RAPORTUL ORBULUI XXXVI
Raport – răspuns
Domnule Romeo, pentru a răspunde la întrebarea Domniei Voastre referitoare la faptul că Moţa şi Marin au luptat pentru apărarea bisericii catolice şi deci a ereticilor, mai întâi trebuie să vă rog să îmi îngăduiţi să fac câteva precizări. Acesta este şi motivul pentru care am preferat acest text, ceva mai lung, unui răspuns telegrafic: este o şansă în plus, pentru mine, să mă fac înţeles. Precizările se referă la legătura Mişcării Legionare cu catolicismul.
Din start trebuie spus este că problema raportului Mişcării Legionare cu catolicismul este diferită de problema raportului Mişcării Legionare cu catolicii, greco-catolicii sau chiar cu evreii. Aşadar, pentru început, avem două probleme: pe de-o parte, raportul cu catolicismul şi, pe de altă parte, raportul cu catolicii.
În primul raport, Mişcarea, prin cuvântul Căpitanului, are o poziţie foarte clară ce vine din definirea legionarismului şi a legionarului, în diferite texte – în care precizează fără echivoc caracterul ortodox şi românesc al organizaţiilor pe care le-a condus, raportând românismul la ortodoxie şi nu invers (aşa cum, în chip insidios şi salvator pentru laşitatea lor, au susţinut şi susţin încă mulţi „creştini ortodocşi”, justificând printr-un filetism inexistent în cazul Mişcării Legionare, propriile lor slăbiciuni şi, la urma urmei, practicarea asumată şi confortabilă a unei orbiri ca opţiune existenţială). La fel de clară apare această problemă şi în scrisul lui Nae Ionescu, care explică foarte limpede că „a fi român” implică cu necesitate apartenenţa la ortodoxie, spre deosebire de „a fi bun român”, care implică doar îndeplinirea datoriilor cetăţeneşti, fără a avea nici un fel de legătură cu românismul (textul l-am publicat în AXA 27 şi poate fi citit online la adresa: http://axa.info.ro/anul-ii/axa-27/item/387-a-fi-bun-roman) – este vorba despre mai multe texte apărute în „Cuvântul” şi preluate de către Mircea Eliade în alcătuirea volumului de jurnalistică al lui Nae Ionescu, „Roza vânturilor”; tot Nae Ionescu, în cursul de Filosofia religiei (disponibil online la următaorea adresă: http://axa.info.ro/curs), arată incompatibilitatea desăvârşită a ortodoxiei cu catolicismul – chestiune care a stârnit mare gălăgie în epocă, dar care nu a putut fi contrazisă nici până în ziua de astăzi. Poziţia profesorului este evidentă şi a fost asumată explicit de către Mişcarea Legionară. Sigur că am putea, pentru mai multă credibilitate, să numim o sumedenie de texte aparţinând chiar lui Ionel Moţa sau lui Vasile Marin, referitor la distanţa şi adversitatea faţă de erezia catolică – volumele „Cranii de lemn” şi „Crez de generaţie” se constituie într-un argument suficient pentru a înlătura orice bănuială că cei şapte legionari, care au luptat pe frontul spaniol, ar fi făcut-o pentru a apăra catolicismul sau a-i ajuta pe eretici.
