Mesajele bolnave şi perverse din “Aventurile înfricoşătoare ale Sabrinei”
Destinat adolescenţilor, serialul conţine mesaje îngrijorătoare despre satanism, feminism, sexualitate şi toate celelalte. Iată aici o analiză pătrunzătoare asupra agendei din spatele “Aventurilor înfricoşătoare ale Sabrinei”.
Avertisment: dezvăluiri importante din film în cele ce urmează!
Cu apariţia serviciilor de streaming precum Netflix, distracţia este consumată tot mai mult sub forma seriilor multi-episod. Întinzându-se pe zeci de ore, aceste serii nu doar relatează o poveste, ele creeează lumi captivante în care privitorii devin foarte implicaţi. Într-adevăr, serialele moderne nu sunt doar despre naraţiune – ele reprezintă experienţe tărăgănate care devin parte a vieţii celor care le vizionează, re-vizionează şi le urmăresc maraton noapte şi zi.
Primul sezon din “Aventurile înfricoşătoare ale Sabrinei”, un serial gândit pentru tineri, conţine 10 episoade de câte o oră. Pe parcursul acestor zece ore de conţinut, o mulţime de cuvinte sunt spuse, multe mesaje se subînţeleg, şi mult simbolism este “ars” în minţile privitorilor. Şi, ca unul care a parcurs acest prim sezon (în două rânduri), pot confirma că e mult de dat în vileag acolo.
Cu câteva luni în urmă, am scris un scurt articol intitulat “Aventurile înfricoşătoare ale Sabrinei” vor fi extrem de satanice, material care descria simbolismul satanic vădit din trailerul seriei.
Clipul de promovare o prezenta pe Sabrina celebrându-şi aniversarea de 16 ani cu însuşi Satana
Lansat chiar înainte de Halloween – cea mai importantă sărbătoare în cercurile satanice – serialul îşi transportă tinerii privitori într-o aventură ocultă îmbinată cu tot felul de mesaje sociale: cei care îl urmăresc sunt educaţi cu privire la lucrurile de bază din satanism, precum că vrăjitoria este cea mai bună cale de a te răzbuna faţă de “patriarhat”, şi cum canibalismul nu este atât de grav, până la urmă. Pe scurt, serialul înseamnă încercarea elitei oculte de a spăla pe creier copiii cu agenda sa.
Premisa
Chiar şi intro-ul este plin de simbolism
Serialul se bazează pe benzile desenate Archie Sabrina, tânăra vrăjitoare. Însă, a fost “re-imaginat” pentru a-l face mai tenebros şi mai ascuţit… şi pentru a se încadra în agenda elitei. Povestea are loc în acelaşi univers ca Riverdale – un alt serial extrem de popular în rândul adolescenţilor (şi care probabil necesită un articol separat). Ambele serii au fost dezvoltate de către Roberto AGUIRE-SACASA, scriitor cunoscut de asemenea pentru crearea Glee (muzical pur de groază) şi pentru o piesă intitulată Zi că-l iubeşti pe Satana, descrisă drept o “comedie romantică homosexual demonică”.
Aventurile înfricoşătoare ale Sabrinei ar putea fi descrisă ca o “comedie romantică demonică”, însă ea merge mult mai departe.
În primul episod, expoziţiunea:
“În oraşul Greendale, unde mereu pare a fi Halloween, trăia o fetiţă pe jumătate vrăjitoare, pe jumătate muritoare, care, la aniversarea de 16 ani, a trebuit să aleagă între două lumi: lumea vrăjitoriei familiei sale sau lumea umană a prietenilor săi.”
Ideea de bază este croită pe măsură pentru a fi relaţionabilă tinerilor. Este despre o fată de 16 ani care merge la liceu, îşi iubeşte prietenul, şi iese în oraş cu prietenii. Dar mai este şi vrăjitoare, iar membrii familiei sale sunt mândri satanişti. Pe parcursul aventurilor sale infernale, multiple lucruri smintitoare se întâmplă şi multiple mesaje sunt transmise. Iată câteva dintre temele exploatate de către serial.
