Impresii de călătorie din Egipt și Israel

Am avut bucuria de a fi invitat în Peninsula Sinai, la Mănăstirea Sfânta Ecaterina, unde am petrecut câteva zile. După acest minunat pelerinaj am rămas cu câteva impresii puternice.

• În Israel și Egipt nu este așa de cald pe cât își închipuie cei ce nu au fost niciodată în zonă. Deși soarele este foarte puternic, temperatura este perfect suportabilă, probabil datorită umidității scăzute.
• În Israel și în Peninsula Sinai din Egipt nu există prin deșerturi șerpi sau scorpioni periculoși. Există niște scorpioni a căror mușcătură nu este letală.
• Călătoria în Peninsula Sinai nu este atât de periculoasă pe cât se spune că ar fi. Am stat patru zile printre beduinii egipteni, am fost în satele lor fără a mi se întâmpla nimic. E adevărat că acolo sunt bariere ale poliției și armatei și că în trecut au fost incidente violente, dar mie și familiei mele nu ni s-a întâmplat nimic.
• Deșertul unde a pustnicit Sfântul Ioan Scărarul este un loc de vis, iar muntele Sinaiului este magnific. Dacă l-a putut urca fiica mea de 3 ani, îl poate urca oricine de pe lume. Senzația de a fi acolo unde Moise a vorbit cu Dumnezeu nu are cuvinte care să o poată descrie.
• Peninsula Sinaiului păstrează Ortodoxia nealterată datorită curajului arhiepiscopului Damianos, care a condamnat în ianuarie 2018 toate ereziile și toate formele de ecumenism și a rămas ferm pe poziție și după ce s-au făcut ulterior presiuni uriașe pentru a-l determina să-și retragă semnătura de pe acea mărturisire.
• Mănăstirea Sfânta Ecaterina are o bibliotecă impresionantă și un muzeu în care se pot găsi icoane din perioada preiconoclastă, de o valoare teologică și artistică inestimabilă (în general, în Imperiul Bizantin, icoanele din perioada preiconoclastă au fost distruse în timpul ereziei iconoclaste). Cărțile de acolo sunt de asemenea unicat. Printre ele am văzut Scara scrisă de Sfântul Ioan și un document interesant semnat de profetul islamic Mohamed prin punerea mâinii, care poruncea musulmanilor să protejeze Sinaiul și mănăstirea, o datorie pe care musulmanii din zonă o îndeplinesc și acum.

