Cum arată 100 de ani de istorie povestiți în doar o oră? Ce s-a întâmplat cu noi, românii, de la Marea Unire și până acum? Cum s-a transformat România de la 1 decembrie 1918? Drumul acesta a fost sinuos, ne-a zdruncinat din temelii și ne-a transformat radical. 

Cum a fost posibil să trecem de la românul creativ din primii zece ani de la Marea Unire, la românul sovietizat și timorat? Povestea e zguduitoare. Iar cum a ajuns România de la un lider regional cu mult aplomb, la un tip de țară care nu fusese visul nimănui, este de-a dreptul dramatic.

La 1 decembrie 1918 o nouă Românie se năștea. Era o zi rece dar țara fremâta de emoție. Românii își luau hainele de sărbătoare și porneau spre Alba-Iulia unde avea să fie citit actul prin care Transilvania se unea cu vechiul regat într-o singură Românie.

„În 1918 avem o realizare foarte mare, formidabilă, românii se mobilizează și știu să își folosească acele personalități marcante interesante pentru a susține cauza Romaniei la conferința de pace. Marea Unire n-a fost numai rodul negocierilor diplomatice care au fost duse de oameni întradevăr pricepuți, Brătianu, Regina Maria. Marea Unire a fost și rodul voinței unor majorități din regiunile care s-au unit cu vechiul regat”, relatează Filip Lucian Iorga, istoric.

A fost unul dintre acele momente rare în care o națiune, a noastră, a vibrat la unison știind exact ce își dorește și mobilizându-se exemplar. A fost poate momentul în care s-a născut un român nou după chipul celor ce pregătiseră Marea Unire. Acei patrioți adevărați dispuși să așeze binele țării mai presus de toate.

Anul Zero- Românul Patriot

Nepoata mareșalului Constantin Prezan, unul dintre comandanții armatei române își amintește și astăzi cum bunicul ei a refuzat să intervină în favoarea unui membru drag al familiei care colaborase cu dușmanul, pur și simplu pentru că a știut ca nu e corect față de patria lui.
„Propriul nepot a fost prins. Între timp s-a aflat că mama acestui copil e sora lui Prezan. Atunci nu l-au mai condamnat la moarte ci i-au dat muncă zilnică. Prezan a aflat, s-a dus, a redeschis procesul, l-a condamnat și împușcat. Era o cruzime. Corectitudinea la el nu putea fi și de o culoare și de alta.”

Așa erau toți acei oameni care au gândit și făurit România Mare. Regele Ferdinand, Regina Maria, Brătianu, Mareșalul Prezan, fiecare dintre ei știa că are de construit o țară și de apărat valori, nu de acumulat valori și funcții. Dinu Zamfirescu i-a cunoscut bine pe unii dintre ei căci a crescut în familia Brătienilor, fondatorii celei mai puternice dinastii politice pe care a avut-o România în ultimii 100 de ani.

„Oamenii care ajungeau deja în politică erau deja oameni formați care îsi aveau un rost al lor. Nu veneau să se îmbogățească la putere. Erau conștienți că trebuie să servească țara și nu pe ei cum se întâmplă acum.”, spune Dinu Zamfirescu. Și mai aveau ceva: studii temenice făcute în Europa Occidentală și o experiență politică de generații pentru că deobicei și tata, și bunicul fuseseră oameni de stat.
„Faceau politică de sute de ani. Erau oameni din vechea elită, educați, conștienți de rolul lor. Construiau spitale, ofereau burse pentru tinerii înzestrați.”spune istoricul Iorga.

„Sunt 18 prim-miniștrii intre 1866-1916.  Dintre aceștia 14 sunt de proveniență boierească. Și  la Senat sunt 19 președinți dintre care doar unul nu este boier. Boierimea noastră este defapt ceea ce atrage Occidentul încoace. Sunt oameni care nu trebuie să se pregătească pentru amănuntele vieții. Le poartă cu ei.” povestește Ion Bulei, istoric.

