Adam si Eva
Da, a cazut Eva dar si Adam in egala masura! Eva a „preferat” sa vorbeasca cu o fiinta „superioara intelectual” (ingerul cel cazut), indulcindu-se din „invataturile acestuia” (curiozitatea si oprirea de la postire): „Nu, nu veti muri! Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el (din rodul pomului din mijlocul Raiului) vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul”. Rebeliunea impotriva Lui Dumnezeu se putea totusi rezolva atunci cind cei doi au fost pusi in fatza faptelor lor; dar nici unul nu a recunoscut, dand vina pe celalat: Adam, ca nu el ci Eva care l-a inspirat, Eva nu ea, ci diavolul care i-a dat „informatia”… Daca unul din ei si-ar fi recunoscut pacatul propriu ar fi fost altfel, pentru ca Dumnezeu asta cred ca astepta, asa cum si Sfantul Apostol Petru s-a spovedit de greseala de a-L nega pe Hristos Insusi de trei ori. Pina si Iuda tradatorul putea fi iertat, dar el s-a sinucis, crezind mai mult in sine decit in Invatatorul!
Sunt nenumarate diferentele dintre barbat si femeie, fizice si comportamentale, si inca de la varste foarte tinere. In ce priveste conduita baietilor si fetelor ce sunt prea evidente, e bine sa ne aducem aminte si unul din exemplele din Vechiul Testament: „Odată, ca să-l încurce pe înţeleptul Solomon, i-au adus înainte un grup de băieţi şi un alt grup de fete, la fel îmbrăcaţi întru toate, ca să-i deosebească. Acela i-a trimis la o cişmea şi i-a pus să se spele. După felul cum se spălau i-a deosebit; fetele aruncau cu grijă şi cu sfială apa pe faţă, în timp ce băieţii o aruncau cu vioiciune şi făceau zgomot din lovirea feţei lor cu palmele.” https://ortodoxiasite.wordpress.com/2017/09/19/nici-nu-va-imaginati-ce-rau-aduce-un-pustnic-din-muntele-athos-iti-spune-ce-nu-e-bine-sa-porti-la-gat-sau-ureche/
Este bine sa nu uitam ca, din pacate, atmosfera patriarhala din lumea Ortodoxa s-a schimbat. Apucaturile noastre au luat-o razna si a devenit extrem de greu sa ne mai odihnim simturile si cugetul. Locurile cu adevarat linistite aproape ca au disparut, unele dintre ele transformandu-se in spatii muzeale, altele avand doar o existenta in memoria fiecaruia dintre noi.
Astazi, femeia…
Cum este femeia, astazi? Femeia, credincioasa ori necredincioasa, este atrasa de aceste lucruri, sa le spunem inalte. Duhurile acestor lucruri de care este captivata se impletesc cu trufia si vanitatea, pentru ca ea, femeia, a fi laudata si apreciata. Seducerea are loc prin cuvinte, pentru un castig sau altul… Cuvantul implica si materia, asupra careia ii este superior. Stapanind „cuvantul”, stapanesti si materia. Interesant este ca majoritatea celor care se ocupa cu vrajitoria sunt femei. Deci cu cit esti mai „sus”, cu atat cazi mai dramatic. Teoriile feministe si alte ideologii „de clasa” pornesc in mare masura de la acest joc stricat unde avantajul feminin nu este echilibrat prin dragostea de semeni si Adevarata Credinta in Dumnezeu, pentru ca si barbatul a uitat de propriul sau rol.
