19 ani de la războiul de agresiune al NATO împotriva SERBIEI: Cine sunt criminalii de război?

Acum nouăsprezece ani în urmă: Războiul de agresiune al NATO împotriva Iugoslaviei: Cine sunt criminalii de război?

Cu nouăsprezece ani în primele ore ale zilei de 24 martie 1999, NATO a  început bombardarea  Republicii Federale Iugoslavia. „Operațiunea era codificată „Allied Force” –  un nume rece, neinspirat și perfect descriptiv”, potrivit lui Nebosja Malic. 

Acest articol a fost scris pentru prima dată la începutul lunii mai 1999, la vârful bombardamentului din Iugoslavia. 

Cauzele și consecințele acestui război au făcut obiectul unei ample campanii de dezinformare a mass-mediei, care a încercat să camufleze crimele de război ale NATO și SUA.

Este important de remarcat faptul că un mare segment al „stângii progresiste” din Europa de Vest și America de Nord făcea parte din această campanie de dezinformare, prezentând intervenția militară a NATO ca o operațiune umanitară necesară pentru protejarea drepturilor albanezilor etnici în Kosovo.

Intervenția a constituit o încălcare a dreptului internațional. Președintele Milosevic la discuțiile de la Rambouillet a refuzat plasarea trupelor NATO în interiorul Iugoslaviei.

Demonizarea lui Slobodan Milsovic de către așa-numiți „Progresivi” a servit de-a lungul anilor pentru a susține legitimitatea atacurilor NATO. De asemenea, a oferit credibilitate „unui tribunal pentru crime de război” în jurisdicția celor care au comis crime de război în numele justiției sociale.

Teza războiului a fost susținuta și de câțiva intelectuali proeminenți care au privit războiul din Kosovo ca fiind „un război just”. 

La rândul său, Armata de Eliberare a Kosovo (KLA) a fost susținută de câțiva oameni de „stânga” ca o mișcare de eliberare bona fide înrădăcinată în marxism.

KLA – căruia liderul Hachim Thaci este în prezent președinte al Kosovo – a fost o organizație paramilitară sprijinită de serviciile de informații occidentale, finanțată și instruită de SUA și NATO. A avut legături cu crima organizată. A avut de asemenea legături cu Al Qaeda, care este susținută de serviciile americane de informații.

Este demn de remarcat faptul că aceleași oameni de „stânga”, care au sprijinit UCK în 1999, susțin acum „revoluționarii“ sirieni (afiliat la Al Qaeda și sprijinit de SUA-NATO).

Michel Chossudovsky, martie 2006, actualizat în martie 2018

* * *

Războiul de agresiune al NATO împotriva Iugoslaviei: Cine sunt criminali de război?

de Michel Chossudovsky, 15 mai 1999

Razboiului nuclear la scara redusă

Odată cu intrarea în a treia lună a bombardamentelor  aeriene ale NATO, a apărut o nouă etapă a războiului. „Bombardamente umanitare” ale NATO, ducând la pierderi civile și suferințe umane. Treizeci la sută dintre cei uciși în bombardamente sunt copii. Pe lângă utilizarea bombei cu dispersie, Alianța conduce un „război nuclear cu intensitate scăzută”, folosind bombe radioactive toxice și rachete care conțin uraniu sărăcit. Documentate amplu, radiația radioactivă provoacă cancer care ar putea afecta milioane de oameni dealungul mai multor generații viitoare. Conform unui raport științific recent, „primele semne de radiații asupra copiilor, inclusiv herpesul pe gură și erupțiile cutanate pe spate și glezne”, au fost observate în Iugoslavia de la începutul bombardamentelor.

Pe lângă bombele radioactive care au contaminat mediul și lanțul alimentar, Alianța a bombardat, de asemenea, fabricile chimice și farmaceutice majore din Iugoslavia. Bomba de la Galenika, cea mai mare fabrică de medicamente din Iugoslavia, a contribuit la eliberarea unor gaze periculoase și foarte toxice. Când forțele NATO au bombardat uzinele complexului petrochimic Pancevo la jumătatea lunii aprilie „a izbucnit un incendiu și s-au scurs cantități uriașe de clor, diclorură de etilenă și monomer de clorură de vinil. Lucrătorii de la Pancevo, temându-se de atacurile cu bombă care ar arunca în aer materiale periculoase, au eliberat în Dunăre tone de diclorură de etilenă, un agent cancerigen. „3

NATO și „Salvarea albanezilor etnici”

Etnicii albanezi nu au fost cruțați de raidurile aeriene ale NATO. Omorârea albanezilor etnici în Kosovo se spune că este „inevitabilă” în desfășurarea unei „operațiuni umanitare în numele etnicilor albanezi”. Pe lângă efectele războiului la sol dintre KLA și forțele armate iugoslave, bombardamentele și dărâmăturile radioactive rezultate în Kosovo au fost mai devastatoare decât în ​​restul Iugoslaviei.