Ceea ce m-a determinat să scriu aceste rânduri este faptul că alături de întrebarea Domniei Voastre – pentru care vă mulţumesc, fiindcă trebuie să recunosc că am tot evitat acest subiect – mai locuiesc şi alte întrebări, care, deşi în mod evident sunt oneste, pun într-o lumină îndoielnică, lucruri mai presus de orice îndoială şi care se referă tot la primul raport enunţat mai sus. Iată o altă problemă, din proximitate: în scrierea Căpitanului din perioada ultimului proces, „Însemnări de la Jilava”, la un moment dat, Căpitanul vorbeşte despre „Sfântul Anton”; în unele variante ale textului, apare chiar răspicat: „Sfântul Anton de Padova”. Fireşte, lucrul este foarte grav, deoarece după cum bine cunoaştem Anton de Padova nu este sfânt, cel puţin în dreapta credinţă. Sau, mai bine spus, ar fi foarte grav – dacă ar fi aşa…
Fiindcă nu este aşa; corect este textul scris de Căpitan cu formula „Sfântul Anton”, lucru de care am fost asigurat de avocatul care a scos textul (scris pe hârtie de ambalaj) din puşcărie. Însă, nici acum nu e rezolvată problema încă, decât dacă răsfoind presa vremii veţi întâlni mai multe texte cu fotografii – în „Pământul strămoşesc” sau „Bunavestire” , de exemplu – de la sfinţirea Bisericii care este numită şi în acele publicaţii „Sfântul Anton”, de la Curtea Veche, şi la ridicarea căreia au luat parte, prin efortul lor direct şi indirect, şi mulţi membrii ai Mişcării Legionare – şi la sfinţirea căreia au luat parte şi Căpitanul cu cei din jurul său. Acum abia e rezolvată problema: este vorba despre o Biserică Ortodoxă, cu hramul „Sfântul Antonie cel Mare”, care popular era denumit prescurtat „Sfântul Anton” – dacă nu avem timp să citim textele articolelor, ne ajută doar fotografiile cu mulţi părinţi ortodocşi în odăjdii, în timpul procesiunii. De unde şi până unde s-a ajuns la „Anton de Padova”? Poate de la faptul că însemnările Căpitanului au fost publicate pentru prima oară de către catolici, în Italia? Sau, poate că cel care a făcut ediţia cu pricina era greco-catolic – fiindcă chiar aşa era? Nu ştim, dar ştim ceea ce deja am spus mai sus.
Este însă, la fel de adevărat că, în falsa evlavie populară – de altfel, la fel ca astăzi –, mulţi credincioşi de ocazie îl „cinsteau” pe Antonie de Padova („Sfântul Anton”), pentru simplu motiv că voiau „să le meargă bine”; la fel cum pun astăzi mâna pe „Vasilică” – şi tot „să le meargă bine”; la fel cum îşi distrug sufletele şi merg şi pe la vrăjitoare, după ce tocmai au venit de la liturghie şi tot „să le meargă bine”; la fel cum… şi „tot să le meargă bine”. Dar aceasta sunt anomalii şi nu au a face cu discuţia de mai sus, decât în mod tangenţial-anecdotic.
Pe de cealaltă parte, raportul cu catolicii este unul diferit: Căpitanul a crezut de cuviinţă – adică a hotărât – că oricine crede în idealul românesc, care era idealul Mişcării Legionare, îi poate veni alături. Aşa s-a şi întâmplat: din Mişcare au făcut parte şi catolici şi greco-catolici şi… evrei, chiar. Cu timpul, lucrurile s-au cernut; din păcate, în unele cazuri atât de gros, încât Căpitanul a fost nevoit să dea un ordin, pe 13 ianuarie 1938, după alegerile anulate de către iudeofrancmasonerie – ca urmare a rezultatelor excelente obţinute de partidul „Totul pentru Ţară” – Către organizaţiile legionare Bacău şi Roman, ordin care începe astfel: „Veţi lua măsuri ca nici un catolic să nu se mai poată înrola timp de trei ani de zile în Mişcarea Legionară”. Despre relaţia cu evreii, este suficient să amintim că Doamna Marin – soţia lui Vasile Marin! – era evreică; e adevărat, că ulterior s-a creştinat, în Biserica Ortodoxă – după cum era şi firesc.
