Iata ce putem citi la Motivul pentru care oamenii nu au blană, ca maimuțele de pe PLAYTECH, un articol semnat de Bianca Prangate:
Deși nu există un motiv clar și sigur care să ne facă să înțelegem de ce nu suntem la fel de blănoși precum strămoșii noștri darwinieni, primatele, mai multe teorii ne lămuresc.
Teoria primatei acvatice a fost elaborată de patologul Max Westenhöfer în 1942. A fost ulterior adoptată și de biologul marin Alister Hardy, scriitorul Elaine Morgan și zoologul Desmond Morris. În esență, teoria spune cam așa: pentru o scurtă perioadă în evoluția noastră, predecesorii noștri s-au hotărât să ducă un trai semi-acvatic.
Strămoșii noștri ar fi trăit lângă ape, petrecând mult timp pentru a înota și pescui. Drept argument, teoria spune că blana nu ne-ar fi fost de folos în apă. Cu toate astea, teoria a fost discreditată de lipsa de dovezi concrete, cum ar fi fosilele.
O altă teorie populară este că, pe parcurs, oamenii și-au pierdut blana pentru a nu atrage prădătorii mici care răspândesc boli, de tipul păduchilor, puricilor și căpușelor. Dincolo de prevenirea bolilor, lepădarea părului în exces ar mai fi avut un scop – acela de a semnala potențialilor parteneri că avem mai puțini paraziți și că suntem mai sănătoși. Teoria spune că partenerii cu mai puțin păr au fost selectați până au ajuns să devină norma.
Mai există și teoria care spune că motivul pentru care ne-am pierdut blana este pentru a facilita comunicarea cu ceilalți. Spre deosebite de multe mamifere, care pot vedea un număr limitat de culori, oamenii au o arie mai largă, mulțumită unui con extra din retină. Astfel, putem distinge roșul unei îmbujorări, galbenul unui chip bolnav și violetul dintr-o vânătaie, care nu ar fi putut fi vizibile sub blană.
Teoriile sunt interesante, chiar dacă nu există neapărat un consens – cel puțin nu încă. Nu răspund categoric la întrebare, dar ne ajută să înțelegem mult mai bine de ce suntem atât de diferiți de primate.
Fotografia de la inceputul articolului este aleasa tot de Bianca, careia probabil ca i se pare cool ca stramosii sai sa semene cu acel maimutoi.
Materialul de mai sus este din ciclul “nu conteaza cat de idioti parem, important e sa aparam darwinismul”. Adica orice este bun, doar sa-l scoata pe Dumnezeu si Creatia din ecuatie si s-o bage pe aia cu milioanele de ani de evolutie.
Cititi va rugam si:
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
După mine, cine enunța astfel de teorii, are păduchi pe creier! Altfel, nu ar putea sa îi treacă așa ceva prin minte!
lucifer se da peste cap sa demonteze randuielile lasate noua, ca adevar; nu inteleg insa un lucru, astazi, adevarul a iesit pretutindeni la iveala si totusi mai apar asemenea maimutareli.
Perfect adevărat. Cum să fim nepoți de maimuță când suntem creația directă a Domnului Dumnezeu?
Cand eram mic am vazut pictati pe un perete al bisericii manastirii Cozia niste sfinti care aveau par pe corp – unul dintre ei fiind Sf. Onufrie cel Mare.
Toti stim ca unii dintre Sfintii Parinti au trait cu totul izolati de lume, si in conditii foarte grele. Unora dintre ei Dumnezeu le facea acest dar ca le crestea par pe corp, care le era de folos ca sa-i protejeze iarna de frig si vara de arsita. Unul din ei este minunatul Marcu din Muntele Fracesc (5 aprilie), cel care 30 de ani a mancat pamant si a baut apa din mare;cel pe care demonii in fiecare zi il tarau ca sa-l arunce in mare si el in fiecare zi se tara inapoi pe munte. De la frig i-au cazut degetele si de la maini si de la picioare. Insa dupa o vreme Dumnezeu a facut sa-i creasca par pe tot trupul, dar ii trimitea si hrana din cer in chip minunat. Tot astfel i-a crescut par si lui Melchisedec.
Dar ce zic eu de cei din vechime ? Cineva spunea despre parintele Cleopa al nostru ca fiind in pustie fata lui stralucea in timpul noptii, atunci cand citea. Acest fel de lucruri mai presus de fire le randuia Dumnezeu pentru ei deoarece si ei renuntau la toate cele lumesti pentru a fi cu Dumnezeu.