Acești români au stat la masă cu puternicii lumii, au luptat pentru bunăstarea țării lor și au negociat de la egal la egal recunoașterea actului de înfăptuire a Marii Uniri. Regina Maria a mers personal la Paris ca să discute cu președintele Rymond Poincoret și cu ministrul George Clemanson.

„Dacă reprezentanții noștri erau colegi de școală cu cei care se întâlneau, evident că și interesele României erau mai bine servite. Pentru că uneori marile decizii se iau nu numai față de niște judecăți naționale ci și în funcție de umor, de interese de moment, de amiciții chiar. Una e să ai în fruntea țării pe Regina Maria care e primită în Statele Unite ca o vedetă internațională și alta e ca după 100 de ani să te bucuri când un președinte al țării tale este luat în seamă de un președinte sau un prim-ministru al unei țări importante din vestul Europei. E destul de umilitor asta. Sau faptul că astăzi ai noștri stau undeva pe rândurile 3-4 în fotografiile de grup. Nu l-am mai avut decât pe Regele Mihai în primul rând într-o fotografie recentă.” relatează Iorga.

Chiar și românii care au scris istorie aveau metehnele lor. Presa vremii ne arată că se aprindeau repede, se atacau în discursuri bine ticluite, se provocau la duel sau își furau nevestele unul altuia. Ionel Brătianu s-a căsătorit și a divorțat după o zi, premierul Sturdza stătea prost cu nervii. Dar românul de rând le ierta excesele pentru că știau că acești oameni lucrau mereu în interesul țării pentru care erau dispuși să facă orice. Toma Ionescu, primul delegat al României la Societatea Națiuniilor, precursorul ONU, era cunoscut pentru manevrele sale ingenioase prin care își salva patria.

„Avea grijă de interesele României, cum să facă ca anumiți oameni care ar vota împotriva României să nu participe la vot și organiza niște excursii în Franța. Ca din întâmplare mașiniile se stricau, făceau pene și nu mai ajungeau la timp la ședință.” spune Dinu Zamfirescu.

Cu astfel de oameni la volan, perioada interbelică găsește Romania în plin avânt pășind încrezătoare pe scena istoriei.

10 ani de la Marea Unire – Românul Creativ

E epoca cea mai efervescentă și productivă din istoria țării. Intelectualul român e scos ca din cutie, cultivat, sigur pe el și creator de opere care vor dăinui. Anii 20 aduc reforme importante, românul are o nouă Constituție, se bucură de votul universal iar cel de la sat primește pământ prin reforma agrară.

„A fost împropietărirea țăraniilor, a fost expropierea marilor moșii boierești iar cine a votat această expropiere au fost chiar proprietarii. Aristocrația a știut să voteze, au avut înțelepciunea și pragmatismul de a vota expropierea propriilor moșii. Sigur că din punct de vedere economic mica gospodărie nu era la fel de rentabilă ca marea exploatație agricolă dar pentru motivarea, încurajarea oamenilor, a fost foarte important că au devenit cu toții proprietari.”, spune Iorga.

Un milion patru sute de mii de țărani au luat atunci o bucată din cele 6 milioane de hectare de pământ expropiate și astfel românul a devenit propritar de țară cu acte. Era o promisiune a politicienilor îndeplinită. Românul de la sat are încă trai precar, mănâncă mai mult mămăligă și cartofi și nu termină școala primară, dar viața lui se îmbuătățește treptat iar orașul e în plină înflorire.

„Avem acea generație formidabilă a anilor 30, acei tineri care ulterior s-au confirmat ca genii mondiale, nu numai românești de la Eliade, Cioran, Ionescu”, este de părere Iorga.

În anii 30 pe străzile Bucureștiului circulă din ce în ce mai multe mașini. Apar bănci noi, se înființează aeroportul Băneasa, uzinele Grivița, Malaxa, Se ridică primul zgârie-nori: Palatul Telefoanelor. Românul înstărit are telefon acasă, merge la cinematograf se plimbă pe Calea Victoriei, mănâncă la Capșa și ascultă Jean Moscopol. Camil Petrescu scrie Ultima Noapte de Dragoste, Întâia Noapte de Război, Călinescu termină de scris Enigma Otiliei iar Enescu lucrează la Oedip. Capitala devine o scenă a culturii.