Dacă mai adăugăm celor spuse mai sus, faptul deloc de neglijat că, în perioada interbelică, traducerile după Sfinţii Părinţi erau sporadice, iar, pe de altă parte, traducerile din maica Tereza, Ignatio de Loyola – cu celebrele sale „exerciţii spirituale” -, din „Sfântul” Augustin, Francesco D`Assisi sau din cel mai venerat şi aristotelic Toma D`Aquino şamd puteau fi găsite oriunde, în orice librărie; dacă ţinem seama şi de aceast lucru, atunci aveţi cu totul dreptate să vă puneţi mai multe întrebări, decât aţi făcut-o până acum. În aparenţă. Fiindcă, în realitate, faptul că nu erau traduşi Sfinţii Părinţi îi oprea de la lectură pe cei mai mulţi dintre intelectualii vremii – sau, poate mai corect spus: pe cei mai mulţi dintre pseudo- sau semi-intelectualii vremii. Căci intelectualii, cel puţin cei din jurul Profesorului Nae Ionescu şi din Mişcarea Legionară, citeau – cei mai mulţi dintre ei – şi în greaca veche şi în latină – cel puţin. Deci, aici era diferenţa; iar, dacă aveţi curiozitatea, când treceţi pe la Biblioteca Academiei, cereţi Sfântul Ioan Hrisostom, scrieri în original, să zicem în greaca veche – de exemplu – şi veţi vedea trecut pe coperta doi, pe o fişă aplicată, unde erau trecuţi, pe acea vreme, cei care împrumutau sau cereau respectiva carte, numele lor. Sunt chiar ei, care nu erau împiedicaţi de limba originară a textelor să ajungă la Sfinţii Părinţi! Şi aceasta este doar una dintre diferenţele între intelectualii Mişcării şi „ceilalţi”. Iar acest lucru îl puteţi verifica nemijlocit.
Acum, mulţumindu-vă pentru răbdarea de care aţi dat dovadă faţă de precizările de mai sus, am ajuns la nedumerirea Dumneavoastră, pe care aţi formulat-o astfel:
„Am o neclaritate: cât de mult te poţi implica în a ajuta un eretic. Bătălia cu masoneria a fost pierdută de catolici cu multe secole în urmă. Cum se scria în revista AXA, programul teoretic al Renaşterii a apărut „formalizat” după ce o mare parte a lumii catolice era subjugată de mentalitatea renascentistă.
În răsărit, Sf. Grigore Palama şi işihaştii, au ferit poporul de această plagă; „modernizarea” nocivă prin cultură capătă proporţii de masă, abia după programul cultural al revistei masonice „Dacia literară”, de la începutul anului 1840. Revista a fost suprimată de „cenzură” în iulie 1840.
În anii 30, o mare parte a poporului spaniol era otrăvit; procesul începuse cu un secol înainte (Mircea Eliade-„Salazar…”-ed. Scara; există şi-n format pdf).
Problema Spaniei catolice provine din faptul că ei din punct de vedere teologic, se găsesc pe un cadru dogmatic greşit, antihristic – din anumite puncte de vedere antropocentrism practic, iar revoluţia bolşevico-republicană din anii 30, este o consecinţă a dogmatismului Vaticanului.
Mi-aş fi dorit să fi avut mucenici de talia lui Mota şi Marin în războiul civil din Rusia – 1917-1921, în care ar fi fost apărată explicit rânduiala lumii după Hristos: Biserica Ortodoxă şi Monarhia Ortodoxă”.
