“Prometheus”: un film despre nefilimii extratereștri și iluminarea esoterică

“Prometheus”: un film despre nefilimii extratereștrii și iluminarea esoterică

Filmul science-fiction ”Prometheus” explorează teoriile cu privire la originea omenirii și relația lor cu vizitatorii extratereștri. În timp ce majoritatea ar putea găsi această premisă foarte ”fictivă”, multe aspecte ale filmului reflectă de fapt simbolic unele credințe și filosofii ale elitei oculte. Ne vom uita la sensul esoteric al filmului ”Prometheus”.

În aceste zile nu ducem lipsă de filme care să implice extratereștrii furioși și putem adăuga cu siguranță și Prometheus pe listă. Cu toate acestea, în timp ce majoritatea acestor petarde extraterestre se concentreaza în jurul împușcăturilor direct în mutra lor urâtă, înainte de a distruge Pământul, Prometheus are o istorie în prealabil, ce se ocupă de întrebări vechi ce învăluie umanitatea, precum ”De unde venim?” și ”De ce suntem aici?” … plus o doză sănătoasă de împușcat extratereștrii direct în mutra lor urâtă.

Regizat de Ridley Scott, filmul a fost inițial destinat să fie un prequel al filmului clasic Alien din 1979, dar produsul final nu are nicio legătură cu el. Filmul spune povestea unor oameni de știință, care descoperă artefacte antice prezentând vizitatori de pe altă planetă. Pentru a investiga această descoperire, oamenii de știință primesc sprijinul unei corporații uriașe și se angajează într-o misiune spațială, pentru a găsi planeta de pe care străinii au venit și pentru a le pune întrebări importante. Premisa se bazează pe teoria astronauților antici, care stipulează că, în urmă cu mii de ani, oamenii timpurii au fost în contact cu o rasă extraterestră superioară.

După cum sugerează și numele filmului, Prometheus este, de asemenea, plin de referințe mitologice și de simbolism, care dau filmului un înțeles esoteric. În timp ce filmul este, la valoarea nominală, despre oameni care pleacă în spațiu pentru a-și găsi creatorii extrateștrii, Prometheus poate fi privit și ca o metaforă pentru iluminarea spirituală, așa cum este prezentată de societățile secrete oculte. Să ne uităm la conceptele explorate în film.

Inginerii?

La începutul filmului, un extraterestru umanoid debarcă pe Pământ și bea un lichid ciudat.

Un extraterestru este debarcat pe Pământ de pe o navă spațială uriașă.

După ce bea un lichid, extraterestrul se dezintegrează complet și cade în apă.

Extraterestrul se dezintegrează până la ultimul nivel al ADN-ului și interacționează cu apa Pământului, pentru a crea o nouă formă de viață.

În apă, ADN-ul declanșează o reacție biogenetică și, la nivel microscopic, vedem celule individuale cum încep să se multiplice. Aceasta este teoria filmului despre cum a apărut viața umană pe Pământ.

Ecranul de început al filmului arată o singură celulă care se înmulțește, creând viață pe Pământ.

Apoi, filmul ne duce rapid în anul 2089, când doi arheologi, Elizabeth Shaw și Charlie Holloway explorează o peșteră în Scoția. Acolo, ei descoperă o pictură desenată de un om al peșterilor, care ilustrează oameni ce privesc spre o formațiune de stele de pe cer. Cercetătorii au descoperit că această formațiune de stele poate fi regăsită în arta mai multor culturi antice.

Formațiunea de stele  în această pictură rupestră este similară formațiunilor de stele găsite în arta veche egipteană, sumeriană și mayasă.

Arheologii cred că extratereștrii (pe care ei îi numesc ”ingineri”) au venit din această formațiune specială de stele și au răspândit viața umană pe Pământ. Acest lucru îi face să se angajeze într-o misiune spațială, pentru a găsi acea planetă și răspunsuri de la ingineri.

Premisa filmului este puternic inspirată de teoria ”Astronauților Antici”, propusă inițial de autori precum Eric Von Daniken și Robert Temple. Potrivit acestor teorii, umanitatea a fost fie creată, fie ”ajutată” de vizitatori de pe altă planetă, care au lăsat urme de durată asupra istoriei umane.