Vânzarea (marketingul) satanismului
În fiecare dintre episoade, principalele “atuuri de vânzare” ale satanismului sunt întreţesute în intrigă şi prezentate într-un mod adresabil tineretului. Cele două mătuşi şi verişoara Sabrinei sunt nişte cotoroanţe care strigă “slăvit fie Satana” de fiecare dată când ceva bun are loc. Cu toate acestea, ele nu sunt nişte zgripţuroaice cu nasuri ascuţite care să bântuie pe cozi de mături, ci simpatice, femei inteligente care se poartă precum nişte mame grijulii faţă de Sabrina. De fapt, toate vrăjitoarele din serie sunt înţelepte, carismatice, aspectuoase, cu mintea deschisă şi tolerante faţă de toate stilurile de viaţă.
Vrăjitoarele duc vieţi lungi şi îmbătrânesc greu. Multe beneficii pentru slujirea Satanei
Pe când era o “bună creştină” domnişoara WARDWELL era o duduie plictisitoare şi ţâfnoasă. După ce “concubina lui Satana” i-a preluat corpul, ea s-a transformat într-o vrăjitoare vicleană, senzuală şi puternică.
Aşa cum s-a afirmat mai sus, Sabrina se află într-o dilemă: să devină o vrăjitoare super puternică cu tot felul de abilităţi mişto? Sau să rămână o tipă obişnuită şi jalnică. Iată astfel cum se prezintă “dilema”. Sabrina îşi spune: “sunt atâtea lucruri încântătoare în a fi vrăjitoare”.
Pentru a deveni vrăjitoare, Sabrina trebuie să parcurgă un “botez întunecat” şi să se ofere diavolului. Însă, Sabrina are câteva întrebări care sunt utilizate pentru a educa privitorii legat de satanism. La un moment dat ea întreabă Înaltul Preot de la întrunirea vrăjitoarelor:
“- Dar Diavolul… este o întrupare a răului.
– Incorect. El este o întruchipare a voinţei libere. Bun. Rău. Aceste cuvinte au importanţă pentru Falsul Dumnezeu, însă Stăpânul Întunecat depăşeşte aceste noţiuni.”
Da, de-a lungul serialului la Dumnezeu se face referire drept Falsul Domn – o figură patriarhală impotentă şi opresivă. Pentru a face botezul ocult şi mai atractiv, Înaltul Preot adaugă:
“În schimbul serviciilor şi devotamentului lor, vrăjitoarele sunt scutite de iad.”
Chiar înainte de botez, Preotul Înalt mai oferă câteva elemente de bază din satanism:
“Lordul nostru Întunecat ne învaţă: <nu există lege afară de Fă Ce-Ţi Place>. Stăpânul nostru Ocult întreabă: <Ai vrea să fii fericit copile? Să fii liber? Liber să urăşti şi să iubeşti? Să fii ceea ce natura te-a predestinat să fii, fidel numai legilor sale şi ţie însuşi?>
– Da părinte.
– Crezi în Lucifer, arhanghelul, care a preferat pierderea paradisului decât pierderea mândriei sale?
– Da tată.”
Mai târziu în serial, privitorii sunt învăţaţi interpretarea satanică a Cărţii Facerii.
“A murit Eva când a mâncat din fruct, copii? Nu. Desigur că nu. Falsul Dumnezeu a minţit-o pe Eva deoarece dorea s-o păstreze pe aceasta dezbrăcată şi ignorantă în grădina Sa. Însă domnul nostru Satana, intrând într-un şarpe, i-a dăruit Evei cunoştinţă şi a eliberat-o.”
Aşa cum vom observa mai târziu, Satana este adesea descris ca un personaj care eliberează şi întăreşte femeile.
În interiorul “Şcolii Artelor Nevăzute” unde vrăjitoarele învaţă invocări şi demonologie, o statuie uriaşă a lui Bahomet tronează cu “lumina divină” căzând pe ea. Este o replică exactă a statuii lui Bahomet instalată de templul satanic în Michigan.
Serialul mai cuprinde o multitudine de detalii mici şi distorsionate. Spre exemplu, corul satanic al şcolii cântă o melodie care începe cu aceste cuvinte:
Pentru totdeauna este pentru totdeauna veşnic
Ca unul este unul ca unul
Înăuntrul tău pentru tatăl tău
Totul nu-i niciunul totul nu-i niciunul totul nu-i niciunul
Numele cântecului este Niciodată nu voi spune niciodată mereului (întotdeaunului) şi a fost scris de către Charles MANSON. Da, nebunul lider de cult, ucigaş în serie şi sclav / dresor MKULTRA Charles MANSON.