Mai întâi, chestiunea cu dogma catolică şi războiul civil din Spania este ceva mai complexă – după cum cred că ştiţi, din studiul lui Mircea Eliade pe care l-aţi pomenit mai sus. Apoi – şi aici ajungem chiar la chestiune – Moţa şi Marin nu sunt martiri ai catolicismului ci ai ortodoxiei. Şi aceasta din câteva bune motive. În primul rând, cei şapte care au plecat pe front în Spania, nu au plecat să apere catolicismul, ci – după cum spune Ionel Moţa în Testamentul lăsat lui Nae Ionescu – au plecat pentru că n-au mai răbdat să vadă „cum se trage cu mitraliera în obrazul lui Hristos”. De altfel, grupul format pentru Spania era alcătuit dintr-o parte din elita Mişcării Legionare: preotul Dumitrescu-Borşa, generalul Gh. Cantacuzino Grănicerul, Alexandru Cantacuzino, Bănică Dobre, Gh. Clime şi cei doi, Ionel Moţa şi Vasile Marin. După cum observaţi primul este un preot ortodox, Dumitrescu-Borşa – fapt care cred că are o maximă importanţă şi care, cu siguranţă, a fost asumat de către Căpitan. Cu alte cuvinte, Mişcarea Legionară a hotărât să trimită pe front, în Spania pe unii dintre cei mai de valoare membrii, pentru a lupta nu pentru catolicism, ci împotriva iudeofrancmasoneriei care instrumenta acel front şi care era – în acel context şi moment istoric – un duşman comun pentru spanioli şi pentru români totodată. Căpitanul a văzut în războiul spaniol un debut al luptei mari pe care iudeofrancmasoneria avea să o ducă împotriva noastră – lucru care s-a dovedit perfect adevărat.
Astfel că gestul Mişcării Legionare prin cei şapte, este un semn de înţelegere a situaţiei şi o dovadă clară a poziţiei de nezdruncinat a Căpitanului, faţă de pericolul eminent al luptei iudeofrancmasoneriei împotriva poporului român – care, pentru România, purta numele de bolşevism. Acest fapt a dus la asasinarea lui şi a Mişcării Legionare – fiindcă ceea ce a urmat nu ar fi putut urma niciodată dacă ar mai fi existat Căpitanul şi Mişcarea Legionară; dar a existat – şi astfel a putut foarte bine fi pregătită instaurarea bolşevismului în România, chiar dacă au funcţionat, până în ultima clipă, toate partidele politice şi chiar dacă, până la ultima scenă, am avut monarhie – iată o altă diferenţă între legionarism şi întreaga clasă politică românească în frunte cu Majestatea Sa.
Apoi, nu trebuie neglijate cuvintele Căpitanului – rostite sau transmise prin circulară – cu ocazia plecării celor şapte pe front şi cu ocazia funeraliilor lui Ionel Moţa şi Vasile Marin. Ceea ce se afirmă în acele texte este fără echivoc, la fel cum este întrega activitate a Căpitanului şi a Mişcării Legionare – atât cât a trăit el. Preocuparea constantă a fost aceea legată de Tradiţia poporului român – cu alte cuvinte: credinţa creştin ortodoxă şi cultura românească. Aşa este just să fie judecat, fiindcă acesta este adevărul.
Aşadar, Moţa şi Marin nu sunt martiri ai catolicismului ci ai ortodoxiei, precum sunt toţi aceia care au murit mărturisindu-L pe Hristos, cel în Treime, pe care dreapta credinţă ni-L împărtăşeşte. Şi se cuvine să-i cinstim şi pe Moţa şi pe Marin alături de toţi ceilalţi mărturisitori şi martiri ai neamului românesc, atât din trecutul secol al XX-lea, cât şi din întreaga noastră istorie; împreună cu toţi sfinţii dreptei credinţe – acum şi mereu.
Cât priveşte războiul din Rusia, cred că glumiţi. Fiindcă sacrificiul poporului rus este comensurabil mai mult în victime şi mult mai puţin în martiri, atâta vreme cât – împotriva oricărei previziuni – rezistenţa şi reacţia Rusiei faţă de bolşevism a fost mai puţin decât simbolică. Dar acesta este un alt subiect, despre care probabil vom putea vorbi cu o nouă ocazie.
Încă o dată vă mulţumesc pentru observaţiile Dumneavoastră şi vă invit să recidivaţi.
https://www.youtube.com/watch?v=cg_ShKQz2Y4
Pentru o corectă informare a cititorilor trebuie specificat.
1. Corneliu Zelea Codreanu scrie în „Însemnări dela Jilava”:
„Duminică 15 Maiu… Mă rog în fiecare zi Maicii Domnului şi Sf. Anton de Padova, prin ale căror minuni am scăpat la 1934.”
