Ce credeti? In timpul prigoanei bolsevice, Sfintii Inchisorilor se straduiau sa-i minta pe anchetatori sau, pe motiv ca un crestin nu are voie sa minta, ii turnau pe camarazii lor ramasi in libertate?
In timpul viitoarei prigoane, cum trebuie sa procedam daca vom fi prinsi? Turnam sau mintim?
Dar si in general, exista momente cand un crestin are voie sa minta?
Ca sa ne dumirim, iata ce putem citi in Pateric, in Vietile Sfintilor si in Jurnalul Fericirii de Nicolae Steinhardt.
Avva Alonie din Patericul Egiptean:
L-a întrebat odată avva Agathon pe avva Alonie:
– Cum să-mi stăpânesc gura să nu spună minciuni?
– Dacă nu minţi o să faci multe păcate.
– Cum aşa?
– Iată că doi oameni au săvârşit ucidere înaintea ta, şi unul s-a ascuns în chilia ta. Şi vine dregătorul şi te întreabă: „în faţa ta s-a petrecut uciderea?“ Dacă nu minţi îl dai pe om morţii. Mai bine lasă-l dinaintea lui Dumnezeu fără lanţuri; căci El le vede pe toate.
Era odata un pustnic, celebru tuturor celor din imprejurimi si prin faptul ca intotdeauna spunea lucrurilor pe nume, indiferent cat de deranjante erau. Si toti aveau incredere in spusele sale, caci stiau ca nu ar fi putut, sub nici un motiv, sa minta.
La un moment dat, nu foarte departe de chilia sa, un necredincios comite o crima oribila si fiind descoperit, fuge precum un animal haituit de catre cei ce doreau sa-l pedepseasca. Scapand de urmaritorii sai, se avanta spre locuri pustii si putin umblate, ajungand la chilia Sfantului, caruia ii cere sa-l ascunda …
Cei ce-l urmareau nu au renuntat insa atat de usor si au scotocit intreaga zona, ajungand pana la pustnic pe care l-au intrebat daca l-a vazut pe fugar. Sfantul a raspuns ca NU … iar acelora le-a fost de ajuns raspunsul sau, caci il stiau ca nu ar fi mintit. Si au cautat mai departe si au tot cautat pana cand in cele din urma au renuntat.
Ucigasul, vazand fapta pustnicului, s-a pocait si i-a devenit ucenic. Timpul a trecut si nimeni nu ar mai fi putut spune ca cel se straduia cu atata ravna fusese un ticalos ucigas …
La un moment dat insa, ucenicul ii spune Sfantului ca a sosit vremea sa plateasca pentru fapta sa pe care deja majoritatea locuitorilor din regiune o si uitasera. Si dovedind judecatorilor ca el este ucigasul, i s-a taiat capul, primind astfel botezul prin propriul sau sange.
Istoria de mai sus se gaseste in Vietile Sfintilor. Iertare ca nu-mi amintesc numele pustnicului si ucenicului sau.
O alta asemanatoare, un episod in viata Sfantului Dionisie din Zakynthos, 17 Decembrie:
“Sfîntul Dionisie este pildă pentru noi pentru iertarea semenilor noştri, dar şi pentru dragoste faţă de ei. În viaţa sfîntului se relatează că un om a venit la chilia lui şi l-a implorat să îl ascundă de urmăritorii lui. Sfîntul l-a întrebat de ce este urmărit şi a aflat că acesta omorîse un călugăr. Acel călugăr era chiar fratele după trup al sfîntului. Sfîntul a fost foarte îndurerat, dar l-a ascuns pe bărbat şi nu l-a predat nici celor care îl căutau, nici justiţiei. Mai tîrziu, ucigaşul s-a pocăit şi a devenit monah la rîndul lui. De aceea, sfîntul este model de iertare pentru noi faţă de cele mai grave greşeli pe care le-ar face cineva împotriva noastră.”
Iata si ce putem citi la Nicolae Steinhardt – Jurnalul Fericirii:
Sectantul B.: Dvs. aţi minţit va să zică la anchetă.
Generalul A. V.: Da.
