Cu decenii in urma, Veronica Porumbacu, „matusa” celor doi poeti cu aceeasi orientare limbistica (astazi onorabili senatori), […] scria in „Gazeta Literara” o poezie care incepea astfel:
„O, Europa
Te simt in mine
Te simt adanc in mine”.
Cititi va rugam mai multe la:
Conform http://ro.wikipedia.org/wiki/Veronica_Porumbacu Veronica Porumbacu (n. 24 octombrie 1921 la București – d. 4 martie 1977 la cutremur, la București) a fost poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare română.
24 octombrie 1921: se naște la București pe numele adevărat Veronica Schwefelberg (Porumbacu este pseudonimul sub care va publica). Tatăl său, Arnold Schwefelberg, a fost un cunoscut activist al comunității evreiești de la București.[1]
Cititi va rugam si:
VIDEO – Barbara Lerner Spectre: EVREII sunt vazuti rau deoarece AU ROL CONDUCATOR …
STITI CE-A FOST American Committee on United Europe? E ESENTIAL SA STIM, ca sa intelegem mai bine …
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
CÂRMACII
Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii împăraţi călări pe trestii.
Ei sunt mari şi tari, şi nu au nici ruşine, nici sfială
Că-ntr-o zi, poate, urmaşii le vor cere socoteală
De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma ţării
Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, şi pe valurile mării!
Şi când cugeţi c-aceşti trântori, astă haită de samsari
Prin tertipuri şi prin intrigi au ajuns puternici, mari,
Şi când vezi pe-a vieţii scară unde-au fost şi unde sunt,
Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeţi şi crunt
Privesc azi din înălţime spre norodul tăvălit
În mizeriile-n care ei, călăii, l-au trântit,
Când te uiţi cum se răsfaţă, cum îşi fac de cap mişeii,
Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii!
Ş-apoi, după ce-au dat palme, şi-au scuipat în faţa ţării,
După ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării,
După ce n-a rămas lucru nebatjocorit de ei,
Au curajul aceşti oameni de nimic, aceşti mişei
Au curaju-n faţa lumii ca să strige-n gura mare:
Ne vrea ţara! îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi!
Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi!
Cum să mai vedem în ţară cinste, muncă, propăşire,
Când spoiala azi e totul, când vezi că prin linguşire
Şi făţărnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!
Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca să-nveţi puţină carte
Când te uiţi că-n astă ţară, dată pradă celor răi,
Înţelepţii sunt victime, ticăloşii sunt călăi!
Alexandru Vlahuta, Targoviste,1881,iunie
Veronicăi Porumbacu, la apariţia versurilor „O, Europă, te simt în mine/Te simt adânc în mine!”
Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică,
Dar mărturisirea-ţi clară,
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale
Cu-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent!
epigramă de Păstorel Teodoreanu