Insa uneori Dumnezeu ii proteja in chip minunat fara sa le creasca astfel de par pe corp, cum au fost acei doi pustnici pe care i-a vazut Marele Macarie intr-un ostrv, traind laolalta cu fiarele.
Dar sa nu socoteasca cineva ca daca le crestea lor par pe corp ar fi asta un semn pentru cuvantul despre maimute. “Mai, oare nu cumva ar fi vreun adevar aici in ce spun astia ?” Cuvantul despre maimute este mincinos. Este rusinos ca cineva se poate gandi la asa ceva, adica sa coboare demnitatea colosala a omului pana la nivelul acesta barbar si vrednic de ras, sau mai bine zis de plans, cum ca provine din “evolutia” maimutei. Parintele Cleopa a spus ca este invers. Nu omul se trage din mamuta, maimutele se trag din oameni ! Cum se poate ? Parintele Cleopa la relatiile pe care le avea el in lumea monahala avea acces si la carti vechi, unele din ele in doua sa trei exemplare; multe erau in chirilica. Cand vorbea despre lucrurile vechi de multe ori pomenea despre Hronnograful lui Chedrinos, care a fost un invatat din Constantinopol. Despre maimute a spus ca la Turnul Babel au fost doua pedespe: unii din cei de acolo l-au sfidat pe fata pe Dumnezeu, altii insa au mers dupa ei de frica. Primii au fost pedepsiti prin faptul ca au degenerat, unii din ei in maimute, altii in alte feluri de fapturi. Cei de-al doilea au fost pedepsiti numai prin amestecarea limbilor. Le stia Dumnezeu pe toate. In acea degradare oribila au aparut multe fiinte care apar in mitologie, cum ar fi centaurii (jumatate om, jumatate cal), satirii (jumatate oameni, jumatate tapi, cu coarne si copite), ciclopii cu un singur ochi, alti oameni au ramas cu capul intors la spate. Despre aceste fiinte am citit si eu, pentru ca este si la noi o traducere a acestui Hronograf al lui Chedrinos. Chiar daca nu-mi amintesc despre maimute, insa scria de celelalte feluri (chiar recomand celor care pot sa-si procure cartea sa o citeasca, pentru ca este scrisa intr-un mod foarte frumos, cu un limbaj si sintaxa vechi, care te transporta in mod hotarat in lumea duhovniceasca. Cand citesti acolo despre potop, parca cel care a scris a vazut cu ochii lui cum a avut loc, si prin el parca vezi si tu… pentru ca scrie acolo cum bietii oameni se retrageau disperati in locuri din ce in ce mai inalte, unii se suiau in barci dar barcile se rasturnau, in sfarsit cei care au ajuns sus pe munte vedeau cum creste apa mereu, pana cand a ajuns si la ei si a inceput sa-i cuprinda, pana a trecut si de ei i nu s-a mai vazut om. Infricosator ! Dar cartea mereu trece din planul acesta al evenimentelor, in planul duhovnicesc, unde extrage folos din cele relatate, cum faceau sfintii parinti). Despre centauri si satiri zice si in Vietile Sfintilor, la Avva Antonie cel Mare (17 ianuarie), care in timp ce mergea spre pestera Cuviosului Pavel Tebeul a vazut si centaur si satir, care i-au zis sa se roage lui Dumnezeu pentru ei, ca au auzit ca Dumnezeu s-a intrupat; la care Marele Antonie a lacrimat, ca pana si aceste fiare se inchina lui Dumnezeu. Tot acolo zice ca s-ar fi adus un satir la Constantinopol, pe vremea imparatului cutare, si ca l-ar fi vazut toata lumea; dar in scurt timp satirul a murit. Dar ce vom spune de Sfantul Mucenic Hristofor (9 mai), care era un “capcaun” (un fel de urias foarte puternic, cu un cap de caine), care in neamul lui se numea Reprovos; pe care cand l-a vazut imparatul pagan era sa cada de pe tron; care le-a zis la cei 200 de ostasi trimisi sa-l prinda: Daca veti vrea sa ma legati, nu veti reusi; dar daca ma lasati dezlegat, voi merge cu voi de bunavoie, pentru ca pe mine m-a dezlegat Hristos.