„Vineri 27 Maiu … Deschid la întâmplare cărticica de rugăciuni a Sf. Anton. Se deschide la pag. 119. Citesc: Fă ca să primesc cu linişte orice trimite Dumnezeu, pricepând că este voinţa Lui.”.
Nu exista o carticica de rugaciuni a Sf. Antonie cel mare ci a Sfântului Anton de Padova.
2. Iată cuvintele scrise de Ionel Moța într-o scrisoare adresată părinților: “Se tragea cu mitraliera in obrazul lui Hristos. Se clatina asezarea crestina a lumii. Puteam noi sa stam nepasatori?” Ionel Mota cere si primeste incuviintarea conducatorului Miscarii Legionare, Corneliu Codreanu, de a pleca sa lupte in Spania.
3. . În lucrarea „Pentru legionari” Corneliu Zelea Codreanu scrie despre colaborarea cu preoții grecocatolici-uniți din Transilvania: „Frământări în Maramureș …La începutul lui iunie 1930, la poarta casei mele de la Iasi, se opreste o cãrutã cu doi cai. Dinea se coboarã doi preoti, un tãran si un tânãr. Îi primesc înãuntru. Se recomandã preot ortodoxIon Dumitrescu, preot unit Andrei Berinde si tãranul Nicoarã.
– Venim cu cãruta din Maramures. De douã sãptãmâni suntem pe drum: suntem amândoi preoti în Borsa, unul unit si altul ortodox. Nu mai putem de mila nenorocitilor de români dinMaramures. Am fãcut memorii peste memorii. Le-am adresat pe unde ne-a tãiat capul:Parlament, Guvern, Ministri, Regentã. De nicãieri, nici un rãspuns. Nu stim ce sã mai facem.Am venit cu cãruta pânã aici, la Iasi, sã rugãm studentimea românã sã nu ne lase. Vorbim înnumele a mii de tãrani din Maramures, care au ajuns la disperare. Suntem preotii lor. Nu putem închide ochii la ceea ce vedem. Ne moare neamul. Si ni se frânge inima de milã.”
Tu ai ascultat ce zice fratele Mugur? Ține cont și de faptul că în acele vremuri nu erau tradusi in română sfinții care s-au ocupat de combaterea ereziei papistase. Iar cineva care nu stia teologie era usor de indus in eroare de propaganda uniată. Sunt alte nume grele din Ortodoxie care s-au confruntat cu aceeasi problemă, dar unii s-au dumirit cand au iesit din închisori si au inceput mai ales dupa 1990 sa apară traducerile sfintilor ce separau Ortodoxia de erezii.
@ redactor
Tu ai citit „Însemnări de la Jilava” sau „Pentru legionari”? Fratele „Vasile” adică Mugurel, așa cum îl strigau casnicii, nu este autoritate în legionarism, așa cum nu sunt nici eu. Poate o fi o fi blasfemie și că CZC fuma? Îi scade cu ceva din jertfa pentru Neamul Românesc? Codreanu nu putea fi împotriva greco catolicilor pentru că greco-catolicii uniați au fost susținătorii Marii Uniri. Iuliu Maniu, unul dintre puținii politicieni ai timpului care nu l-a urât pe Codreanu, era greco catolic. Codreanu s-a adresat tuturor românilor pentru a salva Neamul Românesc indiferent de religie. Dovada că el i-a dat acordul lui Vasile Marin să se căsătorească cu o evreică. Și nu numai lui. Tu @ redactor mai ai multă mămăligă de scos dintre dinți până o să ajungi la înălțimea legionarilor lui Codreanu. Șterge-ți nasul și apoi poți vorbi despre Codreanu și legionari. Citește.
Dar a abera gratuit pe un subiect mai mult decât clar este prostie. Încă o probă indubitabilă: citește cu atenție „Pentru legionari” și indică un singur paragraf în care C.Z.C. vorbește despre ortodoxie. Vorbește doar despre ceea ce i-a făcut Biserica Ortodoxă și apare cuvântul preot ortodox în pasajul cu preotul unit deja citat. C.Z.C. vorbește despre credința legionară și nicidecum despre credința ortodoxă. Citește @redactor și apoi glăsuiește despre subiect.
