Asadar, tabara gratuita nu este din categoria “cum sa supravietuim in munti”, ci despre activism. Despre ce fel de activism? Ne arata chiar tinerii din fotografie: al pumnului ridicat in aer.
Care este un simbol al stangii:
https://en.wikipedia.org/wiki/Raised_fist
Dar nu oricine poate merge la aceste tabere, caci, dupa cum ne informeaza site-ul televiziunii Realitatea in articolul Cum poti să schimbi ceva în România? Miliţia Spirituală lansează INTERNSHIPIADA, ediţia a II-a:
Echipa CRIM nu acceptă persoane cu vederi rasiste, homofobe sau xenofobe!
Edificator in acest sens este articolul Despre o țară din fundul Europei, din 21 februarie 2013, de pe site-ul Militiei Spirituale:
Ceea ce s-a petrecut ieri la MȚR nu mai constituie un simplu act izolat al unor decerebrați fundamentaliști, ci expresia profundă a înapoierii unei societăți intrate în lumea occidentală pe ușa din dos. Dar bon, să zicem că nu suntem singurii retarzi ai Europei. Asta nu scuză, ci, din contră, oferă o imagine mai largă a unui fenomen cu explicații complicate. În țările europene cu mentalitate retrogadă, legiferarea homosexualității se prezintă după cum urmează – pe țări (și alfabetic):
Belarus – homosexualitatea e scoasă din codul penal în 1994 (nicio legislație însă împotriva discriminării la angajare)
Bulgaria – scoasă din codul penal în 1968 (discriminarea la angajare – abolită în 2003)
Letonia – scoasă din codul penal în 1992 (discriminarea la angajare – abolită în 2006)
Lituania – scoasă din codul penal în 1993 (discriminarea la angajare – abolită în 2004)
Moldova – scoasă din codul penal în 1995 (nicio legislație împotriva discriminării la angajare)
Polonia – scoasă din codul penal în 1932 (discriminarea la angajare – abolită în 2003)
România – scoasă din codul penal în 1996 (discriminarea la angajare – abolită în 2000)
Rusia – scoasă din codul penal în 1993 (nicio legislație împotriva discriminării la angajare)
Serbia – scoasă din codul penal în 1994 (nicio legislație împotriva discriminării la angajare)
Slovacia – scoasă din codul penal în 1961 (discriminarea la angajare – abolită în 2004)
Slovenia – scoasă din codul penal în 1977 (discriminarea la angajare – abolită în 1998)
Ucraina – scoasă din codul penal în 1991 (nicio legislație împotriva discriminării la angajare)
Dintre toate aceste țări retrograde, doar Slovenia pare ceva mai tolerantă. Vorbim aici, desigur, și de „instituțiile informale”. Vorbim de moravuri, de cultură socială, de cultură sexuală, de grade de informare, de competență civilizațională în fond. Pentru că altfel – nu-i așa!? – degeaba treci în lege ceva, de ochii lumii bune eventual, când în practică se sparg capete după piese de teatru pe la SNSPA sau sunt cvasi-linșați copii a căror singură crimă nu fusese decât aceea de a vrea să vadă un film cu Annette Bening și Julianne Moore.
Am prostit Europa că suntem cool, iar pe la spate i-o tragem de câte ori putem. Homosexualii (peiorativ) nu sunt de fapt homosexualii declarați, ci ortodocșii cretini aflați voluntar în oastea unei dogme tâmpite de aparatul de propagandă al unei biserici care se servește de minune de acești spălați pe creier. Ăștia care au cântat ieri plini de smerenie criminală la MȚR sunt singurii care ne-o trag nouă, tuturor, în încercarea noastră zilnică e a deveni mai buni, mai toleranți, mai europeni, mai normali.
Dar să ne întoarcem la oile noastre de la MȚR. Oile Domnului! Cel puțin așa se fălesc homofobii cu pricina. Când deschizi filmul de ieri ți se cam strepezesc dinții, ți se face pur și simplu pielea de găină. Cântecele liturgice, care altfel sunt ok în biserici și mănăstiri, încep să sune brusc inchizitorial și barbar în context public-larg. Și mai șocantă este lipsa de reacție a managerilor locului, precum și cea a forțelor de ordine venite să… să ce? să filmeze? să instige? să spargă semințe în așteptarea spartului de capete? 99,9% din forțele de ordine sunt homofobe! Că n-o zice nimeni e altceva, dar să nu aibă careva dubii cum că vestitele caschete cu pulane n-ar bate cu veselie orice miroase a LGBT. Ba chiar și pe heterosexualii care le susțin primilor cauza.