Sectantul B.: Şi ziceţi că sunteţi creştin? Dvs. nu ştiţi că minciuna este interzisă de Dumnezeu?
Generalul A. V.: Ştiu. Dar nu pot aplica principiul fără discriminare. Sunt obligat să spun adevărul, dar nu tot adevărul şi nu oricui.
Sectantul B.: Ba da. Tot adevărul şi numai adevărul oricui. Minciuna ne este interzisă.
Generalul A. V. : Chiar dacă nenorocesc pe un altul?
Sectantul B. : Chiar.
Generalul A. V.: Nici ca să scap un om de persecuţii nedrepte?
Sectantul B. : Nici.
Generalul A. V.: Atunci prefer să iau asupră-mi un păcat şi să-l ispăşesc eu.
Sectantul B.: Asta-i de la diavol.
Generalul A. V.: Să-ţi spun o istorioară. Prietenul meu, inginerul Al. Ştef, avea o femeie de serviciu care era milenistă sau credincioasă sau nu ştiu exact ce, dar în tot cazul şi pentru nimic în lume n-ar fi spus o minciună. O femeie extrem de cinstită. Când d-na Ştef. era acasă şi suna la poarta cineva şi ea nu voia să primească (o chinuiau migrenele), ruga slujnica să spună că-i plecată. (Uitai să-ţi spui că locuinţa lor era în mijlocul unei grădini mari.) Credincioasa refuza categoric. Se năşteau situaţii neplăcute şi discuţii. Femeia, că nu minte. D-na Ştef. nu voia să o concedieze, deoarece era onestă şi vrednică. În cele din urmă au căzut la o învoială: femeia de serviciu mergea la poartă după ce stăpâna ei ieşea din casă şi se ducea în grădina din spate. Atunci slujnica era de acord să spună: „doamna nu e în casă.” Nedoritul oaspe nefiind atent la prepoziţie înţelegea acasă, ori credea că femeia de serviciu nu-i tare la gramatică — şi comedia lua sfârşit. Ei, ia spune, plăcutu-ţi-a?
„Sfaturi pentru anchetat (valabile, oricând, oriunde): sa vorbeasca putin sau, mai bine zis, sa scoata cât mai putine sunete pe gura. Economie de foneme. Nu numai sa nu trancaneasca, dar si sa fie zgârcit la formulari. Întrebarii «Îl cunosti?» sa i se raspunda cu «Da», iar nu «Da, îl cunosc.». Între doua cuvinte sinonime sa fie preferat cel compus din mai putine litere (Nu «rareori» ci «rar») [..] Sa vorbeasca numai si numai când e întrebat si sa se margineasca a raspunde – cât mai strict – întrebarii, fara a mai adauga ceva. În tacerile care se lasa în cursul interogatorului – taceri abile create de anchetatori – sa se fereasca a umple aceste penibile momente luând el initiativa. E greu, dar e foarte important. Sa nu cedeze ispitei conversative, ispitei de a îndulci lucrurile prin declaratii necerute. (Alt pericol: când anchetatorul spune «sa discutam liber», atunci se impune o atentie marita).
Sa minta cât mai mult, întotdeauna, din principiu. Intercalarea adevarului (chiar incoerent) rupe cursivitatea minciunii [..] Idealul ar fi ca adevarul sa fie rostit acolo unde e de neînlaturat: anul nasterii, numele parintilor, domiciliul [..]
Din proprie initiativa sa nu dea pentru nimic în lume vreun nume propriu. Nici un nume propriu altul decât cel mentionat de anchetator [..]. Mai presus de toate sa evite sinceritatea! Ca de foc, ca de ciuma, ca de sirene, sa se fereasca anchetatul de sinceritate [..] Cel care a ales calea sinceritatii nu va mai cunoaste pacea cât va fi închis (si mai târziu la fel): e mereu chemat, mereu solicitat, mereu silit sa vorbeasca, sa-si aduca aminte, sa tradeze.”
Iuda Iscarioteanu l-a tradat pe Iisus Hristos prin dezvaluirea unui adevar neincredintat satanistilor , si nu cu o minciuna.Daca ar fi spus ca nu stie unde se afla Iisus ,era o negare a adevarului deci o minciuna,dar nu era tradare si putea sa-si pastreze posibilitatea de mantuire .