„România în epoca respectivă se considera lider regional. Avea aplomb, avea energie, avea țâfna asta de a fi lider în zonă și era lider.” explică Iorga.

E o perioadă în care liberarii aflați la putere investesc masiv în industra metalurgică, o finanțează substanțial și o protejează de concurența străină. Iar fabricile noastre ajung printre cele mai bune din Europa. Puteam fabrica în țară toate componentele unui avion la industria aeronautică de la Brașov apoi oțel, muniție și motoare la uzinele Malaxa din București. Dar criza de la începutul aniilor 30 a zguduit România din temelii. Bănci importante dau faliment, prețul produselor românești scade, firmele străine se retrag de pe piață. Pentru românul de rând criza a însemnat concedieri masive, salarii tăiate, sărăcie extremă și foamete. Dar țara s-a redresat și a continuat să se dezvolte. Românul începuse să spere că după secole de războaie, jafuri și visuri năruite i se va schimba și soarta, și perspectiva. Dar norocul nu a ținut cu el. Peste fericirea abia dobândită a căzut cortina grea a unui nou război cu o consecință cumplită: fărâmițarea Romaniei Mari. La doar 22 de ani de la făurirera ei iar nenorocirile ce urmau să lovească aveau să îl schimbe pe român în moduri pe care nu și le-ar fi putut imagina.

30 de ani de la Marea Unire – Românul Sovietizat

După ce a ieșit istovit din focul războiului, românul a fost cuprins de pârjolul comuniștilor. Partidul i-a strivit tot ce avea el mai de preț: trecutul, memoria, conștiința și mai ales credința. Pe rând în malaxorul comunist au picat și cărțiile de istorie și cele de religie dar mai ales oameni, cei care făcuseră România mare și demnă, care refuzau să se închine la icoana liderului suprem. Iar celor din urmă pentru chinurile îndurate istoria le-a găsit un nume: sfinții închisorilor.

Instalat de regimul de la Moscova, Gheorghe Gheorghiu Dej i-a condus pe români vreme de 17 ani sovietizând țara întreagă și așa a crescut o nouă generație: timorată, manipulată și convinsă că nu e bună de nimic. Căci la jumătatea anilor 60, odată cu dispatriția lui Dej a apărut de nicăieri un nimeni. 

„Vom cinsti memoria ta, dragă tovarășe Gheorghiu întărind continuu unitatea și forța de luptă a partidului. Adio scump tovarăș și pretin.” spune Ceaușescu într-un discurs. Unii români au suferit sincer la moartea lui Dej, alții îi sărbătoreau discret dispariția. Ce îi unea era speranța că va urma ceva mai bun pentru Româmia. Puțini și-au dat seama că acest necunoscut deschidea drumul spre o nouă dictatură.

40 de ani de la Marea Unire – Românul Dresat 

„Un popor liber fusese transformat într-o populație care încerca să supraviețuiască. E un individualism de cea mai proastă calitate pentru că duce la izolare, oamenii se tem să vorebască, să discute, știu că fiecare vorbă poate însemna pușcărie, pierderea locului de muncă, și atunci fiecare încearcă să supraviețuiască” povestește Iorga.

Om mic, cu ambiții mari plecat din Scornicești, Olt, ca să devină cizmar la București pe Calea Victoriei, Nicolae Ceaușescu a părut inițial o excrescență benignă a partidului comunist. Se ocupase de asta propaganda vremii, l-a transformat în Albă ca Zăpada. I-a lustruit imaginea și i-a șters trecutul criminal. „Un personaj foarte ambițios viclean, crud, a omorât oameni fără remușcări.”

