Un studiu efectuat de compania GfK arată că 80% dintre români invidiază situația profesională a unor colegi de serviciu, 76% invidiază stilul de viață al cunoscuților, iar jumătate dintre cei intervievați invidiază posesiunile materiale obținute de prieteni.
„Avem de a face cu un sentiment cu potențial distructiv care își are rădăcinile în educație, dar și în lumea tulbure a anilor ’90”, explică într-un interviu acordat RFI psihologul și antropologul Aurora Liiceanu.
Patru din cinci români care trăiesc în mediul urban sunt predispuși să invidieze statutul sau stilul de viață al cunoscuților sau colegilor lor, arată studiul sociologic derulat de compania GfK, la cererea PressOne.
Scopul studiului este de a înțelege cum ne raportăm la tema invidiei, dar și de a afla modul în care − atunci când o conștientizăm − îi putem analiza și corecta manifestările.
Românii sunt predispuși la comparații sociale, în funcție de care își judecă succesele sau eșecurile. 23% dintre respondenți consideră că invidia este principala trăsătură negativă a românilor, ceea ce o clasează pe locul doi, după credulitate, pentru care au optat 24%.
Studiul a fost realizat în perioada 15-24 mai 2018, pe un eșantion de 500 de persoane adulte din populația urbană digitală, ponderat după vârstă, gen, regiune, nivel de studii și dimensiunea localității de proveniență.
Conform rezultatelor studiului:
- 80% dintre români invidiază situația profesională a unor colegi de serviciu;
- 76% invidiază stilul de viață al cunoscuților;
- 48% invidiază posesiunile materiale obținute de prieteni;
- 16% invidiază reușitele copiilor unor persoane din propriul anturaj.
În plus:
- 25% au declarat că își compară ceea ce au realizat în viață cu ceea ce au făcut alții.
- 43% au spus că invidia îi motivează să-și realizeze obiectivele.
- 58% au spus că simt ostilitate față de oamenii pe care îi invidiază.
- 59% au spus că și-ar dori ca persoanele pe care le invidiază să își piardă avantajele.
Invidia, o boală (PATIMĂ – notă OrtodoxINFO) comportamentală care: anulează bucuria, inhibă reacțiile, blochează evoluția, parazitează relațiile, consumă energia, introduce oboseală și depresie.
E posibil ca invidia să fie transmisă urmașilor ca stil comportamental și ca atitudine față de ceilalți, deoarece poate fi un comportament învățat. Spre exemplu, când părinții își întreabă copilul ce notă a luat colegul lor de bancă la un test.
De ce este această emoție negativă resimțită de atât de mulți dintre români? Psihologul și antropologul Aurora Liiceanu e de părere avem de a face cu un semntiment cu potențial distructiv care își are rădăcinile în educație, dar și în lumea anilor ’90, când reușita socială a devenit pentru mulți egală cu reușita materială.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Invidia ca patimă este dată de ultimul procentaj menționat (59%) și nu de procentajul din titlu (de 80%).
Pentru că există și o invidie bună, care te motivează să vrei și tu ce are aproapele dar fără a dori ca acesta să piardă.
Invidie buna :))..sigur esti „ortodox” ..Doamne fereste!
Nu există mai multe tipuri de invidie. E doar una și e rea.
Vorba cu capra vecinului este foarte bună. Nu se spune să moară oaia vecinului, ci capra.
Așa și Dumnezeu la Judecată îi va împărți pe oameni în oi și capre.