Prezentată ca o misiune umanitară, dovezile confirmă amplu faptul că raidurile brutale ale orașelor și satelor din Kosovo ale NATO au declanșat exodul refugiaților. Cei care și-au părăsit locuințele au mers în taberele de refugiați din Macedonia și Albania fără speranță de intoarcere… O întreagă țară a fost distrusă, industria civilă și infrastructura publică transformate în moloz. Podurile, centralele electrice, școlile și spitalele sunt afișate ca „ținte militare legitime” selectate de Centrul de Operații Aeriene Combinate (CAOC) al NATO din Vicenza, Italia și au fost „validate cu atenție înainte ca pilotul să lanseze atacul”.

Cu „transferul diplomatic” aflat încă în curs de desfășurare, Alianța intenționează să aducă cât mai multe prejudicii economiei iugoslave (inclusiv Kosovo) înainte de a ajunge la o inițiativă de pace mediată de G8, care le va permite să trimită trupe terestre. „Comandanții aliați și-au lărgit constant lista de obiective economice … Din ce în ce mai mult, impactul atacurilor aeriene ale NATO au eliminat locurile de muncă … provocând lipsa apei în Belgrad, Novi Sad și alte orașe sârbe. … Efectul a fost acela de a închide afacerile, de a suprasolicita capacitatea spitalelor de a funcționa și de a întrerupe apa … „. Aproximativ 115 instituții medicale au fost distruse, dintre care câteva au fost demolate total. Și pacienții spitalizați, inclusiv copiii și vârstnicii, mor din cauza lipsei de apă și de electricitate …

Generalul Wesley Clark, comandantul suprem al NATO în Europa, a confirmat la sfârșitul lunii mai că „campania aeriană a NATO nu a atins încă vârful și alianța ar trebui pregătită pentru mai multe victime civile”. Generalul Clark a confirmat, de asemenea, că „va căuta să sporească numărul de atacuri aeriene din Kosovo și să extindă țintele. Deoarece bombardamentele au intrat în a treia lună, a avut loc și o schimbare notabilă în „retorica NATO”. Alianța devenise din ce în ce mai cinică, oficialii NATO nu mai cereau scuze pentru victimele civile, susținând că acestea din urmă au contribuit la „a ajuta mașina de propagandă a lui Milosevic”.

Extinderea conflictului dincolo de Balcani

Confuzați de imaginile din media și analizele părtinitoare, interesele strategice și economice ale războiului trec neobservate. Scrierile lui Sean Gervasi în 1995 anticipau un război iminent. Potrivit lui Gervasi, țintele strategice ale Washingtonului s-au întins dincolo de Balcani. Ele au constat în mare parte în „instalarea unui regim în stilul occidental în Iugoslavia și reducerea la minimum a zonei geografice, a puterii și a influenței Serbiei”

În acest context, instalarea puterii americane în Europa de Sud și în Marea Mediterană constituie, de asemenea, un pas spre extinderea sferei de influență geopolitică a Washingtonului dincolo de Balcani în zona Mării Caspice, Asia Centrală și Asia de Vest.

În acest sens, intervenția militară a NATO în Iugoslavia (care încalcă dreptul internațional) constituie un precedent periculos. Oferă „legitimitate” viitoarelor intervenții militare. Pentru a-și atinge obiectivele strategice, economiile naționale sunt destabilizate, sunt finanțate  conflictele regionale prin acordarea de sprijin secret insurgențelor armate … Cu alte cuvinte, conflictul din Iugoslavia creează condiții care oferă legitimație viitoarelor intervenții ale Alianței în „afacerile interne ale suveranitatea națiunilor „.