Majoritatea zic ca nu poate sa minta ca sunt pocaiti iar biserica lor nu-i invata sa minta, dar fara mila ipocritii tradeaza precum Iuda si distrug in barfe oameni nevinovati .
Avea posibilitatea sa taca.
Nu mintea, nu trada, nu se lepada, nu vindea…
Daca tacea putea fi arestat si torturat, si astfel putea sa ajunga sa tradeze oricum. Cand o veni prigoana tacerea intr-un astfel de scenariu va insemna automat tradarea. Chiar daca cineva e pregatit sa indure orice, il injecteaza cu vreun ser al adevarului si zice tot.
Doamne ajutǎ.
Cu toții cunoaștem versetele din APOCALIPSA Sf Ioan Teologul referitoare la pecetea antihristului, fǎrǎ de care, nimeni nu va putea cumpǎra sau vinde. Interpretǎrile la acel semn de pe mȃna dreaptǎ sau frunte sunt foarte multe, dar un singur lucru trebuie reținut: cȃnd vom ajunge sǎ nu putem cumpǎra sau vinde fǎrǎ a accepta ceva, sǎ știți cǎ acel ceva e cel mai bun candidat pentru pecete. M-aș simți inutil sǎ vǎ zic despre cipuri, cȃnd tot internetul e plin de astfel de mesaje de avertizare. Cǎutați pe internet despre digitalizarea romaniei și o sǎ aflați și mai multe. Instrumentele de platǎ, ca alternativǎ la banii cash, sunt din ce in ce mai variate și mai atractive. Vechiul card de plastic (citit invers: drac) care are implantat un cip (insemnat cu 666), a devenit demodat. Cei de la Master Card au venit cu inovații noi, schimbȃnd bucata de plastic cu un ceas drǎguț, cu cipul ȋn interior, iar pentru doamne și domnișoare oferta constǎ ȋntr-un drǎguț inel, bineințeles, cu cipul ȋn el. Vrei sǎ plǎtești ceva? Apropii inelul sau ceasul de POS și gata. Fǎrǎ pin, fǎrǎ scotociri prin portofel dupǎ carduri. Pentru tineret au cardul virtual, pe telefon. Se folosește cipul de pe cartela telefonului. Se descarcǎ o aplicație (nu are legaturǎ cu Internet Banking, I.B. fiind cu totul altceva) și doar deblochezi ecranul telefonului și ȋl apropii de POS, și gata. Telefon are toatǎ lumea. Ar mai fi și cipul implantat sub piele, care este cȃt un bob de orez. Spre deosebire de cardul de plastic, celelalte au și alte ȋntrebuințǎri. De exemplu, sǎ deschizi ușa la casǎ, sǎ pornești mașina sau sǎ o ȋnchizi/deschizi, etc. Nu insist, pentru cǎ cine dorește are de unde sǎ se informeze, nu sunt lucruri ascunse. Problema ar fi alta. Sǎ zicem cǎ ne dǎm seama de capcanǎ și nu acceptǎm acel „ceva”. Ce vom face dupǎ? E o mare dilemǎ, pentru cǎ dupǎ cum știți, nu vom putea cumpǎra sau vinde nimic. Adicǎ nu ne mai putem vinde nici forța noastrǎ de muncǎ, pe scurt, vom fi fǎrǎ serviciu. Cum ne vom plǎti ȋntreținerea, utilitǎțile, și nu ȋn ultimul rȃnd, cu ce ne vom hrǎni. Sunt subiecte ce nu vor sǎ fie discutate, mǎ refer ȋn rȃndul creștinilor. Singurele sfaturi pe care le gǎsim la pǎrinții noștri mai ȋnduhovniciți, care au cam plecat toți la Domnul, sunt acelea de a ne retrage din orașe undeva la țarǎ, sǎ ai o grǎdinǎ, sǎ creștem animale … etc, cam ce fǎceau pǎrinții și bunicii noștri, ȋn mod natural. Acum și cei ce locuiesc la sat, dintr-un anumit punct de vedere, sunt ca cei de la oraș. Fac naveta la oraș, cǎ acolo-și au serviciul, tot la oraș iși fac cumpǎrǎturile, doar cǎ dorm sub un altfel de acoperiș. Statistic vorbind, sub 10% din cei care locuiesc la sate se mai pot numi țǎrani, sau cum zic europenii, fermieri. Dupǎ pǎrerea mea, din acest motiv nu gǎsim sfaturi la Sfinții Bisericii noastre, pentru cǎ pe vremea lor nu aveau astfel de probleme, cȃnd de la preot pȃnǎ la ultimul țǎran, toți munceau pǎmȃntul cot la cot.
