Existența iadului în adâncurile Pământului și focul lui cel înfricoșător

Existența iadului, ca loc de chinuri veşnice, este adevăr axiomatic. Diavolul şi slujitorii săi se străduiesc din răsputeri să nege realitatea iadului. Ceea ce mi-am propus în acest cuvânt este să arăt, pe temeiul Revelaţiei Dumnezeieşti, unde se află iadul.

Sfânta Scriptură a Vechiului Testament ne arată desluşit că iadul se găseşte în interiorul pământului. Cartea Numerii în capitolul 16 relatează despre răzvrătirea împotriva lui Moise a unui grup contestatar, în frunte cu, Core, Datan, Abiron şi On. Moise a spus poporului cele ce urmează:

,,Dacă Domnul va face lucru neobişnuit: de-şi va deschide pământul gura sa şi-i va înghiţi pe ei şi casele lor, şi corturile lor, şi tot ce au ei, şi dacă ei de vii se vor duce în iad, atunci să ştiţi că oamenii aceştia au dispreţuit pe Domnul’’ (v. 30). Când Dumnezeu a adus pedeapsa peste răzvrătiţi, ,,şi-a deschis pământul gura sa şi i-a înghiţit pe ei… şi s-au pogorât ei cu toate câte aveau de vii în iad şi i-a acoperit pământul şi au pierit din mijlocul obştii’’ (v. 32-33). Psalmistul David scria despre vrăjmaşii săi: ,,Intra-vor întru cel mai de jos ale pământului’’ (Psalmul 62, 9).

Când Mântuitorul a găsit pe demonizatul din ţinutul Gherghesenilor, legiunea de demoni care-l luaseră în stăpânire

,,Îl rugau să nu le poruncească să meargă în adânc’’ (Luca 8, 31). Este evident că în acest text ,,adânc’’ este o altă denumire prin care se desemnează iadul.

Despre pogorârea la iad a Mântuitorului, Învăţătura de Credinţă a Bisericii Ortodoxe ne spune că după răstignire, Preasfântul Trup al Domnului Iisus a fost aşezat în mormânt, iar cu duhul

,,S-a coborât şi a propovăduit duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată…’’ (I Petru 3,19-20).

Cântarea bisericească a 6-a de la Canonul Învierii acelaşi lucru ni-l spune:

,,Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase; iar a treia zi, ca şi Iona din chit, ai înviat din mormânt’’.

La acestea aş adauga cele ce se întâmplă în aşa numitul ,,Triunghi al Bermudelor’’, unde mai multe avioane şi nave au dispărut fără urmă, fără ca ştiinţa să aducă o explicaţie satisfăcătoare. Nu cumva este vorba de pogorârea de vii în iad a celor care se găseau în avioanele şi pe navele respective?  Dumnezeu ne-a descoperit existenţa iadului şi a locului său cu multă limpezime. Dacă înţelegem şi credem că iadul este situat în interiorul pământului, ni se deschid în faţă alte şi alte posibilităţi de cunoaştere.

Este focul iadului real, fizic, sau exprimările Sfintei Scripturi sunt metaforice? Aceste întrebări voi căuta să răspund, după puterile mele, întemeindu-mă, evident, pe Descoperirea Dumnezeiască. Numeroase sunt textele nou-testamentare prin care Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne vorbeşte despre focul iadului. Aş alege doar două, pentru exemplificare:

 ,,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui’’ (Matei 25, 41);

,,Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie’’ (Luca 16, 24).

Revelaţia Dumnezeiască ne oferă adevărata cunoaştere şi înţelegere cu mult înaintea ştiinţei. După ce-am văzut că iadul se găseşte în interiorul pământului, ştiinţa vine şi confirmă acest lucru, spunându-ne că în adâncurile pământului incandescenţa atinge câteva mii de grade. Sfântul Pionie a trăit în vremea împăratului Deciu (245-251) şi s-a încununat ca Mucenic al lui Hristos. În faţa locuitorilor Smirnei, iudei şi elini, acesta a spus:

,,Aduceţi-vă aminte iarăşi de arderea Muntelui Etna şi de aprinderea Insulei Siciliei. Iar dacă acelea vi se par că sunt departe, apoi cunoaşteţi apele cele calde, care ies din pământ, de unde se încălzesc şi se înfierbântă? Au nu din focul care este pregătit păcătoşilor în părţile cele dinăuntru pământului? De aici cunoaştem că va fi pedeapsa cea de foc a păcătoşilor de la Dumnezeu, prin Cuvântul lui Cel Întrupat, prin Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea nu vom sluji zeilor elineşti şi nu voim a ne închina idolului de aur’’ (Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 186-196).

Cele de mai sus nu mai lasă loc niciunui dubiu. Focul iadului este o realitate înfricoşătoare, mai presus de orice îndoială. Este un foc real în care vor arde în veci, fără a se mistui, păcătoşii tuturor veacurilor. Sunt destui care contestă acest fapt, căci diavolul ar vrea să nu credem în existenţa iadului, înlăturând din oameni frica de Dumnezeu. Nu ne este îngăduit să relativizăm adevărurile Dumnezeieşti prin tot felul de speculaţii omeneşti, cum că iadul n-ar fi un loc, ci o stare şi că această stare n-ar fi chiar atât de înfricoşătoare. Sfânta Scriptură ne spune desluşit: cel care a fost pe pământ un bogat nemilostiv îl roagă pe Avraam să le spună fraţilor lui să-şi schimbe vieţile păcătoase, ,,ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’’ (Luca 16, 28).

Câtă vreme ne mai dă Dumnezeu să trăim pe pământ, să ne străduim, cinstite cititorule, să nu ajungem în acel loc de chin veşnic. Dumnezeu ne vrea pe toţi în Împărăţia Lui cea veşnică.

Pr. Ioviţa Vasile