luptă neconvențională] sunt cele mai susceptibile de implicare financiară”.

Rolul acestor instituții financiare „independente” internaționale ca extensii ale puterii imperiale americane este elaborat în altă parte în manual și mai multe dintre aceste instituții sunt descrise detaliat într-o anexă din manualul intitulată „Instrumentul financiar al puterii naționale”. Banca Mondială și FMI sunt enumerate atât ca instrumente financiare, cât și ca instrumente diplomatice ale puterii naționale americane, precum și ca părți integrante ale manualului numit „actualul sistem de guvernanță globală”.

Mai mult, manualul afirmă că militarii americani „înțeleg că manipularea integrată a puterii economice poate și ar trebui să fie o componentă a UW”, ceea ce înseamnă că aceste arme sunt o caracteristică obișnuită a campaniilor neconvenționale de război conduse de Statele Unite.

Un alt punct de interes este faptul că aceste arme financiare sunt guvernate în mare măsură de Consiliul Național de Securitate (CNS), care este în prezent condus de John Bolton. Documentul menționează că CNVM „are responsabilitatea principală pentru integrarea instrumentelor economice și militare ale puterii naționale în străinătate”.

„Independent”, dar controlat

Cu toate că manualul de luptă neconvențional este notabil pentru a spune atât de deschis că instituțiile financiare „independente” cum ar fi Banca Mondială și FMI sunt în esență extinderi ale puterii guvernului american, analiștii au remarcat de zeci de ani că aceste instituții au împins în mod consecvent obiectivele geopolitice americane în străinătate.

Într-adevăr, mitul bancar al Băncii Mondiale și al „independenței” FMI se erodează rapid prin simpla examinare a structurii și finanțării fiecărei instituții. În cazul Băncii Mondiale, instituția este situată la Washington, iar președintele organizației a fost întotdeauna un cetățean american  ales direct  de președintele Statelor Unite. În întreaga istorie a Băncii Mondiale, Consiliul guvernatorilor instituției nu a respins niciodată decizia Washingtonului.

Lunea trecută, a fost raportat că președintele Donald Trump l-a  nominalizat pe  fostul economist Bear Stearns, David Malpass, pentru a conduce Banca Mondială. Malpass nu a reușit să prevadă distrugerea fostului său angajator în timpul crizei financiare din 2008 și este probabil să limiteze împrumuturile acordate de Banca Mondială Chinei și țărilor aliate sau aliate cu China, având în vedere reputația bine stabilită de un adversar al Chinei.

În afară de alegerea președintelui său, SUA este și cel mai mare acționar al băncii, făcându-l singura țară membră să aibă drepturi de veto. Într-adevăr, așa cum arată manualul de război neconvențional „Deoarece deciziile majore necesită o supermajoritate de 85%, Statele Unite pot bloca orice schimbări majore” în politica Băncii Mondiale sau în serviciile pe care le oferă. În plus, secretarul Trezoreriei SUA, fostul bancher Goldman Sachs și „regele executărilor silite”, Steve Mnuchin, funcționează ca guvernator al Băncii Mondiale.

Deși FMI este diferit de Banca Mondială din mai multe puncte de vedere, cum ar fi misiunea și concentrarea declarată a acesteia, aceasta este dominată în mare măsură de influența și finanțarea guvernului SUA. De exemplu, FMI are sediul la Washington, iar SUA este cel mai mare acționar al companiei, deținând 17,46%  din instituție – și plătește, de asemenea, cea mai mare cotă pentru întreținerea instituției, plătindu-i  anual angajamente financiare în valoare de 164 miliarde de dolari. Deși SUA nu aleg funcția de conducere a FMI, ea folosește poziția sa privilegiată ca cel mai mare finanțator al instituției pentru a controla politica FMI,  amenințând că va refuza  finanțarea FMI dacă instituția nu respectă cerințele Washingtonului.

Ca o consecință a influenței semnificative a SUA asupra comportamentului acestor instituții, aceste organizații și-au folosit împrumuturile și subvențiile pentru a „capta” națiuni în datorii și au impus programe „de ajustare structurală” pe aceste guverne împovărate de datorii care duc la privatizarea activelor statului, dereglementarea și austeritatea, de care apoi beneficiază în mod obișnuit companiilor străine. Frecvent, aceste instituții – prin presiunile asupra țărilor în vederea dereglementării sectorului financiar și a relațiilor corupte cu actorii statului – duc la problemele economice foarte mari pe care apoi le „repara”.

Având în vedere relația strânsă dintre guvernul Statelor Unite și aceste instituții financiare internaționale, trebuie să fie puțin surprinzător faptul că, în Venezuela, „președintele interimar” Juan Guaidó, susținut de SUA, a solicitat deja fonduri FMI și, prin urmare, să-și finanțeze guvernul paralel.

Acest lucru este extrem de important, deoarece arată că printre obiectivele lui Guaidó, pe lângă privatizarea rezervelor masive de petrol ale Venezuelei, topul este de a strânge din nou țara în mașina de îndatorare controlată de SUA.

Deoarece  Proiectul Grayzone a remarcat recent:

Venezuela, președintele socialist ales, Hugo Chávez, a rupt legăturile cu FMI și Banca Mondială, pe care le-a remarcat „dominate de imperialismul american”. În schimb, Venezuela și alte guverne de stânga din America Latină au lucrat împreună pentru a coexista Banca Sud, ca contrabalans între FMI și Banca Mondială. „

Cu toate acestea, Venezuela este departe de a fi singura țară din America Latină vizată de aceste arme financiare care se ocupă de instituțiile financiare „independente”. De exemplu, Ecuador – al cărui președinte actual a căutat să readucă țara în grațiile bune ale Washingtonului – a mers atât de departe încât să efectueze un „audit” al azilului său politic acordat jurnalistului și editor al Wikileaks, Julian Assange, pentru a câștiga un împrumut de urgență  de 10 miliarde de dolari de la FMI. Ecuadorul ii acordase azil lui Assange în 2012, iar SUA a căutat cu fermitate extrădarea lui.

În plus, în iulie anul trecut, SUA amenințată Ecuadorul  prin „măsuri de penalizare comercială”, dacă vor introduce o măsură la ONU pentru a sprijini alăptarea în detrimental folosirii formulei de lapte praf pentru sugari, într-o mișcare care a uimit comunitatea internațională, dar a scos la iveală disponibilitatea guvernului SUA de a folosi „Arme economice” împotriva națiunilor din America Latină.

Dincolo de Ecuador, alte ținte recente ale „mașinăriei de luptă” FMI și ale Băncii Mondiale includ Argentina, careia i s-a acordat cel mai mare împrumut de salvare FMI în istorie chiar anul trecut. Pachetul de împrumut a fost, în mod surprinzător, puternic promovat de SUA, potrivit unei declarații din partea Secretarului Trezoreriei, Mnuchin, lansată anul trecut. În special, FMI a avut un rol esențial în provocarea prăbușirii totale a economiei argentiniene în 2001.

Deși a fost lansat cu peste un deceniu în urmă, acest „manual de lovituri de stat al Statelor Unite” recent subliniat de WikiLeaks servește ca o reamintire a faptului că așa-numita „independență” a acestor instituții financiare este o iluzie și că acestea se numără printre numeroasele „arme financiare” utilizate în mod regulat de către guvernul SUA pentru a înclina țările la voința sa și chiar a răsturna guvernele defavorizate din SUA.