Sunt anumiți creștini care nici nu vor sǎ discute așa ceva, chiar m-au acuzat cǎ gȃndesc prea lumește și m-au sfǎtuit la rugǎciune, și cǎ omul se poate hrǎni cu tot cuvȃntul lui Dumnezeu. Oare așa sǎ fie? Cȃnd Iisus a postit 40 de zile și a fost ispitit de diavol, „Iar El, rǎspunzȃnd, a zis: Scris este: .”(Matei 4,6) Bineințeles cǎ poți trǎi cu cuvȃntul lui Dumnezeu, poate știți ce ușor este sǎ ții o zi, douǎ sau trei de post negru, fiind ȋntr-o rugǎciune continuǎ. Și parcǎ și rugǎciunea e alta. Unele mǎnǎstiri țin post negru prima si ultima sǎptǎmȃnǎ din postul paștelui. Foarte frumos. Și Iisus a ținut 40 de zile, dar dupǎ, evanghelia ne spune: „la urmǎ a flǎmȃnzit”(Matei 4,1) Deci trebuie și pȃine, pentru cǎ trupul e nepunticios.
Dar de unde pȃine, cǎ acasǎ nu avem din ce face, de cumpǎrat nu putem? Și dacǎ ar fi doar o sǎptǎmȃnǎ, aș mai zice, dar o sǎ fie 7 ani, cumpliți de grei. Dupǎ pǎrerea mea, rǎspunsul ȋl avem tot in biblie. Cȃnd evreilor le-a fost datǎ mana ȋn pustie, ea a venit și cu o poruncǎ, ca șase zile sǎ adune, cinci zile cȃt au trebuițǎ pentru o zi, dar ȋn ziua a șasea sǎ adune dublu, și pentru cea de-a șaptea zi, pentru cǎ-i zi de odihnǎ. Iar ȋn zilele noastre ce fac romanii noștri pe 31 decembrie? Cumpǎrǎ pȃine pentru 2-3 zile, pentru cǎ pe 1-2 ianuarie nu ai de unde.
Tot ȋn biblie gǎsim la Facerea cap 41 ceva mult mai concludent. Iosif talcuiește visul faraonului, spunȃndu-i cǎ vor fi șapte ani de belșug urmați de șapte ani de foamete. Oare nu este asta o pildǎ și pentru noi? Tot șapte ani vor fi și acum. Și ce a fǎcut faraonul? L-a pus pe Iosif sǎ adune tot grȃul ce prisosea din cei 7 ani de belșug, pentru cei 7 ani de foamete. Avem și un proverb plin de ințelepciune, care zice cǎ omul gospodar iși face sanie vara și cǎruțǎ iarna.