Iar despre „fratele Mugur” și despre ortodoxia lui mărturisitoare mai informează-te. Întreabă-i pe foștii vecini din Bacău și mai departe.
Costel,
Daca vrei un raspuns concret, ortodox….citeste ce spune pr Iustin Parvu despre M.L. , pr Adrian Fageteanu sau pr Arsenie Papacioc!….daca nu ai incredere in redactor…sau nu-ti place „mamaliga intre dinti”!
Nea Vasilica, noi stim ca esti animat de duhuri schismatice, si eretice din cate vad, insa nu-mi spune ca daca ar fi cunoscut Sf. Canoane si scrierile Sf. Parinti despre papistasi, Capitanul si alti Români cu duh de jertftă asemeni Marilor Voievozi ar fi facut vreun compromis cu Dreapta Credinta.
Pana sa-mi scot eu mamaliga dintre dinti, opreste-te tu de a mai manca „magiun”. N-ai nicio treaba nici cu Ortodoxia, nici cu Neamul Românesc.
Stimata redactie,
Ma vad nevoit sa ii dau dreptate dlui Costel in aceasta mica disputa. In cartea dedicata lui CZC ” mistica rugaciunii si a revolverului” aparuta anul trecut, carte care este strict biografica, fara comentarii si aluzii politice, fara pertinente si fara a lua partea cuiva, deci o carte strict documetara, se spune clar si in mai multe locuri ca CZC a a vut anumite deviatii serioase de la ortodoxie. Va rog cititi, sunt pasaje chiar din insemnarile lui, din discursurile lui , nu inventii sau rea vointa…
Haideti sa fim corecti, sa nu uitam ce a facut sau ce a vrut el sa faca pentru Romania dar si sa vedem ce gandea, ce directii de actiune avea, mie mi se pare ca anumite saituri incearca cu orice pret o sanctificare a lui CZC, ori nu este cazul, omul a avut si bune si rele, a trait in timpurile acelea, a facut si crime si penitente, a facut si milostenii si politica…a fost un personaj complex al istoriei noastre si demn de luat in seama si de neuitat dar de aici si pana la a-l pune pe treapta mesianica…scuzati…e deplasat. Domnul spune” sa nu ucizi”. CZC…deh, a cam ignorat asta…Domnul spune ” A Mea este razbunarea, sa nu te razbuni cu mana ta…”, CZC…din nou a luat-o pe cont propriu. Deci? Eu nu spun ca prefectul Manciu nu a cautat-o cu lumanarea, dar totusi, daca ne apucam toti sa ucidem, ceea ce nu este prea greu, devine iadul pa pamant… Sau CZC avea dreptul sa ucida? pai atunci, hai sa ucidem si noi, ca si noua ni se fac nedreptati mari, suntem furati, mintiti, vanduti, tradati,…asadar, ce facem? Punem mana pe pistoale si mergem si impuscam prefectii???? Nu prea merge asa, nici dpdv crestinesc , nici social, nici uman…Crimele raman crime, indiferent de idealul pus la inaintare. O ucidere in razboi, pentru apararea patriei, cu inamicul fata in fata, poate fi inteleasa…Dar sa il mierlesti pe unul care nu se asteapta, in stil Corleone, nu prea este cavaleresc…Macar un duel era mai corect, macar o sansa de lupta de la egal la egal…ASta nu a avut nici Iorga, nici Calinescu si nici altii…Pac…pac si gata…s-a rezolvat…Pai nu e chiar asa…Ucigasii ajung in iad, corect? Sau nu ? Ce exemplu urmam? OK< atunci, la arme si directia iad…si am rezolvat-o cu toate…
Neica nimeni,
Daca vrei sa te linistesti..citeste ce spun marii nostri duhovnici despre M.L.