Directorul lui Prometheus, Ridley Scott, pare să creadă această teorie. Într-un interviu pentru Hollywood Reporter, el a declarat:

”NASA și Vaticanul sunt de acord că este aproape imposibil matematic să fim acolo unde suntem astăzi, fără a avea puțin ajutor de-a lungul drumului … La aceasta ne uităm (în film), la unele dintre ideile lui Eric Von Daniken despre cum am ajuns oameni”.

– Hollywood Reporter, ”Noul film cu extrateștrii, al lui Ridley Scott, influențat de teoria astronauților antici”

Să aruncăm o privire mai atentă asupra teoriei astronauților antici.

Astronauții antici

Susținătorii teoriei astronauților antici cred că o mare parte din cunoștințele umane, cultura și religia sunt rămășite ale unei ”culturi mamă”, extraterestră. Monumentele antice considerate a fi prea avansate pentru tehnologia timpului, cum ar fi Stonehedge, complexul din Insula Paștelui și Marea Piramidă din Giza, sunt considerate a fi dovezi ale contactului cu extratereștri. Eric Von Daniken susține de asemenea că arta și iconografia antică din întreaga lume conțin reprezentări ale vehiculelor spațiale, a unor creaturi inteligente non-umane și tehnologii avansate. El susține că civilizații care nu au avut nici un contact între ele aveau în arta lor teme similare, dovedind că există o sursă comună de cunoaștere a acestora.

O pictură rupestră reală descoperită în Italia, despre care se spune că ilustrează astronauți antici în vizită pe Pământ. Această imagine a fost probabil inspirația pentru picturile rupestre descoperite în Prometheus.

Hieroglife egiptene despre care se spune că ilustrează mașini zburătoare

În Prometheus, asemănările între artefactele egiptene, mayașe, sumeriene și ale altor civilizații determină echipa de cercetători să călătorească în spațiu și să-i caute pe ”inginerii” umanității.

Susținătorii teoriei astronauților antici pretind că multe texte religioase vechi conțin referințe la vizitatorii din spațiul cosmic. Două dintre lucrările principale adesea citate sunt Cartea Facerii și Cartea lui Enoh, care ambele menționează existența pe Pământ a unor ființe uriașe enigmatice numite nefilimi.

Observatorii și nefilimii

Cartea Facerii menționează prezența pe planetă a unor ființe numite nefilimi (versiunea King James utilizează termenul uriași-giganți). Aceste ființe sunt descrise ca hibrizi, care sunt rezultatul procreării între femeile umane și ”fiii lui Dumnezeu”.

”Atunci când numărul oamenilor pe pământ a început să crească şi li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor sunt frumoase și s-au căsătorit cu ele, care cu cine a voit. (…) În vremea aceea au fost pe pământ nefilimii – și la fel și mai apoi – când fiii lui Dumnezeu au mers la fiicele oamenilor şi au avut copii cu ele.” – Facerea 6: 1-4 (Noua versiune internațională)

În Numeri 13, nefilimii sunt amintiți iar, descriși ca ființe uriașe distrugătoare, care se înfățișau destul de diferit față de oamenii obișnuiți.

”Şi au împrăştiat printre israeliți zvonuri rele despre pământul pe care-l cercetaseră, zicând: ‘Pământul pe care l-am cercetat îi mănâncă pe cei ce locuiesc în el. Tot poporul, pe care l-am văzut acolo, sunt oameni foarte mari. Acolo noi am văzut şi nefilimi (urmașii lui Enac vin din neamul nefilimilor). Nouă ni se părea că suntem ca nişte lăcuste şi tot aşa le păream şi noi lor’ ”. – Numeri 13:32-33 (Noua versiune internațională)

Cartea apocrifă a lui Enoh dezvoltă foarte mult asupra nefilimilor și a creatorilor lor, observatorii. Conform textului datând din anul 300 î.Hr., observatorii au fost un grup format din 200 de ”fii ai lui Dumnezeu”, care nu au ascultat de Dumnezeu și au coborât pe Pământ pentru a se reproduce cu oamenii. Se spune că i-au învățat pe oameni meșteșuguri avansate, cum ar fi metalurgia, prelucrarea metalelor, cosmetica, vrăjitoria, astrologia, astronomia și meteorologia. Deoarece observatorii nu au ascultat de Dumnezeu, ei au fost numiți și îngeri căzuți.