Cântecul este de pe albumul lui Charles MANSON din 1970 “Minciuna: Cultul Iubirii şi Terorii”. Elita ocultă îl adoră pe Charles MANSON.
Pe măsură ce Sabrina învaţă despre artele oculte, uneori se revoltă împotriva creşterii sale satanice şi încearcă să scape de ea. Reuşeşte oare? Sigur că nu. De fapt, Sabrina ajunge să cânte Cartea Bestiei (oferindu-şi sufletul lui Satana), care o transformă într-o vrăjitoare super puternică. Iar aceste super-puteri ajung să salveze întregul oraş Glendale. Mulţumim Satana.
Pentru a face satanismul şi mai captivant, serialul introduce în ecuaţie şi feminismul.
Satanismul: aliat al feminismului şi LGBTQ
Aproape toţi bărbaţii ecranizaţi în serial sunt nervoşi, băgăreţi, violenţi, homofobici, brute care-i judecă pe cei din jur.
Atunci când n-o intimidează pe prietena Sabrinei, aceşti jockey numesc fetele “javre” şi ”mironosiţe”.
Una dintre primele scene din serie îi arată pe gagii dându-se la Susie, prietena Sabrinei, care ar putea deveni transsexual. Pentru a înrăutăţi şi mai mult lucrurile, directorul şcolii, prezentat ca un misogin, nu ia atitudine. Cine va salva aceste fete de “masculinitatea toxică”? Vrăjitoarele, desigur (întărite de Satana). Mesajul este clar: “întrucât bărbaţii sunt fizic mai puternici decât femeile, vrăjitoria este singura cale de a ne răzbuna asupra lor”.
După folosirea sexului pentru a ademeni golanii într-o peşteră, Sabrina şi prietenele ei vrăjitoare folosesc magia pentru a-i chinui şi umili. De asemenea, aruncă un blestem pentru a-i face impotenţi pentru o perioadă nedefinită de timp.
Tatăl lui Harvey (iubitul Sabrinei) este un nemernic violent. În această scenă, e pe cale să-l lovească pe propriul fiu drept în faţă. Din fericire, o vrăjitoare îl opreşte din a-şi ateriza pumnul printr-o vrajă. Din nou, mulţumim Satana.
Multiple alte acte de vrăjitorie din serial sunt precedate de momente #me too (# şi eu).
Domnişoara WARDWELL avea nevoie să sacrifice pe cineva virgin pentru a dezlănţui un farmec puternic. Astfel că se transformă într-o tânără fată şi iese cu un şmecheraş care se tot dă la ea.
Apoi domnişoara WARDWELL se metamorfozează înapoi la forma sa veche şi îi taie tipului gâtul într-o manieră ritualistică. Mesajul? Merita să fie sacrificat deoarece se purta necuviincios.
Directorul şcolii Sabrinei este portretizat drept o figură opresivă şi misogină. De altfel, este mai tot timpul în călduri şi se tot dă la domnişoara WARDWELL într-o manieră libidinoasă. Până la urmă aceasta îl ucide şi îl mănâncă. La propriu. Aşa cum vom constata mai încolo, serialul se dă în vânt după canibalism. Dar a meritat-o, nu-i aşa? NU-I AŞA? Să fie mâncat?
Momentul final, crucial al sezonului – când Sabrina trece prin semnarea Cărţii Bestiei şi îşi dăruieşte sufletul Satanei – este promovat ca mişcare feministă de putere. Domnişoara WARDWELL îi spune Sabrinei:
“Ştiu că eşti înspăimântată Sabrina. Deoarece femeile sunt educate să se teamă de putere. Stăpâneşte-ţi puterea. Nu doar o accepta de la Lordul Negru. Ia-o tu. Mânuieşte-o. Salvează-ţi prietenii.”
Relaţia dintre vrăjitorie şi feminism le implică de asemenea pe prietenele sale ne-vrăjitoare.
Clubul şcolar WICCA
Pentru a o proteja pe Susie de intimidări la şcoală, Sabrina creează un club pentru “femei care protejează femei” şi pentru a contracara “cultura masculinităţii puritanice”. Numele clubului este WICCA şi provine de la “Asociaţia Creativă, Culturală şi Intersecţională a Femeilor”.