Nu eu , nu tu, sau altul, ci mari duhovnici ortodocsi spun asta. Daca nici de la ei nu primim ce spune…nu cred ca mai putem pretinde ceva!
Sunt linistit, dar am ceva impotriva uciderii. Asta e tot. Multumesc.
Este f bine, dar la fel cum esti impotriva uciderii, la fel poti sa fi si impotriva sa invinuiesti pe cineva de crima fara sa cunosti motivul, imprejurarea, contextul!
Daca vezi numai „crima”…asa poti sa-L incriminezi pana si pe Dumnezeu…ca a sters de pe fata pamantului Sodoma si Gomora!
Ma opresc aici, multumesc si eu.
@ Neica nimeni
Eu nu m-am exprimat asupra unor deviații de la Ortodoxie în privința lui Corneliu Zelea Codreanu. Dacă citeai și alte cărți, decât cele comandate de tăiații împrejur urâtori de Hristos, ai fi aflat că C.Z.C. a pus bazele unei alte Credințe respectând credința ortodoxă în care Dumnezeu i-a dat viață.
Despre acea Credință nu vreau să vorbesc acum. Cu arme sau fără arme este o altă discuție. Nici pe asta nu o abordez acum.
Anul acesta voi, „ortodocșii îngerești”, veți avea o mare surpriză. Până atunci vă recomand să citiți direct de la sursă ca să aflați cât de criminali sau necriminali ori cât de ortodocși sau neorotodcși au fost legionarii. Acum pot să afirm cu tărie că legionarii lui Codreanu erau ROMÂNI. Iar când veți mai afla pe teritoriul românesc niște români ce au CREDINȚĂ NELIMITATĂ să vă închinați lor. Deși nu sunt sigur că România va mai avea parte prea devreme de asemenea martiri.
@ guti flo
Corneliu Zelea Codreanu a pus bazele unei Credințe a Neamului Românesc. Cine-l îngrădește pe CZC în ortodoxie se află în înșelare. Citește ce a scris Codreanu și vezi că el vorbește despre o credință a neamului. Pentru ortodocșii „puritani” va veni în curând o mare surpriză. Răbdare!!!
Am inteles, iti place sa interpretezi dupa mintea ta, fara sa ti cont ca acesti parinti au fost cei mai in masura sa vb despre asta!
Daca ei au spus ca a facut-o pt ortodoxie….tu spui ca nu!
Nu are rost sa mai discutam.
Pentru ce răbdare Costel?… Crezi că în afara scrierilor Sfinților Părinți, mă mai interesează altceva? Să modifice jidovii istoria cât vor. Dacă dau cu piciorul în țepușă, în continuare nu le va fi deloc bine. Cuvântul Domnului rămâne veșnic și nimic nu ÎL poate atinge.
Costele, o dai in bara rau de tot acum….
Ce credinta a neamului, bre??? Numai ortodoxia. Punct. Restul e minciuna…
Cat despre surpriza de anul asta pe care ne-o tot promiti ( desi cam suna a amenintare, zic eu…), ma faci sa rad…parca ai fi Andreea Marin la ” surprize..surprize”…
Imi pare rau ca m-am bagat in discutie, nu mai are rost, cat despre indemnul tau catre mine la citit, nu ai nimerit-o: sunt analfabet.
E bine, Costele? Multumit? Nu stiu de ce, dar aduci asa, un iz de califat sau de inchizitie pe forumul asta…Scrii de parca ai fi detinatorul intelepciunii absolute…Cum le mai stii tu pe toate si cum ai citit tu absolut tot, Costele…mai rar cineva ca matale…sa nu te deochi de atata smerenie…
Puritani?
Raule…
Nu imi aduc aminte exact daca i-am pus domnului Vasitliu toate argumentele. Exista doua greu combatut:
1) In anul 642 o flota bizantina trimisa de imparaatul Heraclie, debarca o armata in Alexandria pt a apara Egiptul de ocupatia islamica. Armatele monotelitiolor inpreuna cu ale musulnanilor distrug armata bizantina, ceea ce a hotarat pana azi destinul nordului Africii. Degeaba se plang coptii ca sunt asupriti de musulmani: alegerea a fost a parintilor lor pentru milenii.