Aceste lucruri cu astfel de fiinte, cu uriasi, cu centauri etc au fost, pentru ca avem marturie si in cartile Parintilor (despre uriasi in Sfanta Scriptura chiar; dar cu amendamentul ca Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca, dupa parerea lui, acesti uriasi din Sfanta Scriptura erau niste oameni foarte viteji, sau foarte vestiti; si in vremurile noastre se spune uneori, despre anumiti oameni, lucruri de genul: cutare a adus o contributie uriasa la dezvoltarea domeniului x) dar nu trebuie sa ne batem prea tare capul cu asta, pentru ca putem cadea in lucruri rele. Aceste fiinte sunt si ele faptura lui Dumnezeu, macar ca unii in ei s-au schimbat in chip de fiara, ca pedeapsa. Dar cei vechi au inceput sa-i zeifice, cum au facut cu Dyonissos care era un satir, si in cinstea caruia se imbatau si se imperecheau fara rusine. Ca sa nu mai spun ca si daca au fost vazuti aievea, unii poate ca nici nu erau fiinte corporale, ci aratari demonice. La fel si despre zeii din mitologie parintii spun ca erau vrajitori care cu vrajile lor se schimbau (cum facea zeus in mitologie). Iar la un nivel mai adanc, nu ne este de folos. Treaba noastra este sa ne curatim de patimi si sa ne pocaim, ca sa fim pregatiti sa intram in rai. Aceste informatii nu ne ajuta cu nimic la mantuire, ca nu ne va intreba Hristos daca am cercetat despre centauri; insa de vatamat ne pot vatama. Pentru ca din aproape in aproape, tot iscodind astfel de lucruri, ajungi la felurite teorii care circula, emise de oameni care nu sunt preocupati de mantuire, ci de iscodirile new-age. Adica ajungi la extraterestri, la Gaia, la reptilieni, si la alte lucruri necurate si fara folos; ca sa nu mai ajung a spune si despre cititul de pe internet (in caz ca le citesti online), care iti afecteaza in mod clar mintea, la fel ca orice fel de ecran la care te uiti, cu suprafata mai mare sau mai mica (lucruri documentate de oameni ca Virgiliu Gheorghe si altii, dar pe care le observam si noi insine in viata noastra).
https://www.comedywildlifephoto.com/images/gallery/0/00000200_p.jpg
https://www.comedywildlifephoto.com/images/gallery/7/00000207_p.jpg
Psalmul 48:
“ 1. Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume:
2. Pământenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săracul.
3. Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
4. Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.
5. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei?
6. EI SE ÎNCRED ÎN PUTEREA LOR ŞI CU MULȚIMEA BOGĂȚIEI LOR SE LAUDĂ.
7. NIMENI ÎNSĂ NU POATE SĂ SCAPE DE LA MOARTE, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare,
8. Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face,
9. Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea.
10. FIECARE VEDE CĂ înţelepţii MOR, cum mor ŞI CEI NEÎNȚELEPȚI şi nebunii, ŞI LASĂ ALTORA BOGĂȚIA LOR.
11. MORMÂNTUL lor VA FI CASA LOR ÎN VEAC, locaşurile lor DIN NEAM ÎN NEAM, DEŞI NUMIT-AU CU NUMELE LOR PĂMÂNTURILE lor.
12. ŞI OMUL, ÎN CINSTE FIIND, N-A PRICEPUT; ALĂTURATU-S-A DOBITOACELEOR CELOR FĂRĂ DE MINTE ŞI S-A ASEMĂNAT LOR.
13. ACEASTĂ CALE LE ESTE SMINTEALĂ LOR ŞI CELOR CE VOR GĂSI de BUNE SPUSELE LOR.
14. CA NIȘTE OI ÎN IAD SUNT PUȘI, MOARTEA ÎI VA PAŞTE PE EI.
15. Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi ŞI AJUTORUL CE-L NĂDĂJDUIAU DIN SLAVA LOR, SE VA ÎNVECHI ÎN IAD.”
Motivul real pentru care oamenii nu au par este faptul ca la momentul in care un grup de maimute au hotarat ca ele de fapt nu sunt maimute ci altceva ( se intampla si in zilele noastre asemenea lucruri ), ca sa fie distincte de restul speciei au facut apel la tehnici de epilare definitiva. Restul e istorie.