Iata o oda, articolul Sf. Ignatiu de Loyola, scris de Marius Vasileanu, postat in Romania Libera, 2009:
„Inainte de liturghie, lacrimi; in timpul ei, belsug de lacrimi si necontenite, cu o graire launtrica a liturghiei, care mi se parea un dar mai dumnezeiesc; am cerut-o si astazi, deoarece de-a lungul saptamanii uneori aflam grairea dinafara, alteori nu, iar grairea cea launtrica si mai putin, chiar daca sambata trecuta a fost ceva mai limpede. Tot la fel, in timpul tuturor liturghiilor saptamanii, chiar daca nu eram atat de vizitat de lacrimi, aveam o mai mare liniste si multumire in timpul liturghiei, datorita savorii grairilor, si o evlavie pe care o simteam doar uneori, cand aveam lacrimi numai intr-o parte a liturghiei. Cele din timpul acestei zile mi se pareau foarte, foarte diferite de cele din trecut, caci erau foarte incete, launtrice, suave, fara vacarm si miscari mari; se pare ca acestea veneau de foarte dinlauntru, incat nu poate fi spus, si in grairea launtrica, si in cea dinafara, toate ducandu-ma la iubirea dumnezeiasca si la darul grairilor dumnezeiesti, cu atata armonie launtrica privitor la grairea launtrica, incat nu se poate spune”…
Fragmentul este scris de Sf. Ignatiu de Loyola si a aparut in limba romana intr-una dintre cele mai insemnate traduceri facute in ultimii ani – Ignatiu de Loyola, „Istorisirea Pelerinului. Jurnalul miscarilor launtrice. Exercitii spirituale”, traducere si note Antoaneta Sabau, Iulian Budau, S.J. si Marius Talos, S.J., Polirom, 2007 (p.158). Sf. Ignatiu de Loyola (1491-1556), intemeietorul Ordinului Iezuit (Societatea lui Iisus) este cunoscut mai ales prin lucrarea „Exercitii spirituale”. Publicat acum dupa originalul spaniol, intr-o traducere prietenoasa si profesionista, care se adreseaza tuturor confesiunilor crestine, „Jurnalul miscarilor launtrice” este o opera de o uriasa tensiune spirituala.
Eclipsat nedrept de prejudecatile si rautatile care s-au rostit si scris de-a lungul timpului cu privire la iezuiti, al caror rol in istoria Europei este de neignorat, misticul Ignatiu de Loyola merita redescoperit. Fragmentul de mai sus apartine practic unui „jurnal de bord” in care sfantul si-a notat trairile. Cine nu stie, ar putea spune ca citatul apartine unuia dintre Sf. Parinti ai primelor veacuri dar si vreunui contemporan precum Sf. Siluan Athonitul. In pofida rupturilor celor doua Biserici, la nivel esential, si anume la cel mistic ortodoxia si catolicismul sunt in continuare unite. Dincolo de institutiile, adesea anchilozate, dincolo de tarele istoriei si de limitele omenesti, daca citesti cu inima deschisa un fragment precum cel de mai sus, ortodox fiind, nu se poate sa nu te regasesti.
Mi-aduc aminte despre o discutie personala petrecuta in 1994 cu Pr. Ilie Cleopa care, dupa ce i-am relatat o anume traire, mi-a spus ferm: mai baiete, pana n-ai ajuns la lacrimi, nu ai ajuns nicaieri. Care ortodox ar avea tupeul sa-l conteste pe catolicul Ignatiu de Loyola care era cat pe ce sa orbeasca datorita darului lacrimilor?
Zice autorul:
In pofida rupturilor celor doua Biserici, la nivel esential, si anume la cel mistic ortodoxia si catolicismul sunt in continuare unite.
Noi ii zicem clar si raspicat: nu, nu sunt unite. Iar “Biserica” catolica nu-i nici macar Biserica, e erezie.
Si mai zice la final:
Care ortodox ar avea tupeul sa-l conteste pe catolicul Ignatiu de Loyola care era cat pe ce sa orbeasca datorita darului lacrimilor?