Cuvântul “intersecţional” nu este la întâmplare. Se referă la un concept specific în “teoriile critice”.
Intersecţionalitatea este un concept adesea utilizat în teoriile critice pentru a descrie modurile în care instituţiile opresive (rasismul, sexismul, homofobia, transfobia, ableismul(?) xenofobia, clasismul, etc.) sunt interconectate şi nu pot fi examinate separat una de cealaltă. Conceptul a provenit iniţial de la savantul în drept Kimberlé CRENSHAW în 1989 şi este folosit pe scară largă în teoriile critice, îndeosebi în teoria feministă, când se discută despre opresia sistematică.
– Intersecţionalitate, definiţie
Şi acronimul WICCA are o semnificaţie: este o formă modernă de vrăjitorie păgână. Din nou, feminismul şi vrăjitoria sunt amestecate la un loc şi prezentate drept un întreg coeziv pentru “împuternicirea” femeilor. Sabrina chiar asemuieşte clubul şcolar cu o întrunire a vrăjitoarelor în care “surorile se apără reciproc”.
Când Rosalinda întreabă dacă acest club este pentru “a răsturna patriarhatul alb”, Sabrina răspunde “întocmai”. Întregul dialog sună artificial şi nefiresc pentru a include cât mai multe concepte de justiţie socială şi cuvinte tehnice posibil.
Odată constituit, membrii WICCA descoperă că anumite cărţi au fost interzise la bibliotecă de către conducerea şcolii. Îşi asumă ca misiune proprie să le scape de cenzură. Invocând “fascismul”, ei pretind că “nimeni n-ar trebui să decidă ce putem şi ce nu putem citi”. Cărţile în cauză: Cel mai albastru ochi şi Lolita.
WICCA organizează o lectură secretă a Celui mai albastru ochi. Clubul este susţinut de către domnişoara WARDWELL care întâmplător este un demon.
Din nou, seria face trimitere la lucrări şi chestiuni care sunt foarte reale. Cel mai albastru ochi este de fapt o nuvelă scrisă în 1970 de către autorul afro-american Toni MORRISON. De-a lungul anilor, cartea a fost interzisă de mai multe comitete de conducere ale şcolilor deoarece conţine scene grafice de “viol, abuz, incest şi violenţă asupra copiilor”. O anumită scenă descrie, în detalii şocante, abuzul unei fete de către tatăl ei, şi a fost considerată nepotrivită a fi citită de către copii în mai multe state. Spre exemplu, în 2016, o şcoală din Michigan a interzis Cel mai albastru ochi pentru că a fost etichetată drept “pornografică” şi conţinea “referiri negative împotriva credinţei creştine”.
WICCA se opune de asemenea interzicerii Lolita, o nuvelă despre un bărbat de vârstă mijlocie care devine obsedat de o fată de 12 ani cu care are contacte sexuale după ce devine tatăl ei vitreg.
De ce oare se luptă în mod ţintit şi fac campioane cărţi care implică adulţi cu minori? Poate pentru că întreaga serie (şi elita ocultă care a creat-o) este fixată pe treaba asta.
Sexualizarea minorilor
La momentul întunecatului ei botez, Sabrina are tehnic încă 15 ani. În pofida acestui fapt, serialul face aluzie în mod evident că botezul ei presupune copularea cu Satana.
Înaintea botezului ei negru, Sabrina poartă o rochie albă de nuntă.
Rochiile albe de căsătorie reprezintă puritatea miresei iar virginitatea Sabrinei a fost considerată extrem de importantă înainte de botez. Când a confirmat, înainte de botez, că ea este încă “neatinsă”, mătuşa ei răspunde: “Slavă lui Satana!”. Sabrina întreabă apoi “De ce revine lui alegerea în legătură cu ce face cu corpul meu?”. O mulţime de insinuări au loc.
Înainte de a intra în locul botezului ocult, rochia Sabrinei se transformă în mod magic în negru. Din nou, simbolul rochiei albe care devine neagră apare în mass-media.
Pe urmă, Sabrinei i se ia veşmântul de către mătuşile sale şi îngenunchează în faţa Înaltului Preot – reprezentantul lui Satana pe pământ.
Semnarea Cărţii Bestiei de către ea este prezentat ca “momentul consumării” dintre ea şi Satana. Gen, ca atunci când proaspăt căsătoriţii merg în luna de miere. Apoi, lucrurile devin şi mai strigătoare la cer.