De ce femeia zilelor noastre vrea sa supuna barbatul? Aceasta femeie, foarte educata si foarte „rasata” este manager a toate, dar nu a propriei vieti! Si atunci trebuie sa elimine „competitorul”, adica barbatul, in fatza caruia NU vrea sa se supuna vreodata! „Independenta” obtinuta este de nepretzuit!!! Daca dactilografiem cuvantul „femeia libera” (free woman), aproape toate imaginile aparute intr-o cautare pe internet sunt tinere femei cu bratele intinse, ca si „crucificate” in aer, alergand sau stand extaziate in mijlocul „naturii”…
Ereziile anti-Ortodoxe (multe din ele aparute prin tertipuri iudaice) au modificat Sfintele Scripturi. „Iata Fecioara va purta in pantece si va naste fiu si-L vor chema cu numele de Emanuel” (Isaia 7, 14) s-a transformat in textul masoretic din secolul 10 (document inventat de cei care doreau sa „anuleze” implinirea Scripturilor), in „Iata‚ tanara femeie va purta…” http://christianapologeticsalliance.com/2012/11/27/a-virgin-shall-conceive-but-not-according-to-the-rabbis/ „Alma Mater” (‚tanara femeie’ in evreieste) este expresia care a devenit intre timp „duhul” sistemului educational mondial: patroana universitatilor! Deci „libertatea” are origine academica!? Cu cit esti mai educat, cu atat esti mai liber?! Hmm… Managerul feminin (adica managera) este intotdeauna imbracata in alb si negru, si daca sunt barbati prin preajma, ei trebuie sa fie adjunctii/sclavii sai…
Dar in orice context ar fi, la scoala ori acasa, „penitentza” aplicata fetelor NU ar trebui sa fie de natura fizica, deoarece indreptarea nu poate fi atinsa, ci chiar ar produce o „inraire” a pedepsitei. Fetele, mai mari sau mai mici, se simt cu adevarat pedepsite atunci cind le admonestezi cu vorba, ele tinand minte „ofensa”! Iar cind ajung femei si au copii, iar credinta lor este „vag” Ortodoxa ori ne-Ortodoxa, se vor razbuna pe proprii lor copii neducandu-i la Biserica pentru miruit, ci ii vor vopsi pentru asemanarea cu animalele…
Astazi, barbatul…
Asadar, barbatul este mult mai atras de materie si ratiune si apoi este sedus de forme, pe care le poate manevra sau devine manevrat de ele. Pentru a „atrage” femeia, barbatul ii ofera siguranta zilei de maine. Firesc, nu-i asa? Apoi barbatul idealizeaza femeia, cu descrierile angelice din arta, literatura, film, muzica, etc. Intr-adevar, chipul frumos al femeii ar trebui sa ne aduca aminte si de Ingerii Lui Dumnezeu, ingeri care au hranit-o pe Maica Domnului. In schimbul acestei aduceri aminte, barbatul din pacate se balaceste in imagini cu trupuri dezgolite, pentru ca apoi departarea de adevarata frumusese sa fie tot mai mare… Barbatului ii va fi apoi tot mai greu sa se odihneasca, continuand acest ritm de viata ametitor.
Barbatul cauta sa impresioneze cu forta fizica si sa surclaseze pe „ceilalti”, in fatza celei mult dorite, femeie ce pina la urma alege pe cel mai bogat nu pe cel mai aratos pentru ca ea doreste „siguranta zilei de maine”! Intr-adevar, toate revistele si emisiunile dedicate barbatului au creat acest model musculos, care trebuie sa-si arate dezgolirea, pentru ca, nu-i asa, „ce e frumos, si lui Dumnezeu ii place”? Adevarata competitie este alta, dar barbatul zilelor noastre este usor dus de nas de orice curent al modei. Sa ne amintim ca streangul din jurul gatului (cravata) pe care multi il purtam este arma dusmanului, deja potrivita pe grumazul nostru.
Sfantul Ioan Maximovici spune intr-un mod delicat: acest obiect vestimentar NU este necesar, in contextul imbracamintii de orice fel…
Barbatul si Femeia
Atunci cind barbatul si femeia ar trebui sa lucreze impreuna, pentru copiii ce s-au nascut, fiecare e dator sa se indeletniceasca cu o munca specifica unde inlocuirea unuia cu celalalt este imposibila. Adica, femeia obisnuieste copilul in crestere cu frumusetea din jur: propriul chip al mamei, cantecul de leagan linistitor, mancarea gustoasa, obisnuirea copilului cu locul sau in casa si primele rugaciuni catre Dumnezeu! Barbatul in schimb, va cauta sa obisnuiasca pe cel mic cu mediul inconjurator de dinafara casei: cu folosul diferitelor lucruri si cu pericolele de care sa se fereasca. Barbatul va indruma copilasii, dupa ce ei vor fi implinit sapte (7) anisori, pregatindu-i si pe mai departe, in cresterea lor fizica si duhovniceasca.
Deci cum este cu femeia si cu barbatul vremurilor noastre? Putem noi oare sa ne schimbam, sa iesim din inclestarea la care suntem supusi? Acum traim vremurile din urma, dupa ce o Persoana din Sfanta Treime, Hristos Insusi, a coborat pina la noi pentru a noastra mantuire, iar Maica Domnului ne-a aratat ce sa facem, aducandu-ne aminte de porunca, spunand „Fie mie dupa Cuvantul Tau!” Dumnezeu ne-a iertat, iar acum stiind cum ne-a iertat, adica prin Propriul Sacrificiu, ar fi trebuit sa facem un singur lucru, zicand: Iarta-ma Doamne, ca nu stiu ce fac. Intr-adevar, nu stim ce facem, dar sa ne si oprim de a face acestea! Comparatia dintre barbat si femeie este in realitate inutila, pentru ca Dumnezeu ne-a creat anume in acest fel. Deci sa ne vedem de noi insine, cunoscandu-ne fiecare modelul pe care sa-l urmam: Mantuitorul Iisus Hristos pentru barbati si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu pentru femei. E greu si va fi si mai greu, dar Sfintii din jur, ai caror nume le purtam, ne vor ajuta, deoarece acesti Sfinti au implinit deja porunca Lui Dumnezeu.
