Parerea cititorilor despre lucrarea preotului Ciprian Ioan Staicu

Laurentiu, comentariu postat la Comentariul teologului Mihai-Silviu Chirilă cu privire la afirmația monahului Sava Lavriotul referitoare la prezența sa în Serbia:

Preotul Staicu si-a atins scopul urmarit: discreditarea Radeniului!!! El nu a suferit niciodata preotii nepomenitori din Moldova (a se vedea comentariile sale tendentioase din iarna 2016/2017) si cel mai probabil are misiune de la mai marii sai sau de la diavol sa distruga miscarea anti-ecumenista din Romania, ori prin plan bine pus la punct ori datorita mandriei sale arhiconice de a gestiona miscarea din Romania si de-a o tine in legatura cu monahul Sava Lavriotul, care are la randul sau are legaturi cu stilisti schimatici din Athos.
Prin urmare tot ce-a atins pr. Staicu a fost târât în scandal, in colimatorul de pe cocina sa de blog, iar naivii au cazut in plasa sa, ca doar e mare teolog si mai nou teologii ca el aduc injurii si blesteama precum clanurile de tigani. Uitati-va si la fata lui…
Are dreptate Rares cand zice ca toti care nu se dezic de poziția și de declarațiile pr. Staicu Ciprian, toți sunt părtași la mizeriile sale si din acest motiv, acest microb trebuie eliminat din miscarea antiecumenista. Sa faca bors cu Sava si Oros si altii ca ei, pana la urma nu se va mai auzi nimic de ei, decat ca au ajuns acolo unde au urmarit – in schisma!
Regrupati-va fratilor! Ecumenistii vor face urmatorii pasi! Acum suntem prea putini adunati, desi avem acelasi cuget! Sunt multi preoti care nu au intrerupt pomenirea si vor sa faca acest pas daca vom fi uniti din nou!
Domnul sa ne lumineze si sa fim din nou impreuna, mai multi si mai puternici!

Rares, comentariu postat la Comentariul teologului Mihai-Silviu Chirilă cu privire la afirmația monahului Sava Lavriotul referitoare la prezența sa în Serbia:

Prin nevrednicia creștinilor, numele lui Dumnezeu este hulit între neamuri (Romani 2, 24)