Dar cum sǎ ne facem noi provizii? Sǎ ne asemǎnǎm cu toți pǎgȃnii care-și fac buncǎre și provizii, cǎ au auzit ei cǎ vine al treilea rǎzboi mondial sau sfarșitul lumii? Diferenta e cǎ noi nu fugim de mȃnia lui Dumnezeu, ci noi adunǎm cu Dumnezeu. Mai zic unii sǎ ne lǎsǎm in voia lui Dumnezeu, și bine zic, dar de obicei ei cred cǎ voia lor e și voia lui Dumnezeu. Ce sǎ facem? Sǎ ne rugǎm și sǎ așteptǎm sǎ se ȋnmulțeascǎ fǎina și uleiul ca ȋn vremea Prorocului Ilie? Uitați ce zice Iisus ȋn evanghelia lui Luca 4,25-26:” Și adevǎrat vǎ spun cǎ multe vǎduve erau ȋn zilele lui Ilie ȋn Israel, cȃnd s-a ȋnchis cerul trei ani și șase luni, ȋncȃt a fost foamete mare peste tot pǎmantul, și la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decȃt la Sarepta Sidonului, la o femeie vǎduvǎ.” Deci puține șanse sǎ se ȋnmulțeascǎ la noi. Am sǎ vǎ aduc aminte o pildǎ din pateric, de la avva Siluan: „a venit un frate la avva Siluan in muntele Sinai si vǎzȃndu-i pe frați lucrȃnd, i-a zis bǎtrȃnului: nu lucrați mȃncarea cea pieritoare (Ioan 6,27), cǎ Maria partea cea bunǎ și-a ales (Luca 10,42). Zis-a bǎtrȃnul ucenicului sǎu: Zahario, dǎ fratelui o carte și pune-l intr-o chilie, care nu are nimic. Cȃnd a sosit ceasul al IX-lea, fratele lua seama la ușǎ, dacǎ vor trimite sǎ-l cheme ca sǎ mǎnȃnce. Iar dupǎ ce nu l-a chemat nimeni, sculȃndu-se a venit la bǎtrȃn și i-a zis: nu au mȃncat frații astǎzi avvo? i-a rǎspuns bǎtrȃnul: da, au mȃncat. Și fratele a zis: pentru ce nu m-ați chemat? I-a zis lui bǎtrȃnul: fiindcǎ tu om duhovnicesc ești și tu nu ai trebuințǎ de mȃncarea aceasta. Tu partea cea bunǎ ți-ai ales (Luca 10,42), citind toatǎ ziua și nevrȃnd sǎ mǎnȃnci mȃncare trupeascǎ. Și dacǎ a auzit acestea, fratele a fǎcut metanie, zicȃnd: iartǎ-mǎ avvo! I-a zis lui bǎtrȃnul: negreșit, trebuințǎ are Maria de Marta, cǎci prin Marta se laudǎ și Maria.” (Siluan,5)
Deci trebuie sǎ ne creem condiții pentru a ne produce singuri hrana zilnicǎ. Dacǎ lǎsǎm aceasta pe ultima sutǎ de metri, ne va fi foarte greu, dacǎ nu chiar imposibil. Ne vom lovi de foarte multe probleme. Dacǎ ne procurǎm semințe din timp, nu-i suficient, trebuie și puținǎ științǎ despre grǎdinǎrit. Cu animalele la fel, trebuie sǎ le știi rostul. Ne vom lovi de probleme legate de ȋncǎlzire, ne trebuie o sobǎ, eventual cu plitǎ pentru gǎtit, sǎ știm locurile de pe unde putem aduna lemne și vreascuri. Și nu ȋn ultimul rȃnd, trebuie sǎ producem ceva, ca monedǎ de schimb pentru troc. Și astǎzi se practicǎ trocul prin sate. Se schimbǎ grȃul pe porumb, nucile pe grȃu, porumbul pe cartofi, laptele pe ouǎ, și lista poate continua. Cel puțin o perioadǎ va funcționa trocul, tot așa putem sǎ ne achitam și impozitele la primǎrie, utilitǎțile, etc. Dȃnd produsele noastre celor ce au acceptat semnul, vor plǎti ei pentru noi. Zic cǎ doar o perioadǎ va funcționa pentru cǎ dupǎ un timp, va fi obligatorie acceptarea semnului fiarei, iar atunci creștinii vor fi urmǎriți, cǎutați, prigoniți, omorȃți. Nu vreau sǎ vǎ sperii, dar așa scie ȋn biblie, și mai zice cǎ aceștia sunt fericiți: „Fericiți cei morți, cei ce de acum mor ȋntru Domnul!”(apocalipsa 14,13) Totul este sǎ rezistǎm pȃnǎ atunci, adicǎ aproximativ 3 ani și jumatate, cȃnd antihristul ȋși va arǎta adevǎrata fațǎ. Uitați ce zice la cap 20,4 din apocalipsa:”…Și am vǎzut sufletele celor tǎiați pentru mǎrturia lui Iisus și pentru cuvȃntul lui Dumnezeu, care nu s-au ȋnchinat fiarei, nici chipului ei, și nu au primit semnul ei pe fruntea și pe mȃna lor. Și ei au ȋnviat și au ȋmpǎrǎțit cu Hristos mii de ani.” Doamne ajutǎ sǎ trǎim pȃnǎ atunci. In biblie n-i se spune cǎ avem scǎpare și din așa ceva, rezistȃnd pȃnǎ la sfȃrșit. Aici chiar cǎ numai mila Domnului ne va putea ajuta.