Odată intrată în Şcoala Artelor Nevăzute, Sabrina descoperă că studenţii colegi cu ea practică orgii vrăjitoreşti neînfrânate, în care se fac de toate.
În această scenă, Sabrina (care tocmai a împlinit 16 ani) este invitată să se alăture unei orgii, care o include şi pe pansexualul ei văr şi pe iubitul ei.
Serialul mai normalizează şi o altă obsesie a elitei oculte: canibalismul.
Normalizarea canibalismului
În articole anterioare de pe Vigilent Citizen, am notat cum canibalismul este, dintr-un motiv descreierat şi smintit, promovat în mass-media. Aventurile înfricoşătoare ale Sabrinei îşi joacă şi el rolul său. În stil mare.
În primul episod, mătuşile Sabrinei (care gestionează o firmă de pompe funebre) recepţionează corpul unui băiat care a fost înjunghiat mortal. După ce priveşte cadavrul, mătuşa Zelda oftează:
“Păcat că îl vor cu sicriul deschis – n-am mai servit de foarte mult timp <porc împănat>.”
Expresia “porc împănat” este utilizată de psihopaţi pentru a descrie carnea umană drept hrană. Prin urmare, Zelda dorise să mănânce un tânăr băiat care fusese ucis de curând. Iată ce înseamnă distracţie de calitate pentru tinerii voştri!
Într-un episod ulterior, Zelda visează că-l are ca invitat la cină pe Satana. Îi prepară felul său preferat: prunc fript.
Zelda pune ochii pe un copil care este rotofei şi fraged.
Coace copilul. Îi putem vedea capul. Aceşti oameni sunt bolnavi.
În episodul de Ziua Recunoştinţei, aflăm că întrunirea vrăjitoarelor Sabrinei celebrează o sărbătoare diferită: “Ospăţul Ospeţelor”. În această zi, o “norocoasă” vrăjitoare este sacrificată ritualic şi mâncată de restul grupului.
Da Sabrina. Discutăm la modul serios despre canibalism.
De-a lungul episodului, Sabrina se opune acestei “practici barbare” şi încearcă să o stopeze. Şi reuşeşte: prietena Sabrinei nu mai este mâncată. Însă, în noaptea Ospăţului Ospeţelor, vrăjitoarelor li se face foame şi cer sânge. O vrăjitoare mai zeloasă îşi taie beregata şi îşi oferă trupul participanţilor la întrunire.
Precum o haită de hiene, grupul despică vrăjitoarea şi o mănâncă crudă.
În acelaşi episod, domnişoara WARDWELL afirmă că de obicei ea “comandă la domiciliu” de Ziua Recunoştinţei.
Când băiatul cu livrările ajunge la casa domnişoarei WARDWELL, aceasta îl roagă să ducă pizza înăuntru. Apoi îl ucide şi îl consumă. Păi, a meritat-o. Oricum avea un rânjet gen “I-aş trage-o tare acelei mămicuţe”pe faţă.
Desacralizarea creştinismului
Ritualurile şi simbolurile satanice se bazează în principiu pe inversarea, coruperea şi pervertirea creştinătăţii. Aventurile înfricoşătoare ale Sabrinei desacralizează profund creştinismul în multe feluri – de la apropouri subtile la blafemie deschisă.
Ritualurile întrunirii (incluzând Ospăţul Ospeţelor) au loc într-o biserică în care erau zugrăvite o pentagramă inversată şi cuvintele “Pe aici spre iad”. La interior, capurile a variate figuri religioase sunt decapitate.
Într-un episod anterior, când Sabrina adresează întrebări despre Satana Marelui Preot, mătuşa ei se intercalează şi spune:
“Iart-o Părinte, căci nu ştie ce spune.”
Această propoziţie este o distorsionare a cuvintelor lui Iisus: “Părinte, iartă-i, căci nu ştiu ce fac” spuse în timp ce era crucificat.
Într-un alt episod, mătuşa Zelda îi solicită Înaltului Preot “îndrumare duhovnicească” şi o spovedanie satanică. Apoi lucrurile devin… nepotrivite pentru copii.
Mărturisirea se transformă în BDSM. Marele Preot adaugă apoi: “Vom suferi împreună în extaz violent.”