„Divide et impera” – dezbină și stăpânește. Aceasta este deviza prin care centre de interese, cu mijloace împrumutate de la cel viclean, stăpânesc lumea și pe mulți dintre membrii Bisericii.
Teatrul de luptă dintre pseudosinodul din Creta și cei care îl combat s-a mutat în terenul celor care s-au implicat într-o răspundere imens de mare, cum este aceea pentru dreapta credință. Pe acest teren mulți s-au dovedit a fi nepregătiți. Lipsa de pregătire teologică și duhovnicească se vede în mod evident analizând cei doi ani de confruntări și dezbateri pe tema Creta 2016. În sânul Ortodoxiei s-au produs frământări adânci și tulburări care au afectat chiar și pe unii dintre cei angajați în lupta antiecumenistă.
Prin sinaxa de la Roman, din 25 ian. 2018, s-a rupt și ceea ce încă se mai păstra ca front comun în această luptă. Acolo s-a promovat o abordare unilaterală, de grup, care a atins probleme profunde ale Ortodoxiei, în condițiile extrem de dificile prin care trece acum Biserica. În Creta s-a lucrat erezia cu capul descoperit. În rândul multora dintre cei care s-au încumetat să ia atitudine împotriva acesteia, nu au lipsit însă orgoliile, interesele și patimile omenești. Dovada o avem în tot ceea ce se petrece acum sub ochii noștri. Deși momentul Roman a produs o dezbinare și o tulburare evidentă, sfidând și clerul și poporul, care mai aveau un singur loc de slujire în public de acestă amploare, la Rădeni, acest proces continuă pe mai departe prin cei care s-au pripit și au greșit luând decizii la nivel restrâns fără consultare cu toți ceilalți implicați din țară, teologi, clerici și popor; iar acum merg pe aceeași linie mai departe. Cum își justifică organizatorii sinaxei de la Roman aceste derapaje față de sutele de credincioși din toată țara, care merg sute de kilometri pentru a ajunge la Rădeni? Inițiatorii și susținătorii sinaxei de la Roman își pot asuma răspunderea pentru ceea ce au făcut și continuă să facă mai departe? Au gândit numai pentru ei, sau pentru toți ceilalți laolaltă?
Acum Rădeni-ul se clatină, pentru că cei ce au luat aceasta măsură s-au gândit numai la ei înșiși mai mult decât la poporul credincios care se cere a fi slujit și ajutat la caz de nevoie și care face jertfă și eforturi enorme pentru a ajunge aici. În acest duh s-a structurat în esență și declarația de la Roman – „trebuie să ne salvăm pe noi înșine, singurii drept credincioși, pe restul îi privește, nu ne mai putem amesteca cu ei”. Acum au fost și se mai anunță noi sinaxe – Serbia, Athena, Satu Mare. Cine le organizează, pe cine reprezintă?
După toate declarațiile necreștinești făcute de după sinaxele de la Oreokastro și Beiuș și până acum, organizatorii sinaxei de la Roman nu își asuma nici o răspundere, nu au nimic de zis? Dacă au fost împreună semnatari la Roman și nu se dezic de poziția și de declarațiile pr. Staicu Ciprian, toți sunt părtași la ele pentru că rămân membri ai acestei sinaxe. Cum pot monahii Efrem și Sava să mai conlucreze cu pr. Staicu Ciprian după toate problemele pe care le-a creat în mod repetat, în mod public, începând cu drepturile arogate prin care a contribuit chiar și la anularea „sinaxei internaționale” propuse în Ucraina, în primăvara lui 2017? Cum se poate justifica monahul Sava cu toate inconsecvențele de care a dat dovadă începând cu Oreokastro și continuând cu Botoșani și în alte ocazii, și poziția pe care o avansează acum, ca și dezbinarea pe care o face, dealtfel? Cum poate invoca acrivie canonică și doctrinară, având la bază atâtea greșeli de orientare și implicare în lupta pentru Ortodoxie, care impune criterii absolute de analiză și decizie? La fel, cum își poate justifica o poziție corectă, având printre cei mai apropiați colaboratori elemente destabilizatoare ca pr. Staicu Ciprian? Oare nu cunosc monahii Efrem și Sava nici proverbul elementar că „cine se aseamănă se adună”? L-a corectat cineva vreodată, dintre cei doi sau dintre cei ce au semnat la Roman, referitor la toate declarațiile, atacurile și jignirile publice, precum și postările nepermise făcute fără acordul persoanelor în cauză? Astfel de afirmații rău voitoare, tendențioase, defăimătoare făcute în mod public la adresa unor clerici, monahi, credincioși și mai ales la adresa I.P.S Longhin, angajați cu jertfă și cu grele pătimiri pentru Dreapta Credință, sunt de neconceput pentru un cleric și cei ce îl susțin. De aici, fraților, deducem o concluzie dureroasă pentru toți – „după faptele lor îi veți cunoaște”, zice Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Atâta timp cât nici unul dintre colaboratori sau susținători ai pr. Staicu C. nu îl atenționează și nu se delimitează public de tot ce proferează în mod scandalos, sunt una și aceeași cu el. Se va da seama pentru această tulburare și sminteala care s-a creat atât de profund și care merge în mod conștient mai departe de acum chiar și organizat, prin sinaxele propuse mai departe.
Oameni buni, Ortodoxia și lupta pentru apărarea ei nu este spectacol public și nici bătaie de joc. Să luăm aminte la ce ne implicăm și la ce ne lăsăm antrenați, pentru că nu degeaba ne paște pârjolul. În termenii în care se pronunță pr. Staicu C. și susținătorii lui s-au lămurit problemele de credință din trecutul Bisericii și până astăzi? Prin inconsecvență, lipsă de sfătuire, prin soluții de grup și prin sfidarea masei credincioșilor, la fel cum s-a procedat în Creta? Putem crede că Mântuitorul Iisus Hristos poate părăsi și lepăda atât de ușor atât de mult popor pentru care încă mai stă în agonie pe Cruce? Sfântul Apostol Pavel spunea „…aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei…” (Romani 9, 3). Am ajuns noi la o astfel de măsură a lepădării de sine pentru a putea salva un întreg popor? Dacă nu, atunci prin ce criteriu creăm acum soluții salvatoare, cu siguranța că prin noi vorbește și lucrează Dumnezeu sută la sută? Ce își propun toate aceste sinaxe, ce vor să schimbe, când Ortodoxia e una și aceeași de 2000 de ani? O parte din clericii din Rădeni nu realizează că prin tot ceea ce au făcut și fac pot genera chiar desființarea acestui loc de slujbă, singurul de acest fel din țară. Mare și grea răspundere și-au asumat fără a se gândi că acești credincioși au mers acolo cu toată încrederea. Dacă se vor sminti și vor ajunge dezamăgiți și descurajați de tot ce se întamplă, cine va răspunde pentru aceasta? Dezbinarea este o lucrare a Sfântului Duh? Abandonarea poporului în vremuri de criză este de la Sfântul Duh? Atunci pentru cine s-a mai întrupat Mântuitorul și pentru cine s-a mai pogorât în iad? Cine răspunde pentru cei ce mor acum și pentru cei care se nasc? Atât acrivia cât și iconomia sunt valabile cât timp lucrează mântuitor, salvator, pe moment, când este cazul și veșnic. A judeca pe I.P.S Longhin că îl pomenește pe I.P.S Onufrie prin care se mai ține Ortodoxia în Ucraina, este una dintre cele mai elementare dar și grave greșeli prin care se tulbură și se smintesc atât de mulți clerici, monahi și credincioși astăzi. Și, „vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Matei 18, 7)! „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23, 34)! Sub pretextul acoperirii canoanelor proferăm judecăți și decizii care ne depășesc ca măsură și pregătire, privind soarta și mântuirea credincioșilor. Care dintre toți cei care au venit cu noile teorii, că nu mai există nici o Biserică valabilă și nici un ierarh ortodox, își poate asuma răspunderea deplină pentru întregul popor ortodox? A greși este omenește, dar a persista în astfel de greșeli ca acestea de acum este extrem de primejdios. Dacă ai înțeles că nu poți ajuta pe cineva cu ceva, mai bine îngrijește-te de propria mântuire. Momentul Creta este un semnal de răscruce, dar cernerea nu ne ocolește nici pe noi. Hirotoniile făcute de P.S Artemie nu se pot justifica decât în condițiile extreme de persecuție, ca cele din Rusia dintre anii 1917-1940, când Biserica era expusă la exterminare, ceea ce acum nu este cazul. Îl renegi pe I.P.S Longhin care plătește atât de greu prețul mărturisirii credinței, și cauți spre alt episcop cu probleme canonice exprese, știind că lupta trebuie dusă după regula curată a credinței. Există riscul major de a face din noi înșine, sau la nivel de grup, un reper sau o normă a Credinței. Și acest risc este tot mai evident în condițiile extrem de dificile și sensibile de astăzi. Cui folosesc disputele și divergențele de astăzi? Cine se bucură de ele? Starea de dezbinare creată dovedește starea precară în care ne-a găsit acest pseudosinod din Creta din 2016. Această stare trebuie să atragă urgent trezvie, pocăință și smerenie adâncă! Fără acestea vom crea și mai multă sminteală și tulburare decât până acum. Niciodată nu este prea târziu pentru o revenire, o refacere a unității și a conlucrării. Cu cine ne dușmănim, pe cine slujim? A venit timpul când ne confruntăm și dăm seama numai cu Singur Dumnezeu pentru că suntem la sfârșit de istorie. La orice ne-am gândi să facem să ne uitam întâi în sus și apoi în jos, la cei din lume. Tulburarea dintre creștinii ortodocși este o provocare și un prag de poticneală puse la cale de cel viclean. Să fim reticenți cu orice oferte care dau curs risipirii și fărâmițării. Acestea slăbesc credința și încrederea între noi, și rezistența mai mult decât au făcut-o statul ateu și duhul antihristic al lumii de azi. Dacă în Creta a fost erezie, această dezbinare a cui lucrare este? Dacă nu putem face un bine cel puțin să nu facem răul, și mai ales un rău ce nu mai poate fi îndreptat.
Tot ce este de la Dumnezeu zidește, unește și întărește! Dacă pseudosinodul din Creta a avut ca scop și dezbinarea ortodocșilor, atunci noi nu avem nici o scuză că am căzut în această capcană. Să ne trezim și să ieșim din ea, altfel vom ajunge de râsul lumii întregi, dar și al vrajmașului. Să ne rugăm fierbinte, să ne spovedim sincer și profund cu gândul că prin tot ce facem contribuim la soarta întregii Biserici și a omenirii. Și așa vom decide cu cine suntem și cu cine vom fi! Traversăm un examen crucial prin care Dumnezeu Mântuitorul ne va recunoaște și se va regăsi în noi, sau ne va spune Duceți-vă de la Mine, nu vă cunosc pe voi !

gabrielanaghi, comentariu postat la Comentariul teologului Mihai-Silviu Chirilă cu privire la afirmația monahului Sava Lavriotul referitoare la prezența sa în Serbia:

Hristos a inviat!
Am citit cu atentie si durere articolul,comentariile si alte interventii legate de tema in discutie.
Se pare ca stapanii din umbra ai celor angajati cu simbrie sau fara, din motive personale, nu au fost multumiti de efectele actiunilor concertate pana acum, in scopul slabirii, dezorganizarii, descompunerii si anihilarii in final, a miscarii antiecumeniste din Romania. Sa nu uitam de aprecierile laudative, pe plan international, la adresa strajerilor Ortodoxiei romanesti, (semnatarii si cei care s-au alaturat, din dragoste pentru Adevar, Proiectului de rezolutie) de catre vasele alese ale Duhului Sfant, bine placutii Celui PreaInalt.
Se incearca acum aplicarea unor actiuni concentrate tip ‘guerila’, specifice razboiului de disimulare si abaterea atentiei, cum ar fi bombardarea spatiului ortodox cu intalniri, sinaxe, evenimente in afara spatiului romanesc, pentru obtinerea legitimitatii celor implicate (cler laic si monahal, impreuna cu obstile de credinciosi), sau in interior, unde miza este foarte mare.
BOR altadata activ, acum tace. Patriarhia Serbiei tace. Asa cum se intreba retoric cineva, ce se mai aude din partea celor 17 Arhierei Ortodocsi din Serbia, care nu au semnat documentele de la asa zisul sinod din Creta? Tacere!
Conform planului, IPS Artemie a incalcat canoanele, cu buna stiinta, spre satisfactia si linistirea ecumenistilor, spre a fi aratati cu degetul de intreaga suflare ortodoxa, cei care lupta cu buna credinta impotriva uraciunii pustiirii si s-au ingradit de erezia propovaduita cu capul descoperit de ereziarhii binecunoscuti, semnatari ai documentelor perfide de la asa zisul sinod din Creta, atragand spre schisma ortodocsi nelamuriti, indoctrinati si naivi, din Serbia, Romania, Rusia, Grecia.
Conducatorii delegatiei romane (care se reprezinta pe ei insisi), care au participat in Serbia, la evenimentul care a creeat ample discutii in spatiul ortodox, adeptii acriviei si al supercorectitudinii in respectarea canoanelor, au cunoscut categoric, ceea ce urma sa se intample,in cadrul Sfintei Liturghii.
In plasa aruncata de duhurile necurate, care lucreaza continuu, se mentine lumea in neliniste, tulburare, agitatie si abaterea gandurilor de la rugaciune, linistea si pacea sufleteasca, concentrarea pe rugaciune si curatarea sufletelor de gandurile patimase, care navalesc in afara. In ea se mentin naivii, anesteziati de discursurile patimase, si mentinuti bine in lesa, ca lucrurile sa nu scape de sub control, condusi cu finete alunecoasa si rece de clanul supercorectilor.
Din pacate, oricum se incearca lamurirea celor care ii urmeaza, aceasta a devenit imposibila. Nimeni si nimic nu-i poate convinge ca se afla intr-o inselare, care ii conduce spre prapastie. Neincrederea a fost sadita cu buna stiinta, acum, si in sufletele celor care gandeau ortodox si poate, ar fi dorit intr-un tarziu sa ni se alature.
„*Amagirea sarpelui este foarte perversa si „subtire”, nici nu se simte; din contra, pare o forma de evlavie si de sfintenie. Chiar si cu gandul se poate comite pacatul; acolo in minte se da lupta cea grozava si nevazuta. Acolo se implineste adulterul. Cel ce nu este atent la gandurile lui si nu stie cum si pe care sa le alunge imediat, acela pacatuieste necontenit, nevazut de nimeni; dar, vai!, la judecata totul va tasni in afara, tot ce este ascuns in inimile si in mintile oamenilor……
Neatentia da prilej duhurilor rele sa intre in casa sufletului si sa o pustiasca.
Multi oameni ce duc o viata corecta in aparenta si practica cultul religios cu constiinciozitate sunt linistiti in constiinta lor ca merg pe drumul cel bun. Se inseala insa, necautand sa analizeze ce se petrece in inima lor! Acolo trebuie sa fie adevarata corectitudine, nu numai in comportarile exterioare, care de foarte multe ori sunt false, ipocrite. Nu intotdeauna aparenta evlavie este urmare a sfinteniei inimii. Pacatul sta ascuns si tasneste din cand in cand, prin diferite ganduri, in mintea omului. Cine nu duce lupta cu gandurile, nu lupta cu satana si, mai curand sau mai tarziu, aceste ganduri rele se vor revarsa si in afara si-l vor conduce pe cel aparent corect la pacate fatise.”

CUI PRODEST?
„**Fabricile de oameni mari” sunt locurile deformatoare de suflete şi minţi.. Fără a urmări un joc de cuvinte, zidarii – masonii – îl au ca dumnezeu pe marele arhitect. Ca urmare este vorba, fără nici o îndoială, despre arhitectura lumii, cea trăitoare în istorie şi despre o pseudo-religie, pe care teologia o numeşte satanism….Marele arhitect îşi asumă lumea pe care o „reconstruieşte”, o „re-creează” sau o „re-naşte” după propriile-i reguli, care se opun Legii lui Hristos. Cel cu care se face această construcţie (indiferent cum s-ar numi ea) este omul lipsit de credinţă, omul îndepărtat de Hristos. Odată cu această fatală îndepărtare, omul devine o cărămidă în construcţia în care – după cum se tot promite – va fi „cald şi bine”. Însă, cu mult mai fierbinte şi infinit mai rău va fi pentru el, cînd va merge la judecată, înfăţişându-se Judecătorului nu ca un om îndumnezeit, vas purtător al Iubirii, ci ca o carcasă în care şi-a întipărit chipul nefratele cel mare, marele arhitect.

Asupra identităţii marelui arhitect nu trebuie să insistăm – el este însuşi Antihrist.”

*Pocainta sau intoarcerea la Dumnezeu. Extrase din Omiliile duhovnicesti ale Sfantului Macarie Egipteanul, Editura Bizantina, Bucuresti
**http://axa.info.ro/editoriale/raportul-orbului/fabrica-de-facut-oameni-mari/-Mugur Vasiliu ,de la a carui plecare la ceruri s-au implinit 1 an si 11 luni.Dumnezeu sa-l odihneasca, cu Dreptii Sai! Amin

Alexandru, comentariu postat la Și-a găsit gruparea Staicu-Sava-Rădeni episcop?:

Din pacate zazania in sanul celor care se declara luptatori impotriva ecumenismului in Romania legitimeaza neimplicarea celorlalti si sprijina de fapt ecumenismul. Iar motivatia este puerila pentru ca se refera la modul in care sunt perceputi cei care nu se implica in lupta antiecumenista. Unii s-au transformat peste noapte in judecatori si detinatori ai adevarului astfel incat ii considera apriori eretici pe toti cei care nu sunt alaturi de ei. Oare nu realizeaza cat de deplasata si chiar riscanta este o asemenea pozitionare si cat rau fac?