Revenind la ale noastre, sǎ luǎm exemplu de la bunicii noștri, care-și pregǎteau hrana pentru iarnǎ de cu varǎ și toamnǎ. Pregǎteau murǎturi, zacuscǎ, legume și verdețuri ȋn saramurǎ pentru ciorbe, compoturi, legume și fructe uscate, iarna tǎiau porcul și-l puneau la garnitǎ, grǎsimea o topeau pentru unturǎ. Practic nu foloseau frigiderul și toatǎ tehnologia de azi. Bunicilor mei la bǎtranețe au avut curent electric, și nu-l foloseau decȃt pentru douǎ becuri. Am petrecut multe vacanțe de varǎ și de iarnǎ la bunici, undeva in nordul Moldovei, și sincer, oamenii parcǎ erau mai fericiți, fǎrǎ curent, fǎrǎ tehnologie. De la cooperativǎ se cumpǎra ulei și zahǎr. Pȃnǎ și hainele se confecționau acasǎ. Toți aveau cȃte o meserie cu care puteai face troc, se ajutau reciproc. Știați cǎ legumele uscate, pǎstrate corespunzǎtor rezistǎ și 25 de ani (ceapǎ, ardei, morcov, țelinǎ), iar fasolea uscatǎ, mazarea uscatǎ, soia, orezul, grȃul, zahǎrul,sarea, oțetul, mierea, pastele fǎinoase, condimentele uscate practic nu au termen de expirare. S-a descoperit grȃu și orez ȋn piramidele egiptene. Stiați cǎ dacǎ plǎtesti in plus la factura de curent ți se scade din factura urmǎtoare. Așa poți plǎti in avans și pentru trei ani, chiar zece ani. Impozitul la primǎrie nu se poate plǎti decat pe anul in curs, dar dacǎ din greșealǎ ai plǎtit mai mult, banii rǎman acolo și ți se scad urmǎtorul an.
Risc sǎ devin plictisitor, sper sǎ vǎ foloseascǎ aceste sfaturi și am sǎ ȋnchei cu Doamne ajutǎ.
E o vorbă înțeleaptă, zic eu… : „Roaga-te pt. bine dar pregătește pt.rău…” Dumnezeu va lucra când noi ne vom recunoaște neputincioși dar cele ce ne stau în putere sunt ale noastre.
”Dȃnd produsele noastre celor ce au acceptat semnul, vor plǎti ei pentru noi”
Aceasta nu se va putea face. Ar fi o lepadare de credinta. Sfintul Gavriil Georgianul ne spune sa nu luam paine de la cineva care a primit pecetea lui antihrist. Va trebui sa ne indepartam total de cei ce au primit pecetea.
Exemplul cu Iona nu mi se pare corect. Dumnezeu nu l-a mintit pe Iona si Iona stia asta si I-a zis ca n-ar fi vrut sa ii salveze pe niniviteni prin acest avertisment. Ninivitenilor li s-a cerut cainta, ei au facut-o, Dumnezeu i-a crutat. Daca nu se caiau le facea ce le-a zis.
Mary
Da-ne te rugam citatul din Iona in care scrie ca ninivitenilor li s-a cerut cainta.
Capitolul 4:10
10.Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.
Mary
Nu ai raspuns la rugamintea noastra.
V-am dat citat din cartea lui Iona din Vechiul Testament. De unde altundeva trebuia sa dau citat?
Mary
Fata, tu esti analfabeta functional?