Descendenții observatorilor au fost nefilimii, descriși ca uriași care au trăit printre oameni. Ei au devenit în cele din urmă o prezență distructivă pe Pământ și se spune că au consumat ”toată agoniseala oamenilor”. Pentru a scăpa de aceste ființe de pe Pământ (împreună cu oamenii care s-au amestecat cu ei), Dumnezeu a creat Marele Potop. Cu toate acestea, pentru a asigura supraviețuirea omenirii, Noe a fost avertizat de Dumnezeu să-și construiască arca.

Un alt text evreiesc vechi, Cartea Jubileelor, afirmă că zece procente din sufletele neîntrupate ale nefilimilor au fost lăsate să rămână pe Pământ după potop, ca demoni, să încerce să-i conducă pe oameni în rătăcire până la Judecata de Apoi. Acesta este motivul pentru care elita ocultă este atât de preocupată în a corupe masele cu materialism și perversiune?

Deci, cine au fost observatorii și nefilimii? Mulți cercetători diferiți au propus numeroase interpretări diverse, incluzând o clasă de oameni bogați, demoni sau o super-rasă antică. Susținătorii teoriei astronauților antici cred că erau de fapt extratereștrii, care au fost trimiși pe Pământ pentru a supraveghea evoluția omenirii – de aici și numele lor: ”Observatorii”.

Ipoteza lui Prometheus este puternic influențată de această teorie, deoarece extratereștrii din film sunt ființe uriașe, care au venit pe Pământ pentru a-i crea pe oameni și a-i învăța.

În cele din urmă, echipajul se întâlnește cu unul dintre inginerii săi, un extraterestru gigantic. Din nefericire, extraterestrul nu a avut chef de nicio discuție despre originile omenirii și i-a smuls capul androidului David (cel din stânga).

Descoperirea faptului că extrateștrii ar face parte din evoluția umană nu este importantă numai din punct de vedere științific, ci și din punct de vedere spiritual, deoarece ar putea duce multe religii complet în derizoriu. Toate sistemele de convingeri ar fi puse sub semnul întrebării sau, cel puțin, revizuite pentru a include ”punctul de vedere extraterestru”.

Dilema spirituală

Implicațiile spirituale ale misiunii spațiale sunt reflectate subtil în film, prin diferite scenarii care pun în discuție relevanța creștinismului în acest context al ingineriei extraterestre.

La începutul călătoriei, căpitanul navei impodobește un pom de Crăciun. El este întrebat de către superiorul său ”Ce naiba este asta?”, la care căpitanul răspunde: ”Este Crăciunul!”. Faptul că această misiune spațială care modifică istoria are loc în timpul Crăciunului (sărbătoarea nașterii lui Iisus Hristos) îi dă o semnificație religioasă.

Elizabeth, eroina filmului, poartă vizibil și cu mândrie o cruce creștină în jurul gâtului ei. Acest pandantiv devine simbol al dilemei spirituale, care rezultă din constatările misiunii.

Când nava ajunge la destinație, echipajul descoperă o clădire pustie construită de o civilizație străină care conține … extratereștri morți. După efectuarea testelor asupra unuia dintre corpuri, echipajul își dă seama că extraterștrii sunt într-adevăr originari ai vieții umane de pe Pământ. Cu alte cuvinte, teoria astronauților antici este corectă și, fiind de pe altă planetă, au fost într-adevăr ”inginerii” umanității. Odată ce Elizabeth confirmă această descoperire iubitului ei Charlie, el o întreabă imediat despre valabilitatea cruciuliței sale:

“– OK, Cred că acum poți să-ți scoți crucea tatălui tău.
– De ce aș vrea să fac aceasta?
– Pentru că EI ne-au făcut.”

Atunci Elizabeth îi dă o replică “uau”:

“- Și cine i-a făcut pe ei?”

Prin urmare, ea nu vede o contradicție între credința creștină și teoria astronauților antici simultan. Ea încă mai crede că Dumnezeu este primul creator al tuturor lucrurilor … dar acum trebuie să adauge extratereștrii în ecuație.

După această discuție profundă, Elizabeth și Charlie devin excitați și au parte de sex spațial. Ceea ce tânăra nu știe este că Charlie a fost contaminat cu ADN extratestru de David, un android.

Înainte ca Charlie să o viziteze pe Elizabeth în cabina ei, David, un robot cu o minte scormonitoare, îl păcălește pe Charlie să bea o băutură care conține ADN străin, știind că se va alătura lui Elizabeth și că, prin urmare, va naște un copil pe jumătate extraterstru. Observați pomul de Crăciun în spate.

