A fost întrebat ava Agaton de fraţi:„Care este mai mare, osteneala cea trupească sau păzirea celor dinlăuntru?” Iar bătrânul a zis:
„Asemenea este omul cu un pom. Deci osteneala cea trupească sunt frunzele, iar păzirea celor dinlăuntru sunt roadele. Şi după cuvântul Scripturii: „Tot pomul care nu face roadă bună, se taie şi în foc se aruncă” (Mt.7, 19), arătat este că pentru roadă este toată osârdia noastră, adică pentru păzirea minţii. Însă este de trebuinţă şi de acoperământul şi podoaba frunzelor (adică de osteneala cea trupească)”.
L-au întrebat iarăşi fraţii zicând:
„Părinte, care faptă bună din viaţă are mai multă osteneală?” Şi le-a răspuns bătrânul:
„Socotesc că nu este altă osteneală ca Rugăciunea cea către Dumnezeu. Căci totdeauna când voieşte omul să se roage, vrăjmaşii voiesc să-l taie pe el. Ei ştiu că nu se împiedică de nimic altceva mai mult ca de Rugăciunea cea către Dumnezeu. Şi toată petrecerea (adică lucrarea) care va face omul (răbdând întru dânsa) dobândeşte odihnă, iar Rugăciunea are nevoie de credinţă (adică de silinţă) până la răsuflarea cea de pe urmă”.
***
Zicea un sfânt bătrân către un frate:
„De te va îndemna inima ta (ziua şi noaptea) zicând: Scoală-te şi te roagă lui Dumnezeu!, atunci să ştii că Sfântul Înger al lui Dumnezeu, care te păzeşte pe tine, acela îţi grăieşte ţie: Scoală-te şi te roagă!
Deci dacă te vei scula tu, atunci şi el se va scula şi va sta la rugăciune împreună cu tine, întărindu-te întru nevoinţă şi gonind de la tine duhul cel necurat, care te înşeală şi răcneşte ca un leu asupra ta. Iar de nu te vei scula, îndată se va depărta de la tine Îngerul şi atunci vei cădea în mâinile vrăjmaşului tău”.
„De vei avea vreun lucru oarecare (adică rucodelie) în chilia ta şi va veni ceasul rugăciunii, să nu zici cumva: ia să mai las puţin până voi săvârşi şi acest lucru, ci îndată te scoală, fiule, şi închinându-te lui Dumnezeu, te roagă cu osârdie, ca să-ţi îndrepteze Dumnezeu viaţa ta şi să te păzească de toţi vrăjmaşii cei văzuţi şi de cei nevăzuţi şi să te învrednicească împărăţiei sale”.
***
Un frate a întrebat pe un bătrân zicând:
„De mi se va întâmpla a mă îngreuia de somn şi va trece vremea pravilei mele şi pentru asta nu voi avea curaj să mai încep slujba de mâhnire, ce să fac eu atunci?”
Şi i-a răspuns lui bătrânul:
„De ţi se va întâmpla a dormi până dimineaţă, atunci tu sculându-te, închide uşa şi ferestrele şi îţi fă slujba ta (adică pravila după putinţă) pentru că scris este:
„A ta este ziua şi a ta este noaptea” căci în toată vremea se slăveşte Dumnezeu”.
Transcrierea s-a făcut după ediția: „Sfântul Ioan Iacob Romanul (Hozevitul) Din Ierihon către Sion. Trecerea de la pământ la cer” Jerusalem 1999
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Dumnezeu sa va răsplătească osteneala. De mare folos ne sunt aceste cuvinte ale sfinților. Sunt mereu actuale, deoarece vrăjmașul mântuirii ne tulbură prin gânduri nepotrivite cu starea de smerenie necesara rugăciunii. Astfel, tot ce acumulam prin rugăciune și nevoință putem pune cu ușurință la dispoziția vrăjmașilor nevăzuți, dacă nu luam aminte la gânduri.