Este una dintre cele mai insemnate personalitati ale monahismului ortodox care au vietuit pe meleagurile noastre, innoitor al vietii duhovnicesti din manastirile din Moldova (dar si din Oltenia si Muntenia prin ucenicii sai), iscusit traducator al scrierilor Sfintilor Parinti din limba greaca in limbile slavona si romana, adept fervent al metodei isihaste a „rugaciunii lui Iisus”, cunoscut si sub numele de Paisie Velicicovski.
Se naste la 21 decembrie 1722, ca al 11-lea copil din cei 12 ai protoiereului Ioan din Poltava si ai presbiterei Irina, si va primi la nastere numele de Petru. La frageda varsta de 4 ani va ramane orfan, iar din tinerete va simti o puternica atractie spre viata monahala, caci tanarul Petru era tacut si cu blandete in purtari, ca unul ce zabovea adesea asupra paginilor din Vietile Sfintilor. Insa va urma cativa ani la Scoala manastireasca Bratska, ca elev extern, si cu aceasta ocazie va cerceta bisericile din imprejurimi, cu deosebire Lavra Pecerska. De mult folos ii va fi si intalnirea cu mitropolitul Antonie al Moldovei, care probabil ca a fost decisiva in hotararea tanarului de a imbratisa viata monahala.
Astfel, la varsta de 12 ani, el va fi tuns rasofor, sub numele de Platon, insa nu se cunoaste numele schitului in care el a fost tuns rasofor. De-a lungul catorva ani, plin de nazuinta pentru desavarsirea evanghelica, Platon va trece prin cateva manastiri ucrainiene, si va poposi in cele din urma, impreuna cu alti 3 calugari, la schitul Dalhauti (jud. Vrancea), unde acolo se aflau cativa nevoitori care aveau si preocupari carturaresti. De aici, Platon va ajunge la alt schit, Traisteni, unde a auzit, pentru prima data, de pravila si rugaciunile facute la Sfantul Munte.
Venind la schit staretul Vasile, de la Poiana Marului, si vazandu-l pe Platon, il va lua cu el la Poiana, unde Platon va primi ascultarea de a copia intr-un manuscris lucrarea Desiderie. De la Poiana Marului, Platon va fi trimis la schitul Carnu. Astfel, in decurs de 4 ani, cat a umblat pe la schiturile romanesti, Platon a putut culege destule invataturi duhovnicesti de la stareti, duhovnici si sihastri. De aceea, dornic de desavarsire, va lua hotararea de a merge la Muntele Athos, astfel ca in data de 4 iulie 1746, la varsta de 24 de ani, va intra in manastirea Pantocrator din Sfantul Munte, unde se aflau si cativa calugari slavi. Negasind un parinte duhovnicesc s-a hotarat sa locuiasca singur.
Dupa patru ani de vietuire sihastreasca, a venit la Sfantul Munte staretul Vasile, de la Poiana Marului, care l-a tuns in monah, sub numele de Paisie. Imediat dupa acesta a venit din Moldova un monah, pe nume Visarion, in cautarea unui duhovnic. Auzind ca Paisie stie limba romana, Visarion a venit la dansul si a ramas langa el, ca ucenic. Cu timpul, in preajma lor s-au adunat si alti ucenici, dornici sa intre in mica lor obste, astfel ca numarul vietuitorilor din preajma lui Paisie s-a ridicat la 12 romani-moldoveni si 5 slavi.
La varsta de 36 de ani, Paisie va fi hirotonit ieromonah, de catre episcopul Grigorie de la Athos. Deoarece obstea continua sa se mareasca, Paisie va infiinta impreuna cu fratii, in 1757, Schitul Sfantul Ilie, care va spori faima lui Paisie, si care va duce la atragerea a si mai multi ucenici. In acest fel numarul fratilor din obste a ajuns repede la 60, Paisie randuind viata acestora dupa principiile Sfintilor Parinti, mai ales dupa Regulile Sf. Vasile cel Mare.
