Scriam la E vremea cernerii cumplite despre o sora exclusa de catre duhovnicul sau dintr-un pelerinaj la Ierusalim, deoarece aceasta dorea sa mearga cu pasaport temporar. Conditia impusa de preot era pasaport biometric “ca toata lumea”. Era acelasi cu cel care cu 10 ani in urma o sfatuia sa vizioneze documentarul “Ingerul digital” …
Intre timp, s-au mai petrecut lucruri. A sunat-o preotul. N-a mai facut-o niciodata in 12 ani. Si a chemat-o. Iar ea s-a dus. A chemat-o pentru a-i da binecuvantarea sa ia pasaport cu cip …
Il va lua? Nu stiu.
De ce s-a dus cand a chemat-o? De ce s-a mai dus si dupa Creta, cu toate ca nu este de acord cu ecumenismul si era, de exemplu, foarte revoltata impotriva celor ce-l prigonesc pe parintele Ioan Ungureanu? Asta tine de magia sutanei duhovnicului, subiect pe care-l vom aborda intr-un articol separat.
Revenind la cip, bine le mai zicea Sfantul Paisie Aghioritul:
Din pacate, iarasi „anumiti cunoscatori” ii vor „infasa” pe fii lor duhovnicesti ca pe niste prunci, chipurile ca sa nu-i mahneasca. „Aceasta nu are importanta”. „Nu-i nimic, este destul sa credeti launtric”.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Din moment ce Sfintii Ilie si Enoh vor veni la sfarsit pt. indreptarea pacatosilor – cati vor mai vrea sa se indrepte (ca pt. drepti nu-si are sens sa vina ca ei stiu ce trebuie sa faca) -, si in chestiunile acestea cu ecumenism si cipuri, va lamuri Dumnezeu pe cei ce vor sa se indrepteze, oricat de pacatosi ar fi.
Dar ceea ce ma intristeaza – si poate aici judec eu gresit necunoscand credinta oamenilor – e ca multi oameni care merg la Biserica si la preot o fac pt. „noroc” in viata, pt. cele materiale, aproape neinteresati de mantuire si viata vesnica. Adica, merg dintr-un formalism daunator – si formalismul e bun in multe cazuri, te fereste de pacate grave, dar daca devi cu totul formalist uitand esenta credintei, scopul final, mantuirea, adica unirea cu Dumnezeu, atunci formalismul te poate arunca in pacate mari (cum ar fi urmarea unui preot eretic, pt. ca „sa-ti fie bine” in viata).
E drept ca cei mai multi dintre noi avem nevoie de bunurile pamantesti, nu suntem ca sfintii, care se rugau pt. cele duhovnicesti etc. Si care se lepadau de toate cele trupesti, dupa putinta si chiar mai presus de fire. Dar cand nadejdea credintei e doar in pamant (adica cand te astepti ca Dumnezeu sa-ti dea doar cele pamantesti pt. tine si cei apropiati, familie, rude, prieteni), deja credinta devine un fel de ateism, de „noroc” al ateilor, cum observ la unii tineri care inaintea examenelor dau o fuga pe la biserica, dar in restul vietii uita de Dumnezeu.
Asemenea oameni, consider ca vor cadea cu totii, nu atat pt. ca au nevoi trupesti (cu totii avem) ci pt. ca-si pun nadejdea credintei doar in pamant, si probabil si rugaciunile lor sunt asemenea (adica ii cer lui Dumnezeu sa le dea sanatate, bani, sa-i ajute pe copiii lor sa obtina meserii banoase, functii importante si cele bune trupului, sa se casatoreasca bine etc).
Daca nu ai taria sa petreci duhovniceste toata viata, macar o parte din ea, jumatate sau un sfert, sa o petreci fara sa te grijesti doar de cele trupesti, ci sa-ti pui nadejdea si in Dumnezeu, pt. cele vesnice.
Un credincios ce isi dedica macar un sfert din timpul zilei celor sufletesti, ma-ndoiesc, ca va mai putea cadea asa usor in ereziile moderne – ecumenism, cipuire, tehnologie etc. Dar daca foloseste credinta pe post de talisman, de „noroc”, atunci oricum, e de plans, ca inseamna ca a fost de la inceput un necredincios inconstient.
Dumnezeu oricum nu-ti trimite mai mult decat poti duce – ca atunci nu ne-ar mai judeca. Si efortul care ni-l cere nu e mare sau mai presus de noi – cum este astazi cazul ruperii de ecumenism. Daca ne-ar fi cerut sa mergem in Siria in fata taietorilor de capete ISIS si sa-L marturisim, pierzandu-ne viata in chinuri, atuncia am fi putut sa ne revoltam ca ne cere ceva mai presus de noi, dar aici nimeni nu ne taie, nu ne chinuie, nu ne tortureaza – cel putin pe cei mai multi – pt. marturisirea credintei, cel mult ne izoleaza social care tot spre binele nostru este (caci prietenia cu oamenii uratori de Dumnezeu duce la hula si la stricarea vietii placute lui Dumnezeu, insingurarea fiind preferabila si de dorit unei asemenea prietenii nelegiuite).
Doamne ajuta.Multumim mult DAN cuvinte folositoare si intelepte.
http://evz.ro/cantaret-romania-loje-masonice.html
.
Daca am pasaport biometric, oare ma mai pot mantui? Mi se va ierta greseala?
Cu siguranta ti se va ierta daca lepezi acel pasaport si te rogi pentru iertarea pacatelor.