După cum știți, România are un zăcământ uriaș de gaze în Marea Neagră. Sau mai bine zis “are”, căci l-a dat. Ce trebuia făcut cu el? Consider că modelul norvegian, asa cum arata el pana în 2014, ar fi fost o varianta benefica pentru noi.
Conform http://ro.wikipedia.org/wiki/Norvegia:
În 1973, guvernul a fondat compania de petrol controlată de stat, Statoil. Producţia de petrol nu a constituit un venit net înainte de 1980, din cauza investiţiilor majore care au fost necesare în industria de petrol.
Spre sfârşitul anilor 1990, Norvegia îşi plătise datoria externă, şi începuse să acumuleze un fond bugetar suveran. De atunci, una dintre problemele importante dezbătute în politică a fost modul în care se cheltuiesc veniturile provenite din petrol.
Conform articolului Petrolul, banii si norvegienii:
Cu 20 de ani in urma, Parlamentul a hotarat ca intregul venit obtinut din petrol sa nu intre la bugetul anual de stat, ci intr-un fond independent pentru bunastare, investit la randul lui in actiuni si obligatiuni care sa aduca venituri suplimentare pe care statul e imputernicit sa le cheltuiasca.
La pragul dintre secole, pe masura ce se forau mai multe puturi si pretul energiei crestea, fondul acesta si veniturile din investitii pe care le aducea au inceput sa creasca.
La finele anului 2009, valoarea fondului era de 310 miliarde de euro, cu un venit trimestrial de 39 de miliarde de euro.
Peter Warren, administratorul unui fond de acoperire din Oslo, spune ca, la sfarsitul lui 2008, cand pietele de actiuni s-au prabusit, fondul de stat a preluat actiuni la preturi extrem de scazute.
„Acest fond este condus de oameni foarte inteligenti”, spune el.
Beneficii
Generozitatea li se transmite generatiilor viitoare in principal prin servicii sociale. Guvernul are excedent bugetar si nu este nevoit sa se imprumute. „Am economisit multi bani. Acum ii putem cheltui”, explica Roger Schjerva, secretar de stat la Ministerul de Finante.
La ora actuala, statul asigura gratuit educatie, ingrijiri medicale si protectia copilului, toate la un nivel de cea mai inalta clasa.
Alternativele din sectorul privat sunt putine si aparent inutile.
De exemplu, cand jurnalistul Lars Hellberg a simtit dureri in piept si si-a pierdut cunostinta pe canapeaua din birou, paramedicii au sosit in opt minute. In 45 de minute era in blocul operator si chirurgii ii deblocau arterele congestionate. Dupa trei saptamani, si-a reluat activitatea. Si totul a fost pe gratis. „Serviciile noastre medicale sunt foarte bune. Mi-au salvat viata!”, spune el.
Margit Traaen, care lucreaza in cadrul unor programe pentru tineri in Rödberg, un oras situat in zona centrala muntoasa din sudul Norvegiei, sufera de boala Bekhterev, o forma foarte dureroasa de reumatism. Pe langa tratamentul regulat la domiciliu, sistemul medical i-a asigurat terapie la un centru de sanatate din Muntenegru de cinci ori pana acum. Traaen plateste 12 euro pe zi pe durata sejurului. Statul ii plateste facturile de transport si toate celelalte cheltuieli.
„Ma simt ca noua dupa patru saptamani in Muntenegru”, spune Traaen. „Tratamentul, soarele si caldura mediteraneana fac minuni pentru sanatatea mea. Ma ajuta sa trec cu bine peste greaua iarna norvegiana.”
La fel, si pensia de stat este garantata. Chiar si cuplurile casatorite care nu au lucrat niciodata primesc pana la 30.000 euro pe an.
Peste 400.000 de persoane care sustin ca nu pot lucra primesc alocatii pentru incapacitate de munca. Cu siguranta ca nu toate sunt cuvenite. Dar tara isi permite.
O dovada a succesului de care se bucura norvegienii este afluxul de suedezi, vazuti in mod traditional ca fratii lor mai mari. Acestia vin acum sa se angajeze pe posturi mai putin importante, adesea ca barmani sau lucratori in constructii, obtinand termeni si conditii mai bune de munca decat si-ar permite in tara lor de bastina. Norvegia e a doua tara din lume dupa Suedia ca procent al femeilor angajate.
Toti cei din campul muncii au la dispozitie in comunitatile lor gradinite de stat subventionate, care asigura locuri pentru fiecare copil.
Intr-o dupa-amiaza tarzie de vineri, in Hvalstad, o suburbie situata la 22 km la vest de Oslo, parintii vin la gradinita locala sa-si ia copiii. 90 dintre acestia, cu varste cuprinse intre un an si cinci ani, s-au jucat, au desenat si au invatat alfabetul de la 8 dimineata si pana acum.
Marius Jorgensen, care lucreaza la o firma de videoconferinte, spune ca plateste in jur de 400 euro pe luna pentru gemenii sai in varsta de patru ani. E doar o mica parte din costul real, caci copiii sunt aici cinci zile pe saptamana. „Acest lucru ne permite atat mie, cat si sotiei sa lucram”, explica el.