Atitudinea ostila a turcilor, pe de o parte, precum si rivalitatea dintre greci si slavi care exista la Sfantul Munte, pe de alta parte, l-au determinat pe Paisie sa se gandeasca la reintoarcerea in tarile romane, si in 1763, impreuna cu alti 63 de frati, au venit in Moldova, unde s-au asezat la manastirea Dragomirna, unde a randuit aceeasi viata ca si la Sfantul Munte, iar in curand obstea manastirii ajunsese la impresionantul numar de 350 de parinti si frati.
In urma conflictului ruso-turc (1768-1744), partea de nord a Moldovei a trecut sub stapanirea Austriei. Teama de uniatie si atitudinea guvernului austriac, care privea cu ostilitate bisericile si manastirile ortodoxe, au determinat pe Paisie sa primeasca invitatia soborului manastirii Secu de a se instala la aceasta manastire, ceea ce si face, in data de 14 octombrie 1775. Si aici Paisie va organiza viata monahala dupa randuiala Sfantului Munte. Dupa patru ani, Paisie impreuna cu obstea sa va primi in dar de la voievodul Constantin Moruzi manastirea Neamt, astfel ca cea mai veche manastire din Moldova, care a fost centrul vietii ei religioase si culturale, va ajunge sa fie condusa de staretul cu inalta traire duhovniceasca, Paisie.
Aici, la Neamt, prin munca si jertfa, Paisie a reusit ca sa ridice pe noi culmi spiritul de viata monahala, verificata si pastrata la Athos. Totodata, a reusit sa transforme Neamtul intr-o academie de traducere a scrierilor Sfintilor Parinti. Obstea manastirii numara acum in jur de 600 de suflete, iar raspunderea pentru toate aceste suflete ii revenea staretului. Paisie a aratat si o grija deosebita fata de cei saraci, bolnavi si refugiati, ca si fata de inchinatorii cu nevoi sufletesti.
In anul 1791, staretul Paisie a fost hirotesit arhimandrit de catre arhiepiscopul Ambrosie Serebrenikov, ca urmare a venirii acestuia in functia de exarh al Moldovei, iar in 1792 s-a intalnit cu tanarul episcop Veniamin Costache, care dorea si el ca sa fie numit cu metanie la Neamtu, si ca urmare el a primit de la vestitul staret invataturile si sfaturile cuvenite, facand ascultare si ca frate.
Dar starea sanatatii staretului Paisie a inceput sa slabeasca, iar in ziua de 15 noiembrie 1749, impartasindu-se cu Sfintele taine si transmitand pace si binecuvantare intregului sobor, prin cei doi duhovnici, Silvestru si Sofronie, a adormit intru Domnul. Inmormantarea s-a facut de catre soborul manastirii, unde s-a rostit si un Cuvant la ingroparea Preacuviosului parintele nostru Paisie, arhimandritul si staretul sfintei manastiri Neamtul si Secul, care a fost copiat in numeroase manuscrise romanesti.
Cea mai de seama lucrare scrisa ramasa de la Cuviosul staret Paisie este Asezamantul, in 8 puncte, alcatuit odata cu stabilirea la Dragomirna. In aceasta lucrare Sfantul Paisie stabilea normele vietii monahale, norme care erau alcatuite dupa invatatura Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti. Rezultatul acestor norme se constituia in faptul ca la manastirile unde au fost aplicate (Dragomirna, Secu, Neamtu), s-au alcatuit obsti asemanatoare celor din Sfantul Munte.
Spiritul de organizare a vietii monahale a dainuit multi ani asa cum l-a statornicit Paisie. Pravila sa a fost aprobata si intarita prin hrisoave domnesti, deoarece numeroase manuscrise romanesti, incepand din 1795 si pana in 1880, au transmis copii dupa Asezamantul Sfantului Paisie.
Dintre operele sale mai putem evidentia: Despre rugaciunea mintii, Viata Sfantului Grigorie Sinaitul , scrisa de Patriarhul Calist, o traducere din limba greaca in limba slava, si mai cu seama traducerea Filocaliei, din greaca in slava, prin aceasta monahismul Bisericii Ruse fiind inzestrat cu talmacirile Sfintilor Parinti nevoitori.
Mai putem remarca faptul ca sistemul staretiei practicat de Sfantul Paisie s-a raspandit in sec. al XIX-lea la un numar de 117 manastiri si schituri din 35 de eparhii. De asemenea, numeroase manuscrise slavone ale Staretului s-au raspandit in copii si se pastreaza in manastirile din Bulgaria, Serbia, Din Athos, si din alte biblioteci publice de peste hotare.