Iar noi ii raspundem ca un astfel de “tupeist” este unul dintre gigantii Ortodoxiei, anume Sfantul Ignatie Briancianinov:
In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alti nevoitori ai latinilor (dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. „Atunci cand Francisc a fost rapit la cer” spune scriitorul Vietii acestuia, „Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har – Francisc”. Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire!
Cititi va rugam mai multe la:
Si cum lucrurile intotdeauna se leaga, iata ce mai scria Marius Vasileanu in articolul sau Biserica, vector de securitate (pornind de la cazul Pr. Justin Pârvu) din 2011:
De ce persista delirul pseudo-nationalist in discursurile unor lideri de opinie ai BOR, cunoscuti teologi sau preoti, mari duhovnici, ba chiar unii ierarhi care parca vor sa-l concureze pe tribunul de Butimanu?
[…]
La intrebarile de mai sus exista o multitudine de raspunsuri. Era previzibil, de pilda, ca un fost membru al miscarii legionare, precum Pr. Justin Parvu, sa-si promoveze ideologia pana la capat, caci vorbim de un batran de 92 de ani care a suferit indelung pentru convingerile sale. Este insa de neinteles de ce si cum a reusit parintele sa devina astazi un centru de greutate al extremismului crestin ortodox romanesc, manifestat in felurite variante: de la refuzul pasapoartelor biometrice ￢ mai nou, al cardurilor de sanatate, pana la refuzul vaccinurilor, al autoritatii Bisericii si a statului, in ultima instanta. Logica interna a discursurilor provenite de la Manastirea Petru Voda (Neamt), acolo unde pastoreste cel numit de adepti duhovnicul neamului, pretinde ca functioneaza in siajul vremurilor de pe urma, apocaliptice. Exemplu: sunt lecturate, la propriu, profetiile apocaliptice referitoare la insemnarea fiecarui om, astfel incat pasapoartele biometrice, cardurile de sanatate, tot ceea ce functioneaza pe baza de “cip” (horribile dictu!) sunt diabolizate, trebuie respinse cu manie. Intrucat toate acestea nu ar fi, iata, decat actiuni preparatorii ale celor profetite deja in Scripturi cu privire la finalul acestei lumi…
[…]
Ce s-ar intampla oare daca, urmand indemnul parintelui, sa spunem ca jumatate din populatia Romaniei ar refuza cardul de sanatate? Deocamdata nu avem un raspuns. Ei bine, care sunt modalitatile vizibile si mai putin vizibile de stavilire si de diminuare a acestor excese? Excese care nu prea servesc binelui comun si nici Romaniei, daca tot vorbim de interesul national. Dar nu servesc nici credintei ortodoxe! Extremismele au deviat totdeauna de la “Calea Imparateasca”…
[…]
Ceea ce vrem sa spunem este ca pe fondul convingerilor sale radicale, un astfel de batran poate fi foarte usor manipulat, in privinta celor lumesti, nu discutam despre cele duhovnicesti (spirituale). De unde si responsabilitatea institutiei in care-si desfasoara activitatea. Se cunosc cateva din repetatele interventii ale ierarhilor referitoare la excesele care se petrec la Manastirea Petru Voda. Din pacate, ierarhii sunt deseori trimisi la plimbare. Iata inca un exemplu legat de criza Bisericii, care demonstreaza ca puterea formala nu relationeaza suficient cu puterea informala.
Iar daca la acestea adaugi o imensitate de chibiti ai crestinismului stramutat in spatiul virtual, personaje care isi potenteaza reciproc, prin Internet, autosuficienta si fanatismul, realizezi cat de osificate sunt inca anumite relatii si grupari ortodoxe romanesti. Unele disfunctii provin, hai s-o spunem pe sleau, din prostie. Altele, din insuficienta informare sau disponibilitate & capacitate de a intelege lumea in care traim.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
radacinile crestine ale Europei (vestice) au putrezit inca din 1054. acum culeg ce au semanat.