Prin metode care s-au propagat până astăzi, lui Ceaușescu i-a fost construit constant statutul de erou salvator. Și pentru că istoria e și ciclică și cinică, la contruirea aurei lui Ceaușescu a contribuit și Occidentul. Liderii Europei de Vest au început să îl laude pe copilul teribil din Carpați după ce acesta a ridicat tonul la URSS și aliații lor care au invadat Cehoslovacia.

„Dragi tovarăși, pătrunderea trupelor celor cinci țări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greșeală și o primejdie gravă pentru pacea în Europa.” Cu acest discurs popularitatea lui Ceaușescu a explodat croindu-i drum spre cel mai crunt regim din Europa de Est. Fără jenă, Vestul l-a îmbrățișat cu căldură.

„Contingentele partidului comunist au crescut atunci, liderii occidentali au vrut să se folosească de aceasă portiță în blocul comunist și l-au cultivat din interese comerciale, strategice dându-și seama că era un individ lipsit de orice fel de înălțime intelectuală morală.” spune Iorga.

În apărarea lui, Ceaușescu a avut totuși viziune. El nu s-a lăsat doar lăudat ci a și profitat de interesul Occidentului cu ajutorul căruia a început industrializarea țării. Pentru asta a căutat un om dedicat și l-a găsit pe Ioan Avram care a devenit creierul din spatele celui mai important program de schimbare a României.

50 de ani de la Marea Unire – Românul Socialist

„Trebuie să vă spun că era o perioadă în care el asculta și se informa și perioada în care ținea cont în măsura în care aprecia să țină cont, de ceea ce propuneam noi. Eram luați în seamă. Îmi aduc aminte că am văzut toată lumea industrială. Am fost la toate întâlnirile de nivel înalt cu șefi de state pentru că componenta industrială și economică era prioritară. Am fost primiți de prim-miniștrii din toată lumea pentru că România avea ceva de oferit.” povestește Ioan Avram.

Ioan Avram a fost ministru al industriei constructoare de mașini vreme de 20 de ani timp în care a negociat cu mai toți conducătorii mari ai lumii în favoarea României. La Londra s-a și înregistrat o vizită istorică și neegalată până astăzi.

„A fost o primire deosebită și o deschidere foarte mare fără precedent, pentru că Regina nu prea venea la gară. A venit la gară și ne-au pus la dispoziție caleștile. Eu am fost în caleasca numărul patru. Și am fost cazați la Buckingham. Și am negociat două zile și două nopți la casa primului ministru. Ne-am întors cu documente semnate pentru motorul de avion Rolls Royce, care era o performanță mondială, avioane de tip BN2 și cu încă câteva probleme în domeniul nuclear, probleme rezolvate în domeniul hidraulicii de mare putere”, își amintește Ioan Avram.

Pe la începutul aniilor 70, Nicolae Ceaușescu a mai pus o cărămidă: s-a întâmplat într-o vizită în Statele Unite.
„Ne-au invitat la un centru de investigare satelit. Ne-au arătat România și la un moment dat au focalizat Scorniceștiul, și din Scornicești casa lui. I-au fotografiat-o și i-au dat-o în două exemplare. I-au spus: „Domnule președinte casa dumneavoastră stă pe rezerve de cărbune”. Apoi în avion a început discuția că de ce ei știu și noi nu știm. Ei ne-au spus și că avem gaze, petrol în Marea Neagră. Atunci le-am cerut pe loc platformele de foraj marin.” spune fostul ministru al industriei constructoare.

Descoperirea a dus la cel mi mare salt industrial din istoria acestei țări, plasându-ne din nou în clubul select al statelor respectate. Acasă romanii începeau să ducă o viață bună sub conducerea unui lider aparent patriot.  „Aveam zeci de mii de ingineri, care nu se pot face într-o zi” spune Avram.
Pentru prima dată după 30 de ani țara părea să intre într-o liniște a bunăstării dar blestemul ne-a lovit din nou, rapid căci cu fiecare succes și laudă creștea orgoliul lui Ceaușescu iar acest individ s-a transformat într-o tumoră cu metastaze ucigașe.