Cuplul se unește fără protecție, iar Elizabeth în curând află că este însărcinată. Își dă seama imediat că sarcina ei este foarte, foarte greșită, deoarece copilul ei nu este uman și mai e și foarte ostil. Având în vedere faptul că misiunea are loc în timpul Crăciunului, Elizabeth devine un fel de anti-Fecioară Maria. În loc să dea naștere lui Hristos, ea va naște o creatură pe jumătate extraterestră … nu diferită de nefilimi.

La descoperirea sarcinii, lănțișorul cu cruce al lui Elizabeth este îndepărtat și depozitat, simbolic, ceea ce înseamnă că credința ei creștină nu mai este valabilă.

Elizabeth reușește să ”avorteze” monstruozitatea. Apoi, misiunea merge teribil de rău și toată lumea moare, cu excepția ei. După ce aproape renunță, Elizabeth pare să aibă o epifanie și devine hotărâtă să descopere adevărul despre extratereștri. Se pare că ei au abandonat omenirea cu mult timp în urmă și chiar intenționau să distrugă pământul. Ceva trebuie să fi mers foarte greșit în evoluția umană.

La sfârșitul filmului, ea își pune crucea înapoi la gât, ceea ce înseamnă că nu și-a pierdut credința și acum căutarea adevărului devine foarte spirituală. Nu mai este vorba despre știință, ci despre nevoia umană de bază de a răspunde la întrebări existențiale.

Elizabeth își pune înapoi crucea și este hotărâtă să afle adevărul despre inginerii extratereștri.

Întreg filmul poate fi interpretat ca o metaforă spirituală – căutarea iluminării. Titlul în sine al filmului, Prometheus, este un indiciu minunat pentru a sublinia semnificația esoterică a acestuia

Prometeu (Prometheus) și căutarea iluminării

În mitologia greacă, Prometeu este un titan, rasa primară a zeilor, care au existat înaintea olimpienilor. El a furat focul de la zei pentru a-l da omenirii – un act care a permis progresul și civilizația. Pentru realizarea actului de a duce focul umanității (simbol al cunoașterii divine), Prometeu a devenit o figură importantă în mitologia școlilor misterelor, cum ar fi francmasoneria și rosicrucianismul, care se bazează pe folosirea cunoștințelor oculte, pentru a atinge dumnezeirea.

Prometeu, o figură preferată a elitei iluministe, este afișat vizibil în Centrul Rockefeller.

Echivalentul iudeo-creștin al lui Prometeu este Lucifer, un ”înger căzut” de o mare inteligență, care la început [este] un favorit al lui Dumnezeu, dar apoi îl sfidează și aduce omenirii o nouă formă de cunoaștere. Numele Lucifer este latinescul pentru ”purtătorul de lumină”, ceea ce a realizat Prometeu prin aducerea focului la om. Această ”lumină” se spune că este cunoașterea ocultă predată în școlile de mistere, deoarece permite ”oamenilor luminați” să se înalțe înapoi spre dumnezeire.

Povestea observatorilor și a nefilimilor descrisă mai sus pare să urmeze aceluiași arhetip, pe care îl spune povestea despre ”fiii lui Dumnezeu”, care se răzvrătesc împotriva stăpânirii sale și coboară pe Pământ, învățându-i pe oameni cunoștințe importante. De asemenea, ca și Lucifer, observatorii sunt numiți ”îngerii căzuți”. De aceea, vedeți că există multă interconectivitate între aceste mituri și simbolismul filmului.

La începutul călătoriei spațiale, președintele societății care finanțează misiunea face o informare și ține un discurs cu privire la importanța misiunii:

”Titanul Prometeu a vrut să pună omenirea pe picior de egalitate cu zeii și pentru aceasta a fost alungat din Olimp.

Ei bine, prietenii mei, a venit în cele din urmă timpul pentru întoarcerea lui”.

În film, Prometheus este numele navei spațiale care îi transportă pe oamenii spre inginerii lor extrateștrii. Reprezintă în mod simbolic oamenii care folosesc ”focul” (cunoștințele) care le-a fost dat, pentru a se înălța înapoi la zeitate (creatorii lor extratereștri), prin propriile lor mijloace. Această metaforă de inițiere spirituală amintește de numeroasele povestiri mitologice găsite în istorie, care ascund o semnificație esoterică similară.