Consolidarea intereselor strategice americane din Europa de Est, Balcani (și dincolo de acestea) nu a fost marcată doar de extinderea NATO (odată cu aderarea Ungariei, Poloniei și Cehiei ca membri NATO) abia cu două săptămâni înainte de începerea bombardamentelor, războiul din Iugoslavia a coincis, de asemenea, cu o diviziune critică a alinierilor geopolitice din cadrul CSI (Commonwealth of Independent States).

La sfârșitul lunii aprilie, Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan și Moldova au semnat un pact la Washington, creând GUUAM, o alianță regională care se află strategic la centrul de prosperitate a petrolului și gazelor caspice”, cu Moldova și Ucraina oferind [conducte] căile de export către Occident” Această împărțire geopolitică are o legătură directă cu criza din Iugoslavia. Regiunea este deja instabilă marcată de conflictele naționaliste și mișcările separatiste.

Membrii acestei noi grupări politice pro-NATO nu numai că sprijină în mod tacit bombardamentele din Iugoslavia, dar au convenit și asupra „cooperării militare la nivel scăzut” cu NATO, insistând că „grupul nu este o alianță militară îndreptată împotriva oricărei terțe părți, și anume Moscova.”

Dominată de interesele petroliere occidentale, formarea GUUAM nu are intenția doar să excludă Rusia de depozitele de petrol și gaze din zona caspică, ci și să izoleze Moscova din punct de vedere politic, prin urmare, potențial, reînfiindu-și diviziunile din Războiul Rece …

Războiul a blocat controlul armelor nucleare

La rândul său, războiul din Iugoslavia a blocat în mod semnificativ inițiativele de control al armamentului nuclear care au dus la anularea unui program de schimb „care ar fi avut ofițeri americani și ruși de arme sa fie într-un contact permanent la sfârșitul anului pentru a preveni problemelor potențiale ca urmare a defectelor de calculator la trecerea in anul 2000”

Mai mult, militarii ruși și-au exprimat, de asemenea, preocuparea că „bombardarea Iugoslaviei s-ar putea dovedi în viitorul apropiat ca fiind doar o repetiție pentru atacuri similare asupra Rusiei”.

Potrivit dr. Mary-Wynne Ashford, copreședintele Premiului Nobel pentru Premiul pentru Pace, câștigător al Medicii Internaționali pentru Prevenirea Războiului Nuclear (IPPNW), impactul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei „asupra politicii privind armamentul nuclear este o escaladare extrem de gravă … un sentiment de trădare din partea Occidentului … deoarece NATO a luat această acțiune în afara ONU. ”

Aleksander Arbatov, vicepreședinte al Comitetului de Apărare al Dumei de Stat a Rusiei, relațiile dintre SUA și Rusia descriu războiul din Iugoslavia drept „cea mai gravă situație cea mai acută și cea mai periculoasă de la criza rachetelor americano-sovietice și a rachetelor cubaneze.” Potrivit lui Arbatov:

„START II este mort, cooperarea cu NATO este înghețată, cooperarea în domeniul apărării antirachetă nu este în discuție și dorința Moscovei de a coopera pe probleme de neproliferare este la un nivel scăzut. Mai mult decât atât, sentimentul anti-american în Rusia este real, profund și mai răspândit decât oricând, iar sloganul care descrie acțiunea NATO – „astăzi Serbia, mâine Rusia”, este „profund plantată în mințile rusești” … Mary-Wynne Ashford avertizează de asemenea că, în timp ce Rusia se îndreaptă spre integrarea cu Europa, acum [rușii] „…. percep amenințarea lor primară din partea Occidentului. Oficiali din Afacerile Externe [ale Rusiei] (Controlul Armamentului și Dezarmarea) ne-au spus că Rusia nu are altă opțiune decât să se bazeze pe arme nucleare pentru apărarea sa, deoarece forțele sale convenționale sunt inadecvate …. Chiar dacă bombardamentele se opresc acum, schimbările în atitudinea Rusiei față de Occident, dependența sa reînnoită de armele nucleare și pierderea încrederii în dreptul internațional ne lasă vulnerabili la catastrofe …. Această criză face ca dezafectarea armelor nucleare să devină mai urgentă decât oricând. Pentru cei care spun că amenințarea rusă este o retorică, răspund că retorica este ceea ce începe războaiele ”

 Războiul din mass-media: „Reducerea la tăcere a Majorității tăcute „