2) Alexandr Soljenitin critica in cartea Chestiunea rusa – Anastasia anii 90, faptul ca tarii Rusiei si-au propus sa innabuse militar toate revolutiile prigresiste anticrestine, inclusiv cele din America latina.
Soljenitin insista ca acele imense resusre umane si materiale au fost risipite inutil; trebuiau folosite pt intarirea Rusiei si a credinte in poporul rus. Rusii nu au trimis trupe in america latina, dar au fost aproape.
La incep sec al XX lea in B.O.R. exista si confuzii.
Trebuie inventariata literatura religioasa in limba romana si identificate scrierile in care se afirma explicit ca „sfintii apuseni” nu sunt sfinti.
Noua care l-am citit pe Sf Ignatie Brancianinov, pe Aurel Urzica, traduceri de la Sf Munte ne este usor, dar in epoca lucrurile erau mult mai greu de sesizat.
Putin inainte de 1900 (nu mai stiu exact anul) a fost tradusa si publicata in limba romana cartea lui Wladimir Guettee – „Papalitatea eretica”, traducere făcută cu binecuvântarea Prea Sfinţiei Sale Părintelui Episcop
al Eparhiei Râmnicu Nou Severin D.D. IOSIF.
Mai apoi, in 1906, a aparut in limba romana si „Papalitatea schismatica”, de acelasi W. Guettee, traducere de IOSIF GHEORGHIAN fost Episcop al Dunării de Jos şi Mitropolit Primat.
Cele mai bune carti scrise despre ereticii si schismaticii franko-latini fusesera asadar traduse in limba romana. Numai sa te intereseze sa le citesti si sa le dai crezare …
Lăsând deoparte pactul de neagresiune încheiat în noiembrie 1937 cu greco catolicul Iuliu Maniu, iată ce Circulară a dat Codreanu, în care vorbește despre „credințele noastre”: „Ordin, La 10 decembrie 1933, ora 8,30 dimineaţa Dl. General G.Cantacuzino Grănicerul dă publicităţii acest ordin lăsat mie de Căpitan:
Camarazi, Veţi aştepta cu calm şi cu aceiaşi neînvinsă credinţă desfăşurarea furtunii. Vă veţi supune măsurilor justiţiei în ale cărei virtuţi am crezut şi vom crede nemărginit.
Voturile voastre în număr de 200.000 (două sute de mii), le veţi împărţi după cum urmează, ascultându-mă şi de această dată fără şovăire.
1.Legionarii din Ardeal vor vota cu Iuliu Maniu.
2.Legionarii din Vechiul Regat şi celelalte ţinuturi vor vota cu Gheorghe Brătianu.
3.În judeţele în care candidează personal Mareşal Averescu, îi veţi da voturile şi vă veţi pune la dispoziţia sa în orice provincie ar candida.
Veţi lupta cu aceşti trei oameni cu acelaşi dor cu care aţi fi luptat pentru propria voastră Mişcare. Oamenii aceştia nu au credinţele noastre, dar mai bine cu ei, decât cu cei ce s-ar părea că au credinţele noastre, dar sunt lipsiţi de caracter.”
Nu le mai confundati domnule Militaru. Aici e vorba de apararea tarii, nu de ecumenism, ca doar nu se ruga cu Maniu. Fiti serios si nu atribuiti Capitanului vorbe straine de ceea ce a insemnat el pentru neamul romanesc. Statea cineva sa te intrebe de credinta cand trebuia sa pui mana pe arma sa-ti aperi tara si implicit toate lacasurile sfinte? Trebuia sa dati si continuarea, care vorbeste despre Sfantul Stefan cel Mare, care fara a face rabat de la credinta, i-a preferat pe turci in detrimentul unor asa-zisi crestini: