Nu ne erijăm în judecătorii ierarhului sârb, ci dorim doar să ținem calea cea corectă și să ne ferim de o alunecare schismatică ce ar compromite lupta noastră și șansele de mântuire.
Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși
e-mail: [email protected]
ACTUL DE SEPARARE AL EPISCOPULUI ARTEMIE DIN BISERICA ORTODOXĂ A SERBIEI
Sinaxa „Clericilor și Monahilor Ortodocși” respectă și prețuiește persoana episcopului luptător și mărturisitor Artemie, care a fost pedepsit în mod necanonic și nedrept de către Sinodul Bisericii Ortodoxe a Serbiei. Nu este prima dată în istoria Bisericii când sunt prigoniți pe nedrept și anticanonic conducători ai acesteia. Mulți dintre sfinți au suportat persecutări, pe care însă le-au îndurat fără să provoace schisme și dezbinări, așteptând restabilirea lor în timp, care de multe ori, spre sporirea sfințeniei lor, nu s-a făcut pe pământ, ci în ceruri.
Această încredințare a fost dată și de venerabilul episcop, drag nouă, Artemie de Raşca şi Prizren, după începerea prigonirilor împotriva sa, când a spus: „Pot să mă lipsească de scaunul episcopal, până și de treapta episcopală… Pot să facă și multe alte ilegalități, pe care nici nu mi le pot imagina. Cu ajutorul lui Dumnezeule voi suporta toate. Cu toate acestea nu pot să mă silească însă să fac schismă și să sfâșii cămașa Bisericii Ortodoxe a Serbiei, pe care ne-a lăsat-o Sfântul Sava” (Theodromia 12 (2010) 55).
Sinaxa noastră a fost alături cu căldură de episcopul Artemie, prigonit pe nedrept și anticanonic, printr-un text special – proclamație și prin articole puternice semnate de membrii săi, propunând întotdeauna încetarea persecutării pe cale bisericească canonică sinodală. Am făcut apel la persecutorii săi arhierei să cerceteze din nou în mod canonic situația și odată cu reinstaurarea PS Artemie în eparhia sa, ca singurul episcop canonic, să reinstaureze și pacea și unitatea, care acum au fost alungate (v. Theodromia 13 (2011) 141).
Nu ne-am închipuit că și episcopul Artemie va trece, precum persecutorii săi, la acte anticanonice, pe care, cu siguranță le dezaprobăm și respingem. Atunci când înfierăm încălcarea sfintelor canoane din partea ecumeniștilor trebuie ca noi înșine să le respectăm cu strictețe. Hirotonirea de episcop, la care a purces de unul singur episcopul Artemie, constituie o încălcare flagrantă a rânduielii canonice, care, după cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul, comentând Canonul I apostolic, „Episcopul să se hirotonească de către doi sau trei episcopi”, prevede ca „Toți episcopii (potrivit can. 4 sin. I ec., 3 sin. VII ec., 19 Antioh.) sau mulți din eparhie (can. 13 Cartag.) să se adune și să îl hirotonească pe episcop. Întrucât aceasta este greu de realizat, trebuie ca cel puțin trei să-l hirotonească, iar ceilalți să își dea acordul prin scrisori în privința hirotonirii acestuia”.
În afara numărului necesar de doi sau trei episcopi care hirotonesc trebuie să își exprime acordul și întreaga ierarhie a Bisericii locale. Biserica Autocefală a Serbiei, în pofida erorilor ierarhiilor săi, continuă să existe, fiind în legătură canonică cu celelalte Biserici Ortodoxe care constituie „Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolică a lui Hristos”. Greșelile se corectează și nedreptățile se repară. Sunt pline paginile istoriei bisericești de astfel de cazuri.
„Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși” îl roagă pe Preasfințitul Artemie să nu purceadă la alte hirotoniri anticanonice și repetă apelul către Preafericitul Patriarh al Bisericii Ortodoxe a Serbiei și către arhiereii Sinodului Serbiei de a cerceta în mod canonic și frățește subiectul episcopului Artemie, pentru a nu se sfâșia și mai mult cămașa Sfântului Sava a Bisericii Ortodoxe a Serbiei. Suntem dispuși să ajutăm cu iubire frățească în această direcție, astfel încât salutul pascal „Pace vouă!” să se facă auzit cu bucurie tuturor.
În numele Sinaxei Clericilor și Monahilor Ortodocși
Semnatari:
Arhim. Athanasios Anastasiou
Proegumen la Marele Meteor
Arhim. Sarandis Sarandos
„Adormirea Maicii Domnului” Marousi, Attika
Arhim. Grigorios Hatzinikolaou
Catigumen, „Sfânta Treime” Ano Gatzeas- Volos
Gheronda Evstratios Ieromonahul
Marea Lavră – Sf. Munte
Protopresb. Gheorghios Metallinos
Profesor onorific al Facultății de Teologie din Atena
Protopresb. Theodoros Zisis
Profesor onorific al Facultății de Teologie din Tesalonic
DimitriosTselenghidis
Profesor al Facultății de Teologie din Tesalonic)
Comentariul protopresbiterului Matei Vulcănescu
PS Artemie de Kosovo este considerat de catre Parintii Marturisitori si luptatori impotriva ecumenismului SCHISMATIC! El a hirotonit horepiscopi, desi a fost avertizat de domnul Dimitrie Tselenghidis, de IPS Serafim de Pireu si de pr Theodoros Zisis sa nu faca asta, pentru ca prin asta se arunca pe sine in SCHISMA. Din pacate nu a ascultat de cei care l-au sprijinit si care si-au riscat preotia si viata pentru el. Totodata a invadat teritoriul canonic rusesc cu preoti pseudo hirotoniti de el.
Datorita acestui fapt NIMENI dinte Parintii Marturisitori seriosi nu are comuniune cu el. E interesant sa amintim chiar despre Protosinghelul Eparhiei Inaltpreasfintitului Artemie, Arhimandritul Simeon Vilovski, care in chip nedrept a fost caterisit de Sinodul Serbiei, acuzat fiind de furt, deplapidare, gestionare frauduloasa a fondurilor Mitropoliei de Raska si Prizen. El a fost caterisit de catre Sinodul Bisericii Sarbe impreuna cu IPS Artemie. El s-a dus la Salonic pentru a-si termina studiile doctorale in teologie. Aici el a fost dat pe mana interpolului de catre Sinodul Serbiei. A fost prins si arestat si cauza sa a fost judecata de catre cel mai inalt tribunal civil al Greciei si anume AREOPAG. In urma judecatii, el a fost gasit nevinovat si a fost eliberat din inchisoare.
Parintele Arhimandrit Simeon Vilovski s-a delimitat de duhovnicul si Mitropolitul sau Inaltpreasfintitul Artemie, pe care la ora actuala, datorita lucrarii sale schismatice, il considera cazut din Biserica. Aceasta schisma o putem numi schisma ARTEMIANA.
Deci iata cum gruparea Sava- Staicul – Radeni se uneste cu un schismatic in toata regula, cazut, din pacate, din Biserica Universala Ortodoxa. Prin aceste repetate incalcari de canoane, IPS Artemie a pus in aplicare de facto caterisirea sa, care era nedreapta la inceput.
Totodata Sinaxa Clericilor si Monahilor a cerut Sinodului Bisericii Sarbe sa il reprimeasca pe IPS Artemie, tocmai pentru a se evita schisma. Din pacate, desi Sinodul Serbiei a ascultat Sinaxa, rechemandu-l pe IPS Artemie, totusi IPS Artemie a ramas neclintit in orgoliul sau si a declansat o schisma cumplita in Serbia. Acestei schisme se alatura, iata, si gruparea buclucasa cade intr-o cumplita schisma.
Fratilor, schisma insemna rupere de Biserica, ea are ca efect pierderea mantuirii. La fel ca si ereticii ecumenisti, schismaticii nu se pot mantui, pentru ca s-au rupt de Trupul lui Hristos Dumnezeu. Dupa cum se vede in articolul bine intocmit de autorul de mai sus, schismaticii calca in picioare tocmai Sfintele Canoane pe care pretind ca le apara. E dureros sa vezi cum diavolul isi bate joc de oamenii ravnitori pentru Dumnezeu, pentru ca acestia sunt mandri, nu vor sa asculte, nu au rabdare si gandesc pur omeneste, nu in Duhul Sfant.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
ARGUMENT: In contextul pseudo Sinodului din Creta, multi teologi romani se folosesc de argumente din „Teologia Dogmatica Ortodoxa” volumul II partea de eclesiologie a Parintelui Dumitru Staniloae pentru a justifica denumirea de „biserici” pentru eretici, ba mai mult, arata ca parintele profesor Dumitru Staniloae a mers mai departe, denumind pe eterodocsi „biserici nedepline” asa cum le numeste si Conciliul II Vatican, punct de referinta al Romano-Catolicilor. Putem exemplifica atat din experienta discutiilor teologice personale pe care le-am purtat cu proferori de Dogmatica de la diferite Facultati de Teologie din Romania cat si cu argumentele aduse de Aurel Pavel si Ciprian Iulian Toroczkai in cartea numita „Adevaratul si falsul ecumenism”, editura Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu, in Capitolul „Bisericile nedepline” si „Sobornicitatea deschisa” pg. 143, in care cei doi profesori de la Universitatea Teologica din Sibiu afirma ca cea mai mare contributie a Parintelui Dumitru Staniloae la miscarea ecumenica este principiul „unitate in diversitare”. Se mai spune ca aceasta relatie paradoxala intre „Biserica Ortodoxa” si „Bisericile nedepline” formate intr-o anumta legatura cu Biserica, Biserica cuprinzand, intr-un fel, toate confesiunile despartite de Ea. Deasemenea se mai afirma pe baza textului parintelui Staniloae cum ca Biserica „depaseste granitele Sale canonice, fiind prezenta in diferite grade in intreaga creatie…. ceam mai mare apropiere de Biserica Deplina( cea ortodoxa) o au celelalte confesiuni crestine. Legat de problema mantuirii, cei doi profesori, bazandu-se iarasi pe acelasi text afirma ca Parintele Staniloae nu avea o viziune exclusivista asupra mantuirii, el lasand deschisa posibilitatea mantuirii si inafara Bisericii Ortodoxe. Conceptul de „sobornicitate deschisa” este un alt concept pe care profesorii il comenteaza: Aceasta plenitudine a Bisericii ca Trup al lui Hristos, reclama cu necesitate „unitatea in diversitate”…. si la actualizarea invataturii crestine trebuie sa-si aduca o contributie si traditiile altor formatiuni crestine( neortodoxe)?! Iar mai departe se afirma ca a fi SOBORNICESC insemna a fi mereu deschis spre alte exprimari si concepte teologice, numai asa se poate realiza „unitatea in diversitate” ?? Iata deci cum in teologia romaneasca este introdus relativismul total folosindu-se de anumite scrieri ale Parintelui Dumitru Staniloae
https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2018/03/15/o-deviatie-eclesiologica-in-teologia-dogmatica-ortodoxa-volumul-ii-a-parintelui-profesor-dumitru-staniloae/
Părintele Stăniloaie a avut o perioadă de rătăcire la început, din câte știu, exprimată prin postularea de dogme „moderniste”, eterodoxe, pe care nu le-a îndreptat niciodată… Dogmatica sa e normativă pentru unii teologii din România, care preiau și greșelile sale. Ortodoxia e universală, prin urmare pentru a corecta erorile noastre, ar fi bine să aruncăm o privire și în „curtea vecinilor”… Astfel teologii noștrii ar avea un etalon eclesiollogic autentic! Indiferența însă se plătește, „Biserica este stâlp și temelie a adevărului”, prin urmare Duhul Sfânt a lăsat multe repere de-a lungul veacurilor – totul e să ne pese, căci e în joc mântuirea multora!
” ca urmare a deplasării la Barajevo a unei pretinse „delegații” care și-a luat anumite angajamente în numele nepomenitorilor români, pe care nu i-a consultat nimeni.”
Va rog sa precizati nominal, clar si succint, ce angajamente si-a luat „pretinsa delegatie” in numele nepomenitorilor romani. Daca nu veti prezenta, o voi considera o crasa si rau-voitoare dezinformare. Hristos a inviat!
„Unde casa sufletului este curatita pe deplin, acolo vin Domnul si ingerii sa se odihneasca!
Dumnezeu Insusi si cetele ingeresti lupta pentru sufletul ales impotriva duhurilor rautatii, atat de mult este pretuit sufletul omului. Daca insa omul este usuratic si se increde doar in bunatatea si milostivirea lui Dumnezeu, continuand sa traiasca in lenevie si pacat, crezand ca tot va fi iertat, se inseala si dispretuieste iubirea Tatalui pentru el. Neatentia da prilej duhurilor rele sa intre in casa sufletului si sa o pustiasca.
Multi oameni ce duc o viata corecta in aparenta si practica cultul religios cu constiinciozitate sunt linistiti in constiinta lor ca merg pe drumul cel bun. Se inseala insa, necautand sa analizeze ce se petrece in inima lor! Acolo trebuie sa fie adevarata corectitudine, nu numai in comportarile exterioare, care de foarte multe ori sunt false, ipocrite. Nu intotdeauna aparenta evlavie este urmare a sfinteniei inimii.
Pacatul sta ascuns si tasneste din cand in cand, prin diferite ganduri, in mintea omului. Cine nu duce lupta cu gandurile nu lupta cu satana si, mai curand sau mai tarziu, aceste ganduri rele se vor revarsa si in afara si-l vor conduce pe cel aparent corect la pacate fatise.
Raul este ca un izvor ce tasneste neincetat. Asadar, sufletul trebuie sa se sileasca in permanenta sa opreasca valurile rautatii care vin peste el sub forma de ganduri inca de la inceput.
Toata lumea cea vazuta este permanent in miscare, in agitatie, in lupta. Nimeni nu cunoaste insa cauza acestor nesfarsite tulburari, care sunt opera satanei. In lumea nevazuta a gandurilor omenesti tot satana lucreaza si tulbura. El este stapanitorul lumii acesteia, vazute si nevazute. Oamenii nu stiu, nu-si dau seama, ba inca nici nu vor sa stie, ca sunt permanent purtati de o putere straina si li se pare firesc tot ceea ce, de fapt, este contrar adevaratei lor firi, create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Intreaga omenire, saraca, este amarnic inselata de satana”
*Pocainta sau intoarcerea la Dumnezeu. Extrase din Omiliile duhovnicesti ale Sfantului Macarie Egipteanul, Editura Bizantina, Bucuresti