Else-Marie Stolt-Nielsen, producator de film, are si ea doi copii la aceasta gradinita. In Norvegia, parintii au dreptul la un concediu de maternitate platit cumulat de 12 luni, care poate fi impartit intre mama si tata. Astfel, cand copiii erau mici, ea a stat acasa aproape un an.
Apoi, gradinita i-a salvat. „Nu vroiam sa renunt la cariera. Fara posibilitatea de a-i da la gradinita nu am fi putut avea atatia copii”, spune ea. Ceea ce explica de ce rata de natalitate din Norvegia este una din putinele in crestere intr-o Europa imbatranita.
Dar unde sunt bunicii care ar fi putut sa ingrijeasca generatiile care vin? „Lucreaza si ei, joaca golf sau calatoresc in Majorca”, explica directoarea gradinitei, Ingrid Wold Olsen.
Trai bun
Sau poate ca bunicii se plimba cu iahtul. In prezent, norvegienii detin 800.000 de ambarcatiuni de agrement. Numai fiordul Oslo are 20 de porturi pline cu ele. Marina Frognerstranda, din Oslo, adapostea de curand o stralucitoare ambarcatiune cu motor de 21 de metri lungime, cu 8 cusete, fabricata cu doi ani inaninte si scoasa la vanzare la pretul de doua milioane de euro. Cuplul care o detinea comandase alta, mai scumpa si personalizata, de 25 de metri lungime. „Anul acesta nu am vandut asa multe ambarcatiuni, dar sunt mult mai mari acum si cifra de afaceri va fi aceeasi”, explica Eva Narverud, agent de vanzari. „Aproape toti clientii nostri platesc in numerar.”
Alti bunici se relaxeaza in casele lor de vacanta. Detinand peste o jumatate de milion de resedinte secundare, aproape jumatate din populatia Norvegiei isi viziteaza constant casele de vacanta.
Pe vremuri, acestea erau de regula modeste, niste colibe de lemn. Acum sunt bine construite si echipate cu toate facilitatile moderne.
Incepand din februarie 2010, poti lua tramvaiul pana la Holmenkollen, pe dealurile care vegheaza capitala, de unde poti admira panorama orasului. Aici te poti delecta la ceea ce multi considera a fi incununarea prosperitatii nationale: pista de sarituri cu schiurile, cea mai mare atractie nationala, reconstruita recent de la zero cu un cost de 200 milioane de euro. Aici se vor desfasura Campionatele Mondiale Nordice de Schi din 2011.
Ambitia este ca aceasta locatie, luminata noaptea si vizibila din Oslo, sa devina un simbol la fel de puternic pentru oras si pentru Norvegia ca Turnul Eiffel pentru Paris si Franta.
In 2009, in Raportul de Dezvoltare Umana pentru Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite (UNDP), care evalueaza bunastarea si sansa la viata la nivel global, Norvegia ocupa locul intai, ca tara unde este cel mai bine sa traiesti din intreaga lume. Dincolo de noroc si bun management, ce putem invata din exemplul Norvegiei?
„Daca vreodata ajungi sa castigi usor bani multi, fii atent cum ii cheltui! Si incearca sa-i imparti cu generatiile viitoare. Foloseste-te de resursele tale cat mai bine cu putinta, pentru binele oamenilor si pe termen lung!”, spune Arve Johnsen, fostul director de la Statoil. Iata si explicatia faimoasei „enigme norvegiene”.
Conform articolului Norvegia, ţara milionarilor. Fiecărui norvegian îi revine un milion de coroane din vânzarea petrolului, din 2014, valoarea fondului a ajuns la 5.100 miliarde de coroane, echivalentul a peste 600 de miliarde de euro.
Asadar, cand nu dai bogățiile tarii coloșilor din industria energetica mondiala, poporul o poate duce bine. Cum a fost si in Libia: Cat de „rau” o duceau libienii?
Evident, am amendamente la “protectia copilului” din Norvegia si nu numai. Bunastarea si politicile abile nu doar ca au cimentat acel popor în material, dar din ce în ce mai multi sunt din ce in ce mai deschiși spre tot soiul de forme de satanism…
În rest, în ceea ce privește zăcămintele, modelul norvegian trebuia implementat și în Romania. Sigur, rezervele de la Marea Neagra sunt mai mici decât ale nordicilor iar populatia României este mai numeroasa, insa o reala bunăstare tot rezulta. Ba mai mult, dacă platformele marine necesare s-ar fi făcut în țară, se dezvolta o întreagă industrie pe orizontală.
Se mai poate repara ceva, pentru a se ajunge la situatia ideala de mai sus? Teoretic, da, dar pentru aceasta avem nevoie de niște politicieni naționaliști cu testicule, căci deocamdată în Romania nicio fapta buna nu rămâne nepedepsita.
Pana se vor gasi astfel de politicieni, rămânem o colonie cu preturi europene si salarii de robi:
Pe de alta parte, multa vreme până la marele final nu mai este, asa ca toate discuțiile de mai sus pot părea neimportante unora. Totuși, consider că trebuie luptat pana în ultima clipă.