Viata Sfantului Paisie, alcatuita dupa moartea sa de diferiti ucenici, unii din insarcinare oficiala, arata ca opera Cuviosului, cristalizata pe pamant romanesc, a reinnoit asezamantul monahal, a dezvoltat arta scrisului, a cultivat dragostea fata de scrierile patristice. Cea mai autentica Viata a Sfantului Paisie este cea scrisa de monahul Vitalie, care aduce marturii oculare in legatura cu ultimii ani de viata ai Cuviosului.
In 1967, staretul de atunci al manastirii Neamt, Arhim. Nestor Vornicescu, a chestionat pe cei mai batrani parinti ai manastirii, care au marturisit ca ei au continuat traditia inaintasilor lor, considerandu-l pe Paisie ”sfant”, si numindu-l ”Cuviosul Paisie”. Portrete ale sale sunt pictate in holul palatului patriarhal si in paraclisul Seminarului Teologic de la manastirea Neamt.
Troparul Sfantului Cuvios Paisie de la Neamt
Aparatorule al dreptei credinte si lauda monahilor, Cuvioase Parinte Paisie, din pruncie iubind pe Hristos, ca un alt Avraam ai parasit patria ta, in Muntele Athosului nevoindu-te; si, adunand ceata de ucenici, te-ai asezat in tara Moldovei cea binecuvantata si Manastirea Neamtului rai pamantesc ai facut-o. Pentru aceasta, impreuna cu ingerii, nu inceta a te ruga lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.
[1] Pr. Dr. Paul Mihail, Cuviosul staret Paisie de la Neamtu, , in vol „Sfinti romani si aparatori…”, ed. cit. , p. 484
Afurisirea catolicilor de către Sfântul Paisie de la Neamț
Au ereticii sunt ramlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfanta noastra Biserica ii afuriseste pe dansii. Si pe care Sfanta Biserica ii afuriseste si eu, impreuna cu Biserica, fiul ei fiind, ii afurisesc.[..] Iara preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de sub stapanirea papii, savarsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o impiedicare sau indoire, ca pre o prea de nevoie la mantuirea omului”, iar despre uniati: “Ca pentru alte rataciri si erezii ramlenesti (catolice), ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele ramlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mantuire? Nicidecum. Numai pentru Botez iti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mantuire. […]
Unia (uniatismul) este o aschie desprinsa de la Sfanta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica ramleneasca. Unia este inselaciunea diavolului, ce-i vaneaza pe cei nesocotiti intru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete in piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte, in chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mladita inainte-mergatoare a antihristului, ce ademeneste cu magulire pe cei mai nestiutori intru pierzanie. Unia este prapastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vandut Credinta Pravoslavnica . Unia este ca si ramlenii (catolicii) eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt ramleni, cand toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au calcat in picioare si pe cele ramlenesti le-au adoptat, zicand cu nerusinare, precum ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevaratului eretic, aceluia i se inchina si, in loc de Hristos, pe el de capetenia bisericii il au. […]
Un asemenea juramant, adica anatema, asupra celor ce se impotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pusa de patriarhii Rasaritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pana la sfarsitul lumii va ramane tare si neclatita si nedezlegata cu darul lui Hristos.”
(Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. II, Chisinau, 1999, p.49)
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Rasoforul Platon , s-a intalnit cu Staretul Vasile la Schitul Traisteni . Satul din vecinatate se numeste acum Trestieni (Com. Tamboiesti) . In micul sat nu este Biserica Ortodoxa , dar este insa casa de rugaciune adventista , iar dupa 89 in comuna au aparut … “biserici” ca ciupercile … ,adventiste , protestante , stilista de Slatioara , etc . Si cand ma gandesc , acolo la Traisteni s-au intalnit doi Sfinti . Vai ,vai,vai.
Pr. Dan Bădulescu – SE ÎNCHINĂ TOȚI OAMENII LA ACELAȘI DUMNEZEU?
https://marturieathonita.ro/se-inchina-toti-oamenii-la-acelasi-dumnezeu/