Confesiunea este un ritual din cultul catolic. Serialul se transformă în fetişism. De asemenea, Iisus a fost biciuit înainte de a purta crucea.
Ulterior, Sabrina încearcă să facă lucruri precum cele înfăptuite de Iisus. Când fratele Tommy al prietenului ei moare în mină, Sabrina decide că ar fi cazul să-l învieze – nu diferit de cum Iisus l-a ridicat pe Lazăr dintre morţi. Însă, metoda Sabrinei implică cea mai întunecată dintre arte: necromanţia.
Sabrina face o vrajă de necromanţie folosind Cartea Morţilor, care cere de asemenea un sacrificiu de sânge. Astfel că Sabrina taie gâtul unei vrăjitoare colege.
După ritual, Tommy este înviat şi se întoarce acasă. Însă, ceva este cumplit de nelalocul lui: Tommy a revenit ca un zombie lipsit de suflet care şi-ar putea ucide întreaga familie. La final, prietenul Sabrinei este nevoit să-şi împuşte propriul frate în cap. Pe scurt, întreaga încercare este o versiune coruptă a învierii lui Iisus.
Sabrina vrea de asemenea să învieze vrăjitoarea ce fusese sacrificată. Pentru a face asta, o îngroapă într-o murdărie magică denumită “groapa lui Cain”.
Groapa lui Cain se identifică cu o cruce inversată.
Potrivit mătuşii sale, groapa magică este făcută din “ţărână recoltată din grădina lui Cain şi udată cu sângele lui Abel”.
Deşi această bucăţică de dialog ar putea trece pe deasupra capului majorităţii privitorilor, ea poartă o încărcătură spirituală profundă. Iată o scurtă recapitulare a poveştii lui Cain şi Abel.
În Cartea Genezei, Cain şi Abel sunt primii fii ai lui Adam şi Eva. Cain, primul născut, era fermier, iar fratele său Abel era păstor. Fraţii aduceau jertfă Domnului, fiecare din propriile produse, însă Dumnezeu a binecuvântat jertfa lui Abel în loc de cea a lui Cain. Cain l-a ucis apoi pe Abel, iar ca urmare Domnul l-a pedepsit pe Cain dându-l unei vieţi de pribegie. Acesta şi-a făcut apoi aşezământ în ţinutul lui Nod, unde a construit un oraş şi a fost părinte al liniei de descendenţi care începe cu Enoh.
Istoria biblică mai adaugă că “pământul a devenit blestemat imediat ce sângele lui Abel a căzut pe el.” În acest noroi blestemat învie familia Sabrinei vrăjitoarele moarte. Cercurile oculte se percep drept descendenţi ai lui Cain care a construit un oraş şi o filiaţie prin propriile forţe, fără a avea ajutorul lui Dumnezeu.
În concluzie
Luând în considerare natura gravă şi perturbatoare a subiectelor discutate aici, este greu de crezut că acest articol este despre un show destinat adolescenţilor (şi probabil vizionat de o mulţime de pre-adolescenţi şi copii). În multe feluri, Înfricoşătoarele aventuri ale Sabrinei este o serie tipică pentru tineri, croită la comandă pentru a le fi adresabilă. Însă, deasupra acestei naraţiuni adolescento-centrice obişnuite, serialul adaugă un strat gros de mesaje subversive menit să vândă idei foarte concrete.
Toate topicurile anterior discutate (promovarea satanismului, a vrăjitoriei ca aliat al feminismului şi al LGBTQ, sexualizarea minorilor, glorificarea canibalismului şi desacralizarea creştinismului) au fost, ani de-a rândul, împinse în faţă de către mass-media în felurite moduri. Aventurile înfricoşătoare ale Sabrinei este deci o altă producţie Netflix care urmăreşte să muleze tineretul pentru a adopta anumite idei, valori şi atitudini.
Pe scurt, Înfricoşătoarele aventuri ale Sabrinei este un instantaneu perfect al culturii populare în 2018: propagandă socială amestecată cu satanism făţiş.
Tradus & adaptat de Cristian
Cate blasfemii am putut citii. Doamne iarta-ma! O spurcaciune care provoaca repulsie instantaneu. Sper ca multi sa aiba aceasta reactie de aparare.
Chiar ca a fost slo bozit diavolul din iad!