Tabloul devine și mai colorat dacă ne închipuim (și nu chiar fără temei) cum acești imbecili care au violat dreptul la viață publică și privată al unor semeni, sunt fix ăia care-și practică acasă tarea onanie, cu bale în colțurile gurii, uitându-se pe youjizz sau redtube sau mai știe naiba pe ce la scene fierbinți de sex anal. Mișto, toți o facem! Sau și noi, și ei. Dar să nu mai fie dracului ipocriți. Și agresivi. Tot ei sunt cei care își tratează femeia ca pe o cârpă (deci o mai și cârpesc) sau copiii ce pe niște sclavi (deci îi mai și sclavagesc). Am mai vrea să-i întrebăm pe bieții tineri care veniseră ieri să vadă un film funny-smart cum miroseau acești ortodocși agresivi? Cumva a săpun? Cumva a normalitate? Cumva a Europa? Cumva a curat? A gumă de mestecat? Fiți siguri că cei mai mulți duhneau a transpirație, a lene și a tămâie râncedă… miroseau a Evul Mediu și a prostie în formă pură.
Este scandalos că așa ceva se petrece, sub ochii noștri, în 2013! Genul ăsta de exclamație devine loc comun pe FaceBook, pe bloguri ș.a.m.d. Și ce facem mai departe? Pentru că statul – este evident pentru oamenii destupați – nu ne protejează de nimic și împotriva a nimic.
Apoi, discuțiile despre cauzalitatea homosexualității sunt și ele foarte tâmpite. Că te naști cu… că se ia prin exemplul de lângă tine… că e treabă de moravuri sociale… că abuzuri din copilărie… bălării cu toatele. Există cazuri și cazuri. Normal că unii se nasc cu. Că alții o sug prin Control doar pentru a lua un like în plus pe FB. Că alții au fost violați de unchiul pe la 3 ani… Că că că… e pur și simplu treaba lor. E ca și cum ai încerca să demonstrezi științific de ce îți plac perele și nu strugurii. Cui îi pasă – acum pe bune – de ce unii vor păsărică iar alții cocoșel? E treaba fiecăruia, dear lord! Problema gravă cu astfel de cazuri e că pun sub semnul întrebării valoarea fundamentală a libertății. De asta atârnă, ca de un fir subțire, soarta noastră a tuturor. Soarta noastră ca societate…
Sublinierile ne apartin.
Mihail Bumbes
Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Bumbe%C8%99
Mihail Bumbeș (n. 12 aprilie 1981, Curtea de Argeș) este un activist civic și istoric român, președintele și co-fondatorul asociației Miliția Spirituală, și cercetător în cadrul IICCMER.[1]
Mihail Bumbeș a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București (2005) și programul de masterat „România în secolul XX” desfășurat în cadrul aceleiași universități (2007).
A fost colaborator la Academia Cațavencu în perioada 2004-2006 și redactor la Evenimentul Zilei (2005- martie 2007).
În prezent, este expert în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).[2]
E chiar grotesc cum un artfel de personaj cu o doctrina fundamental de stanga se ocupa de … crimele comunismului.
Iata insa si ce putem citi la Adevărul despre noii revoluţionari. Cine sunt şi ce vor liderii protestelor care au cuprins România din 18 decembrie 2018, de pe Adevarul:
La poza cu Decebal si Traian, observati cele trei elemente (Decebal, Traian si individul in steagul tricolor) care sunt asezate in forma de falus.
Constat că unii dintre tinerii din fotografie au întinat grav „nobilele idealuri” salutând cu dreapta în loc de stânga 🙂
În altă ordine de idei, trebuie să avem discernământ şi să judecăm drept, pentru că există riscul să fim manipulaţi. Dacă un personaj care ne e antipatic susţine ceva, suntem tentaţi ca noi să susţinem contrariul, ceea ce e o capcană.
Dacă băieţaşul ăsta a susţinut blocarea aşa-zisului proiect „Roşia Montană”, nu înseamnă că proiectul era bun şi trebuia făcut.
Legat de mesajul său acid, îmi pun întrebarea: de unde ştie el că oamenii care apără normalitatea se destrăbălează în particular? Cum poate să afirme că propaganda homosexuală face parte din normalitate?
Ionut
Nu era bun proiectul Rosia Montana si am explicat:
„Ce interes avea George Soros sa sustina manifestatiile anti Rosia Montana si anti gaze de sist? Simplu, pe el il interesa cum sa scoti oamenii in strada. Iar miscarea impotriva Rosia Montana si a gazelor de sist deja exista, asa ca nu mai trebuia s-o ia de la zero, ci sa profite la maxim de ea.”
Iertare, mi-a scăpat paragraful respectiv. Ştiam că nu susţineţi „proiectul”, dar m-am simţit obligat să fac precizarea respectivă pentru alţi cititori (având în vedere, repet, că mi-a scăpat explicaţia din articol).