Cu toate acestea, școlile de mistere cred că iluminarea nu este dată tuturor, ci numai unui număr mic de aleși și acest lucru este reflectat în mod adecvat în Prometheus. În film, toți oamenii care se aflau la bord pentru scopuri egoiste, bănești sau nesincere, au murit. Numai cea care a fost acolo pentru adevăr și cu o credință spirituală puternică a supraviețuit. Acest tip de narațiune este o paralelă cu poveștile alegorice ale iluminării spirituale, care afirmă că numai o inimă cu adevărat curată va ajunge la acea stare superioară a existenței.

În afară de Elizabeth, un alt personaj a supraviețuit, androidul David.

Spre sfârșitul filmului, lui David îi este smuls capul, dar, din moment ce este un robot, el continuă să funcționeze. Elizabeth ia capul și își continuă călătoria, simbolic, ceea ce înseamnă că are nevoie de intelect și tehnologie pură pentru a ajunge la iluminare.

David are o mare capacitate intelectuală, ceea ce îl face să se creadă superior colegilor săi umani. În ciuda acestui fapt, el este totuși crucial pentru căutarea lui Elizabeth – un mesaj subtil care spune că transumanismul este important în evoluția umană.

La sfârșitul filmului, David nu înțelege de ce Elizabeth dorește să continue căutarea creatorilor ei. Diferența este că ea are un suflet și el nu. Din acest motiv, ea și-a pus înapoi crucea la gât. Căutarea ei nu este doar o misiune spațială, ci un pelerinaj spiritual pentru a descoperi de unde provine.

În scena finală a filmului, Elizabeth decide să nu se întoarcă pe Pământ (reprezentând materialismul și sinele inferior) și continuă să-și caute inginerii (reprezentând iluminarea și dumnezeirea).  Căutarea ei nu se termină … și ar putea exista o continuare.

In concluzie

În timp ce cei mai mulți spectatori au plecat de la Prometheus probabil cu gândul că a fost un ”film extraterestru decent”, săpând puțin mai profund în semnificația și simbolismul lui relevă un alt nivel de interpretare. Inspirându-se din teoria astronauților antici, Prometheus propune o rescriere radicală a istoriei și a teologiei, și care face din umanitate un produs al ”zeilor creatori” extratereștri. Filmul interconectează, de asemenea, această căutare a cunoașterii științifice cu întrebări spirituale și metafizice, făcând ca această poveste să fie nu numai despre extratereștri furioși, ci și despre întrebări existențiale atemporale.

După cum sugerează și titlul filmului, povestea oamenilor care pleacă în spațiu pentru a-și găsi creatorii are un înțeles esoteric, care poate fi interpretat ca o metaforă a iluminării spirituale. Titanul Prometeu este o figură centrală în școlile de mistere oculte, o figură arhetipală a unui ”rebel din ceruri”, care a adus cunoștința divină umanității – cu toate avantajele și capcanele pe care aceasta le generează. Societățile secrete oculte cred că această cunoaștere oferă calea spre divinitate. La fel cum nava spațială Prometheus părăsește pământul ca să-i găsească pe ingineri, inițiatorii oculți caută să părăsească planul material pentru a ajunge la iluminare și a fi ”una” cu Marele Arhitect al Universului.

Acestea fiind spuse, există vreun adevăr pentru numeroasele povești și mitologii care se referă la o figură divină care vine de sus pentru a transmite cunoștințe omenirii? Figurile lui Prometeu, Lucifer și ale observatorilor cărții lui Enoh au un fundament real pentru ele? Există o sursă ”exterioară” pentru cunoașterea avansată și esoterică a omenirii? A existat o dată o ”super-rasă” de tip nefilim pe Pământ, care a ajutat umanitatea să se dezvolte, dar în cele din urmă a corupt-o? Este aceasta ”veriga lipsă” în evoluția umană? Este motivul pentru care omenirea este auto-distructivă și într-un fel oarecum în afara sincronizării cu restul planetei? Această sursă externă provine de la extratereștri, așa cum este sugerat în Prometheus sau de la îngerii căzuți și / sau demoni, așa cum este scris în textele antice? Este această sursă din afară în spatele învățăturilor societăților secrete și în spatele … Iluminaților?

Sunt de acord cu expresia ta, Keanu. Într-adevăr, uau.