Parintele Cleopa:
„Cum s-ar fi înmulţit neamul omenesc şi ce soartă ar fi avut dacă nu greşea Adam în rai ?
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că „scopul de mai înainte al lui Dumnezeu a fost să nu ne naştem prin legătura nunţii, din stricăciune”. Dar călcarea poruncii a făcut ca oamenii să se înmulţească prin nuntă, întrucât Adam a nesocotit legea dată de Dumnezeu.
Deci, toţi cei ce se nasc din Adam se zămislesc întru fărădelegi, căzând sub osânda protopărintelui. Aceasta o spune proorocul David, zicând: în păcate m-a născut maica mea (Ps. 50, 6). Deci, Eva, mama nostră a tuturor, a născut din păcat, adică din plăcere. De aceea, şi noi, căzând sub osânda maicii noastre Eva, zicem că ne naştem în păcat (Filocalia, vol. II, Sibiu, 1948, pag. 210).
Unii Sfinţi Părinţi afirmă că, dacă Adam nu ar fi greşit, neamul omenesc s-ar fi înmulţit prin cuvânt. În această privinţă spune Sfântul Vasile cel Mare: „Ce zice, omule? Este oare vreun lucru cu neputinţă la Dumnezeu? Oare Dumnezeu, Care înmulţeşte neamul multor păsări fără împreunare, nu putea face acest lucru cu neamul omenesc?” (Hexaimeron, Cuv. 8).
Iar dacă întreba ce soartă ar fi avut Adam dacă nu greşea în rai, la aceasta zic că: „Dumnezeu l-a făcut pe om pentru ca să se împărtăşească de bucuria de a fi în preajma lui Dumnezeu şi de fericirea de a-L cunoaşte, de a-L slăvi pe Dumnezeu”. El este încununarea întregii zidiri, este o lume mică, cum spun Sfinţii Părinţi. Prin trupul său, omul face legătură cu lumea văzută, iar prin suflet el face legătură cu Dumnezeu. Omul a fost făcut să fie făptură aleasă a slavei dumnezeieşti. Rostul său în rai era să împlinească porunca lui Dumnezeu şi să lucreze prin harul Duhului Sfânt la desăvârşirea sa, ajungând prin participare să fie după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.”
Sursa: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cum-s-ar-fi-inmultit-neamul-omenesc-ce-soarta-ar-fi-avut-daca-nu-gresea-adam
Ceva despre animale:
„Adam avea o mireasmă în rai, ca stăpân al tuturor făpturilor, încât leii, leoparzii si balaurii când îl miroseau, veneau si-i lingeau picioarele. „Stăpânul!” A pierdut această mireasmă când l-a scos din rai, spune Sfântul Isaac Sirul, si acum leul vrea să-l omoare, balaurul să-l muste, celelalte să-i facă rău. Si a rămas – fiindcă a rămas o scânteie a darului lui Dumnezeu când s-a corupt firea în rai -, cum ar rămâne o scânteie în cenusă, prin care s-a ridicat Adam înapoi prin Învierea Mântuitorului. De aceea o seamă de animale încă se tem de om si cele mai multe îl urăsc pe om, căci atunci când a căzut el din ascultarea Ziditorului si ele s-au abătut din ascultarea lui.
Dar si acum un om duhovnicesc poate fi ca Adam înainte de cădere, cum a fost Sfântul Ghera-sim de la Iordan, căruia i-a slujit leul 60 de ani sau Sfântul Antonie si altii, care luau aspide si serpi în mână sau unii care stăteau cu ursii, cum a fost Sfântul Ioanichie cel Mare.
Ai văzut că acesti sfinti, cum v-am vorbit în treptele urcusului duhovnicesc, s-au îndumnezeit după dar. S-au făcut dumnezei si atunci animalele si balaurii li se supuneau din nou si toate le slujeau.”
Sursa: https://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou24.htm
Omul avea trei trepte de urcat in rai – ascultarea, desavarsirea si indumnezeirea. Probabil daca omul ajungea la ultima treapta, timpul diavolului s-ar fi sfarsit.