Pentru cine este dezamăgit că nu s-a construit Mega-Moscheea, nu fiți triști, vom avea o Mega-Sinagogă! In 2017, in Sighetul Marmației, s-a pus piatra de temelie a cele mai mari sinagogi din centrul și estul Europei.
https://www.incorectpolitic.com/sfidare-mega-sinagoga-pe-teritoriul-romaniei/
Viu este Mântuitorul lumii, Fiul Veșnic iubit al Tatălui nostru Sfânt din Ceruri, Fiu Făcut Om de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria pentru mântuirea oamenilor, Domnul nostru Iisus Hristos. Să fim cu El în fiecare moment, în vecii vecilor!
………………….
Pentru sora Mirela și alte persoane interesate:
Ați dedus dvs că Dumnezeu i-a mințit pe niniviteni, dar nu scrie nicăieri așa ceva în cartea Iona (și nici în altă carte din Biblie).
Să facem și alte deducții:
Cred că sunteți de acord că Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos, ne spune că Diavolul este tatăl minciunii (Ioan 8, 44). Deci, minciuna este de la Diavolul, cu siguranță.
Sf. Ap. Pavel ne spune că nu este înțelegere între Hristos (Dumnezeu) și Veliar (Diavolul, Satana): 2 Corinteni 6, 15.
Atunci, putem deduce, fără frica de a greși, că Dumnezeu nu folosește metoda Diavolului.
Deci, este greșit să spunem că Dumnezeu i-a mințit pe niniviteni.
Putem înțelege altfel situația respectivă: Dumnezeu le-a trimis un avertisment serios ninivitenilor, iar ei s-au pocăit. Văzând pocăința lor, Dumnezeu i-a iertat.
Chiar proorocul Iona avea de la început presimțirea că Dumnezeu îi va ierta, tocmai din această cauză a refuzat, la început, să meargă în misiunea în care l-a trimis Dumnezeu. Proorocul știa că Dumnezeu este milostiv și îi iartă dacă ei se pocăiesc.
Presimțiri asemenea proorocului Iona au și alte persoane, chiar dacă nu au calitatea de prooroci.
Regele cetății Ninive avea și el o asemenea presimțire. El a fost primul care a început pocăința și postul în speranța că s-ar putea ca Dumnezeu să se întoarcă și să se milostivească și să țină în loc mânia Lui, iar ei să scape de la pieire.
……
Sf. Ap. Pavel ne lămurește că este corect să considerăm că orice om este mincinos, însă tot așa de corect este să considerăm că Dumnezeu este adevărat (nu mincinos, nici în mod excepțional): Romani 3, 4. https://www.crestinortodox.ro/biblia/Epistola-catre-Romani/Iudeii-si-legea–Nici-un-om-nu-este-drept-in-fata-lui-Dumnezeu/
Mă bucur domnule Mihai că ați expus aceste exemple clare din care oricine are de învățat; vă mulțumesc.
După comentariile postate de către domnul Mihai și recitind comentariile doamnei/domnului Mary,înclin să cred că domnul redactor a greșit față de această persoană (Mary).
P.M.
Mihai a postat serparii si de aceea i-am sters comentariile. Din pacate tu ai apucat sa le citesti si te-ai lasat pacalit de multimea lui de cuvinte din care n-ai inteles esentialul. El combate acest articol ce abordeaza o tema de o mare insemnatate: cum procedam daca vom fi prinsi in timpul prigoanei? Mintim sau tradam camarazii pe motiv ca un ortodox trebuie sa spuna adevarul? Si a indraznit in „demonstratia” sa chiar sa improaste cu voma in Nicolae Steinhardt.
Mary a spus ceva ce nu exista la Iona. Si am rugat-o sa dea un citat (pe care nu avea cum sa-l dea caci nu era) in speranta ca citind Iona va realiza ca a gresit. Si cand colo … da un cu totul alt citat. Deci daca acesta nu este analfabetism functional, atunci ce e? Frate, sunt femei culte si inteligente precum Mirela si sunt femei care trebuie sa taca.
Dă,m am grăbit și am greșit;argumentele domnului Mihai păreau veridice.
Va dati seama, sectantii in nebunia lor vor da la moarte pe cei din familie numai ca sa nu minta…