https://www.youtube.com/watch?v=f5g9BIJJ1tk

• În Sinai există o categorie de beduini care se consideră… valahi. Într-una din zile i-am arătat unuia dintre ei un tricolor românesc și i-am spus că este steagul țării mele. El mi-a spus că e și steagul lui. La uimirea mea, el a explicat că este valah, din neamul valah adus în urmă cu un mileniu jumătate de împăratul Justinian să apere Sinaiul și Mănăstirea Sfânta Ecaterina.
• În zona Mănăstirii Sfânta Ecaterina toată lumea știe despre români. Probabil și din pricina faptului că există cei ce se consideră valahi, dar și datorită activității în zonă a unei doamne extraordinare din România, care și-a legat destinul de Sinai, de Sfânta Ecaterina și de oamenii de acolo.
• În complexul Mănăstirii Sfânta Ecaterina există un fel de geamie. Acolo nu s-a slujit niciodată de către islamici. Din câte am aflat, rostul acelei geamii a fost să îi inducă în eroare pe musulmani, în secolele trecute. Aceia căutau să treacă la islam pe toți creștinii. Când au ajuns la Sinai și au văzut că există deja un fel de geamie au crezut că mănăstirea a trecut deja la credința lor. Prin această mișcare, ea a fost salvată de pângărire. O construcție islamică există și lângă biserica de pe vârful Sinaiului, alături de biserica zidită din vremea lui Iustinian. Astfel de construcții nu trebuie să smintească pe nimeni, nici să dea impresia falsă că acolo s-ar fi practicat vreun protoecumenism. Ele ar trebui să le dea de gândit celor care se îmbată cu ideea că sunt superacriviști și mari luptători contra ereziei. Uneori înțelepciunea poate să ia și forma aceasta.
• În Israel și în Egipt nu există chemtrailuri. Timp de șapte zile am admirat cerul curat al celor două țări, unde avioanele treceau liniștite fără a lăsa în urmă acele dâre de substanțe chimice cu care ne gazează încet în Europa. Bănuiesc că Israel nu permite aceste activități ilegale, iar în Egipt nu merită efortul de a gaza câte un sătuc la 30-40 de km. Inexistența chemtrailurilor în Israel și Egipt ridică întrebarea: sunt legile aeronauticii diferite în Orientul Apropiat de restul planetei sau restul planetei este supus unui atac chimic executat de aceste avioane?
• Am zburat la 11.000 altitudine cu o viteză de 700 km/h, iar avionul în care eram nu lăsa niciun fel de dâră în urma sa. Cum se face că altele lasă, în condiții similare?
• În Israel și în Egipt, dar mai ales în Israel, nu există mâncăruri chimizate sau modificate genetic. Israelul pare a fi o țară așa cum era țara noastră înainte de loviluția din 1989, în care toate produsele sunt naturale, în care carnea e din carne, laptele e din lapte, oul e din găină etc. Cetățenii acestei țări nu admit probabil să consume alimentele nocive pe care le consumăm noi în Europa.
• În deșert nu există diversitate. Același soare fierbinte răsare în fiecare dimineață peste aceleași pietre pustii sau peste același nisip fin; aceeași noapte răcoroasă coboară peste pietrele sau nisipul înfierbântate imediat ce soarele apune. Cine merge să locuiască în pustie trebuie să știe că acolo nu există niciuna dintre tentațiile lumii acesteia trecătoare. Există doar omul și Dumnezeu. Cine reușește să se regăsească și să Îl găsească pe Dumnezeu trăiește în pustie, care i se pare preafrumoasă, cine nu, mai devreme sau mai târziu o părăsește sau își pierde mințile. De aceea, marii duhovnici au ales pustia ca loc al despărțirii de lume și de întâlnire cu Dumnezeu.

• La mormântul Domnului din Ierusalim se practică, din păcate, un ecumenism total. Preoți ortodocși tămâiază altare papistașe, preoți armeni tămâiază altare ortodoxe, candele monofizite ard alături de candele ortodoxe la mormântul Maicii Domnului, slujbe eretice se fac alături sau după slujbe ortodoxe etc. Acolo merită să mergi să te închini și să te rogi fierbinte Domnului, dar când vine vorba de asistat la slujbe, cred că oricui îi pasă de Ortodoxie devine nepomenitor cu voie sau fără.
• Am avut cinstea deosebită de a fi fost găzduit în Ierusalim într-o mănăstire ortodoxă despre care am aflat că este amplasată pe locul unde a fost casa bunicilor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Oricine își poate imagina uluirea pe care am trăit-o, când am auzit că am fost găzduit de Maica Domnului în casa bunicilor săi, împreună cu toți ai casei mele. Dar în cetatea Ierusalimului astfel de lucruri minunate se găsesc la tot pasul.
• La râul Iordanului am văzut un grup de preoți români care veniseră cu aghiazmă și sfințeau râul pe care L-au sfințit deja Însuși Domnul Iisus, când a intrat în apele sale și a fost botezat, Tatăl care a grăit din ceruri și Duhul Care s-a arătat în chip de porumbel. 
• Una dintre cele mai dureroase imagini a fost următoarea: așteptam la miez de noapte la ușa Sfântului Mormânt să se deschidă, și eram implicat într-o dispută cu un preot din România, care încerca să ne convingă de faptul că Biserica noastră nu și-a asumat sinodul mincinos din Creta și că nepomenirea nu este bună, pentru că îi scoate pe oameni din Biserică. Această învrăjbire dureroasă, de care sunt vinovați arhiereii semnatari ai documentelor cretane, mi s-a părut cu atât mai dureroasă cu cât se manifesta chiar și la ușa mormântului Celui care din iubire pentru noi a luat Crucea și a murit pe ea, pentru ca noi să fim uniți întru El.