60 de ani de la Marea Unire – Românul Prizonier 

„Ceaușescu se întâlnește cu modelul asiatic, modelul coreean și se gândește să devină lider suprem. Atunci începe nebunia cu construirea cultului personalității, oamenii treptat au început să înțeleagă că regimul nu era ce părea. Din ce în ce mai des au început să apară voci care să se opună și să fie persecutate.” spune Filip Lucian Iorga.

Așa a apărut românul prizonier, în propria lui casă, devenită închisoare. Trăia terorizat de securitate, înjosit de lipsa de hrană, curent electric și apă caldă. Românul primea apartament de la stat, avea un loc sigur de muncă și un sistem educațional puternic care făcea specialiști foarte buni, căci lipsurile îl făceau ingenios. Dar am pierdut mândria de a fi români, regimul avea grijă să îi pedepsească grav pe cei ce se revoltau împotriva lui.

Constantin Soare își amintește cum a înfundat pușcăria doar pentru că și-a permis să ceară o rație mai mare de pâine. Apoi am pierdut elitele, oameni  cu principii care ar fi putut reconstui acestă țară. Au fost victime ca la război. Pe unii i-a luat Securitatea. Numărul lor total a fost estimat la 3 milioane. Pe alții regimul i-a vânat și i-a ucis în timp ce încercau disperați să își croiască drum spre granițe. Câți au pierit atunci, nu se știe nici astăzi. Cei care au rămas în țară au trăit umilințe și spaime teribile. Pana la sfărșitul aniilor 80, când a izbucnit Revoluția.

70 de ani de la Marea Unire – Românul Naiv 

În decembrie 1989 România câștiga în sfârșit premiul inestimabil pe care îl merita: libertate și liniște, doar că ultimii 50 de ani în lupta pentru supraviețuire lăsaseră urme adânci. În primii ani liberi, românul de rând a lăsat întrebările și planurile pe seama altora, astfel cufundându-se într-o naivitate care avea să îi aducă pierderi majore. Primul lucru care l-a afectat fără ca el să își dea seama a fost metodica distrugere a sentimentului de patriotism.

„O întreagă campanie în anii 90 a fost de condamnare ca naționalism a politicii de independență a lui Ceaușescu. Deci orice încercare de a vorbi în anii 90, 91, de patrie, ziceau aaa ești cu Ceaușescu”, explică Ion Cristoiu.

Apoi s-a lăsat manipulat când i s-a spus că această nație nu este cine știe ce, că nu prea are cu ce se lăuda și că trebuie să o ia de la 0.

„Momentul colosal a fost teza lui Petre Roman că industria românească e fier vechi. Industria avea nevoie doar de o ajustare, o minimă investiție” spune Cristoiu.

Iar după ce s-a aruncat la fier vechi toată industria, au fost aruncați și oamenii.

„S-a introdus ideea că dacă ești fost comunist nu mai ești bun. În felul ăsta și-au înlăturat specialiștii. Iar la putere au venit eșalonul 2, 3 din fostul partid comunist oameni care aveau monopolul informațional și conexiuni externe. A fost o perioadă haotică unde cei ce nu au avut scrupule și cei mai incisivi agresivi dintre noi s-au pus la masa bucatelor ” spune Bogdan Ficeac

Așa că anii 90 au dus la nașterea unui nou tip de român: românul ușor manevrabil. Fericit ca are magazinele pline, blugi la discreție, pașaportul în buzunar și televizorul color în sufragerie, omul post comunist nici nu a observat când în jurul lui s-a născut o lume pe care nu o înțelegea și îl înghițea: capitalismul sălbatic manevrat de securiști vechi îmbrăcați în haine noi.

