Iata ce putem citi in articolul Wikileaks: Hilary Clinton a solicitat datele biometrice ale liderilor români din 2010 de pe Realitatea:
Noi dezvăluiri despre România în documentele publicate de WikiLeaks! Secretarul american de stat Hillary Clinton a cerut anul trecut colectarea de date personale şi detaliile „biometrice” ale liderilor români.
[…]
Noul măr al discordiei este o telegramă plecată pe 16 iunie 2009 de la Departamentul american de Stat şi semnată de Hillary Clinton. În telegrama, dezvăluită de WikiLeaks şi publicată de The Guardian, se solicită explicit informaţii cu privire la vulnerabilităţile, personalitatea, averea, starea de sănătate a actualilor lideri, a celor în devenire, precum şi a consilierilor lor. În plus se cer informaţii biometrice despre ei.
[…]
Sa ne amintim ca personajul recunostea pe 15 iulie 2009 ca este fericita ca Council on Foreign Relations a creat un avanpost in Washington DC, deoarece aceasta inseamna ca nu mai trebuie sa calatoreasca prea departe pentru a-si primi ordinele:
“Primim o multime de sfaturi de la Consiliu si aceasta inseamna ca nu va mai trebui sa merg prea departe pentru a ni se spune ce trebuie sa facem si cum trebuie să ne gândim la viitor.”
De ce stapanii doreau sa stie aceste detalii? Si oare in anii ce au urmat n-au vrut sa cunoasca noi detalii?
Ft simplu, ca cei din conducerea statului sa poata fi usor de santajat, nu intamplator in posturile de conducere ajung penali
Ce fel de mod de a pune problema din partea secretarului de stat american, al doilea om politic după președinte, oficial investit de poporul american în alegeri „libere” și „democratice” să conducă politica externă a S.U.A.: Clinton recunoaște că primește „sfaturi” de nerefuzat de la CFR și chiar e de acord că trebuie să urmeze aceste sfaturi! Săracii americani, să creadă că ei conduc destinele Americii prin reprezentanții pe care i-au ales ca să asculte nu de voința lor, a alegătorilor, ci de ordinele unora pe care nu i-a ales nimeni, care se propun și se aleg singuri – după alte criterii decât cele democratice unanim recunoscute – în funcții peste capul conducătorilor, au pretenția să fie ascultați de conducătorii aleși și chiar le funcționează strategia: conducătorii aleși se îmbulzesc să asculte de ordinele celor nealeși! Și dacă le spui americanilor că democrația lor e varză, se supără, nu-i așa? În orice caz, datorită „francheței” cu care s-a deconspirat Clinton prin cuvintele ei, orice s-ar putea spune despre ea în afară că ar avea diplomație. Asta, pe de o parte, nu e rău, e mai bine „ce-i în gușă și-n căpușă”, dar, pe de altă parte, cuvintele ei mai trădează și cât e de înrădăcinat obiceiul politicienilor de a se lăsa manipulați de alții și de altele decât de electorat și de voința lui, a ajuns pentru ei un fel de dat natural de la sine înțeles să asculte de ordinele altora chiar și atunci când acestea ajung în contradicție cu voința propriului electorat, motivul invocat în asemenea situații fiind „înaltele rațiuni de stat”! Drept pentru care să nu se mai mire de ce îi urăște electoratul…