Arhimandritul Vasilios Papadaki Arhim:
„Adam, de asemenea, în perioada aceea nu era încă pregătit pentru a mânca din pomul acesta. Trebuia ca treptat să ajungă la desăvârşire, la îndumnezeire, la nemurire. Aşadar, Dumnezeu i-a îndemnat pe primii oameni să nu mănânce din „pomul cunoştinţei binelui şi răului”, până când, prin asceza şi nevoinţele lor, aveau să devină maturi, pentru a avea puterea să folosească corect această cunoştinţă.
In opinia Sfântului Grigorie Teologul51 „pomul din care a mâncat Adam în Rai nu era rău, ci este numit «nepotrivit pentru mâncat la vremea aceea […]». Dumnezeu n-a creat pomul rău, nici n-a interzis mâncarea lui din invidie, ci pomul era bun şi ar fi dus la îndumnezeirea omului, dacă Adam ar fi mâncat din el la vremea potrivită, după pregătirea necesară. Căci pomul acesta era contemplarea la care nu pot ajunge începătorii, adică cei ce nu s-au pregătit anterior, era contemplarea la care oamenii nu pot ajunge oricum, adică atunci când vor”.
Sfântul Nicodim Aghioritul, tâlcuind acest fragment al Sfântului Grigorie Teologul, spune: „Din acest cuvânt înţelegem patru lucruri: primul, că Adam era nedesăvârşit; al doilea, că pomul cunoştinţei era închipuit; al treilea, că din acest pom închipuit Adam urma să mănânce la vremea potrivită, când ar fi vrut să ajungă la desăvârşire; şi al patrulea, că acel pom închipuit nu era bun pentru fiinţele simple şi nedesăvârşite, cum era şi Adam, după cum hrana tare şi uscată nu este folositoare făpturilor fragile şi sensibile, ci ele au nevoie de lapte […]. „Adam trebuia să se statornicească în starea de iluminare, trebuia să treacă cu succes de această etapă şi abia apoi să ajungă la contemplarea lui Dumnezeu.”
…
…Această poruncă era unul dintre mijloacele prin care omul avea să sporească şi să se îmbunătăţească, pentru a ajunge la desăvârşire, nemurire şi îndumnezeire…
…
Prin urmare, continuă Sfântul Părinte, pomul cunoştinţei binelui şi răului era bun. Nu exista ceva rău în el şi în fructele lui, ci doar în neascultare. Totodată, Adam nu era capabil încă să asimileze corect cunoştinţele respective. Fiind încă precum pruncii, care se hrănesc la început cu lapte şi după aceea cu pâine şi cu hrană uscată, Adam avea nevoie de asceză duhovnicească potrivită, pentru a ajunge la măsurile duhovniceşti necesare şi la putinţa de a mânca fără primejdie din pomul cunoaşterii.
După cum un prunc, completează Sfântul Irineu, nu poate mesteca hrana uscată pe care i-ar da-o mama lui, la fel şi omul nu putea, ca un nou-născut, să primească de la început desăvârşirea. Prin urmare, omul trebuia ca treptat, valorificând însuşirile rezultate din faptul că a fost făcut „după chipul lui Dumnezeu”, să se întărească, să se maturizeze duhovniceşte, să se statornicească în voia lui liberă către bine şi astfel să se desăvârşească şi să izbutească să devină „după asemănarea lui Dumnezeu”, să se îndumnezeiască.
…
Dacă primii oameni păzeau porunca, ar fi înaintat liber spre desăvârşirea lor morală şi ar fi izbutit să ajungă «după asemănarea lui Dumnezeu». Adică să devină asemenea lui Dumnezeu, prin virtutea şi sfinţenia lor, pe cât este posibil ca zidirea să se asemene; cu Ziditorul ei”62. De altfel, „după asemănarea lui Dumnezeu” arată „asemănarea pe cât posibil în virtute”63 cu Dumnezeu.”
Sursa: https://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/sensul-primei-porunci-lui-dumnezeu-150763.html
Parintele Cleopa:
„Ce s-ar fi intamplat cu Adam daca nu manca din pomul cunostintei binelui si raului, ci manca din pomul vietii ?
Daca Adam ar fi mancat din pomul vietii, atunci si pedeapsa lui ar fi fost fara de sfarsit, adica nu ar mai fi murit, ca prin moarte sa i se ierte pacatul, ci ar fi fost aruncat in adancul iadului, impreuna cu diavolul, fara nici o speranta de iertare si rascumparare ( Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, cap. 11 ) .”
Foarte de folos detaliile din primul mesaj!
Dar din al doilea mesaj, nu prea inteleg: din pomul vietii nu le-a interzis Dumnezeu sa manance, ci doar din pomul cunoasterii binelui si raului. Deci se presupune ca au si mancat din pomul vietii.
Si apoi Dumnezeu Insusi (Datatorul de Viata) se plimba prin Gradina Sa, vorbind cu Protoparintii nostri…