„Respectivele unități economice au fost falimentate ca să fie după cumpărate pe nimic de foști directori sau diverse grupuri de interese.” explică Ficeac

În zorii mileniului 3 Romania se ducea deja cu pași repezi spre un tip de țară care nu fusese visul nimănui.: o sită prin care se scurseseră industria, specialiștii, tot ce însemna business românesc. În mijlocul ruinelor se ridicau politicieni cu spinarea flexibilă și o mână de milionar, trădători care au transformat România într-un supermarket cu mărfuri de lux și prețuri de duzină. Așa s-a dat aurul țării. Așa s-au dat și pădurile României. În acești ani tot ce a existat în materie de industrie lemnoasă a murit. Tot așa au ajuns în mâinile investitorilor străini și companiile de petrol. Le-am dat și am aflat mai târziu ca a fost ca să ne plătim taxa de intrare în clubul select al Uniunii Europene, acolo unde românul permanent optimist spera că ne va fi bine.

80 de ani de la Marea Unire – Românul European

Pe 1 ianuarie 2007 s-a născut cetățeanul român european cel care putea să călătorească în sfârșit liber prin Uniune și putea să ia fonduri de la Bruxelles. Doar că țara nu a primit ce a pierdut: cea mai importantă resursă a sa, omul. După 100 de ani romanul s-a săturat. Și-a luat familia și copiii și a plecat la alții.

„Patru milioane de oameni s-au dus să muncescă pe plantații undeva. Toți cei ce se pricep au plecat pentru că acolo au un viitor, o stabilitate, mai ales pentru copii lor.” spune Bogdan Ficeac

„Nu există o strategie la nivel național care să fie urmată de toate partidele, nu să se schimbe la fiecare guvern.” explică Petrișor Gabriel Peiu, consultant în afaceri.

În timp ce ai noștrii plecau, alții se stabileau aici și se înstăpâneau pe locurile lăsate libere de oameni simpli și oameni de afaceri. Prima afectată a fost agricultura care din cel mai fertil teren arabil a ajuns pe mâna altora lăsându-ne dependenți de hrana de import.

„70% din carnea de porc se importă. De ce nu facem noi asta?” se întreabă Ioan Avram

Distrugând și apoi cedând cu o mână suspectă domeniu după domeniu de la zootehnie la energie România, a ajuns să fie dominată de multinaționale. Țara a început să funcționeze după legi dictate de străini. Azi statul român e captivul lor.

De aceea, acum, la 100 de ani de la Marea Unire nu ne mai putem regla singuri mersul țării așa cum face orice alt stat independent al planetei. Cu totul alta ar fi fost situația dacă am fi avut grijă de tot ce era al nostru.

„Noi aven numai bugetari sau multinaționale. Clasa politică a luat-o razna deoarece depinzi financiar de companii multinațioanle.” spune Ion Cristou

Romania a intrat astfel în 2018 cu politicieni dacă nu vânduți, măcar dependenți de interese străine cu o industrie dezmembrată și cu cea ai mare scădere demografică din lume iar statisticile nu sunt încurajatoare deloc. În următorii 30 de ani, arată un raport ONU țara va avea o populație de 14 milioane de oameni mai încă decât acum 100 de ani.

„Noi suntem după o apocalipsă a clasei politice. În ultimii 10 ani s-a dus o politică de radere a tot ce poate fi cât de cât clasa politică. Politicianul nu a mai depins de vot, adică de popor, ci de servicii, de occident, de instituții de forță” spune Ion Cristoiu.

100 de ani de la Marea Unire – Românul Învrăjbit. 

După atâtea evenimente traumatice am uitat că acesta a fost odată un popor care a dat oameni cu o coloană vertebrală de oțel și capacitatea de a își sacrifica familia de dragul țării. Imaginea noastră despre noi trebuie să fie complet deformată dacă am ajuns să permitem fără ripostă promovarea unui singur brand de țară: lipsa de caracter.

Și așa ne uităm din fotoliul de acasă cum ne e dezbinată România/

„Trebuie să se termine războiul româno-român și să se abordeze un alt concept de țară pentru noi” spune Ion Cristoiu.

Adică să mai facem o încercare, căci, ironic, azi, centenarul ne găsește în aceeași veșnică așteptare pe care se pare o vom duce cu noi spre următoarea sută de ani. Hai, că poate data viitoare, o să fie bine!