Pe 5 noiembrie, Devin Kelley va intra purtând o mască în formă de craniu și o vestă balistică în capela baptstă a unui orășel din Texas, în timpul ceremoniei de duminică. Înarmat cu o pușcă Ruger AR-556 și două pistoale, Kelley s-a apucat să tragă în mulțime, omorând 26 de persoane printre care și câțiva copii.
Spre deosebire de alți criminali de acest fel din trecut, Devin Kelley petrecuse ceva timp în serviciul militar, inclusiv o perioada de 12 luni de închisoare.
„Kelley a fost un membru al Forțelor Aeriene, a declarat purtătorul de cuvânt Ann Stefanek. A activat la Baza Holloman a US Air Force din New Mexico, la serviciul de pregătire logistică, începând din anul 2010.
Kelley a fost deferit Curții Marțiale în anul 2012 pentru două încălcări ale articolului 128 ale Codului de Drept Militar: agresiune asupra soției și asupra copilului lor, mai spune Stefanek. Kelley a fost degradat, trecut în rezervă pentru comportament nepotrivit și condamnat la 12 luni de închisoare. Forțele Aeriene nu au precizat data trecerii în rezervă.”
– CNN, Ce știm despre suspectul Devin Kelley privind atacul din capela din Texas
Se spun foarte multe despre Kelley în mass media. Unele informații despre el că ar fi fost un „ateu agresiv” ce s-a manifestat ca atare destul de des pe rețelele de socializare. Profilul său de LinkedIn îl prezintă ca pe un fost profesor de studii biblice, ceea ce se cam contrazice cu împușcatul prin lăcașuri de cult. Atât familia lui cât și soția lui au legături puternice cu serviciile religioase.
„Potrivit unui profil de pe Indeed.com, soția lui Kelley a fost „învățător pentru copii” la Capela Baptistă din Sutherland Springs începând din iunie 2009 și până în martie 2013. Printre responsabilitățile ei se număra și învățarea copiilor despre Dumnezeu, ajutându-i să-și construiască «temelia de care e nevoie în viață» și fiind «o influență pozitivă în viața lor», mai spune profilul.
-Heavy, Danielle Shields Kelley: 5 informații rapide pe care trebuie să le știți
Un nou raport al poliției indică faptul că existau probleme între Kelley și soacra lui, care de obicei venea la capelă dar care în acea zi nu era acolo.
Deci, ce l-a motivat pe Kelley să tragă? Să fi fost programat oare din timpul serviciului militar pentru această misiune oribilă? Publicul cu siguranța a fost programat să asiste la așa ceva.
Descriind oribila scenă din Sutherland Springs, Joe Tackitt, șeriful din Wilson county a spus:
„A intrat pur și simplu până in mijlocul sălii, s-a întors și din câte am înțeles, a început să tragă în timp ce se îndrepta spre ieșire. E incredibil să vezi copii, bărbați și femei zăcând pe jos. Oameni fără apărare.”
Acest scenariu e aproape identic cu o scenă din filmul Kingsman: The Secret Service. Chiar și capela e la fel.
Galahad, unul dintre personajele principale ale filmului, se ridică în timpul predicii și-i spune unei femei:
„Sunt o curvă catolică și mă împreunez fără căsătorie cu prietenul meu negru evreu care lucrează într-o clinică militară de avorturi [Galahad este un bărbat, deci e vorba și de o relație gay – n.tr.]. Așa că lăudat fie Satan și să aveți o după-amiază frumoasă, doamnă.”
După asta, Galahad începe să omoare toate persoanele din capelă, într-o lungă și sângeroasă scenă cu muzică rock pe fundal.
Galahad împușcă o femeie în cap.
La final, el omoară toate persoanele din capelă. Ah, să nu uităm, el este personajul pozitiv.
În timp ce Galahad iese din Capela Misionară South Glade, vedem un mesaj sumbru: America este osândită!
În articolul „Kingsman: The Secret Service” sau Cum sa faci tineretul să accepte elita ocultă a fost explicat cum întregul film dezvăluie agenda elitei. Filmul se termină chiar cu elitele ascunzându-se într-un loc îndepărtat în timp ce masele de oameni sunt exterminate.
În film, setea de a ucide a lui Galahad ne este explicată prin „controlul minții”, realizat printr-un cip introdus în telefonul său. O fi fost și Kelley controlat mental?
Un lucru este sigur: uciderea oamenilor în timp ce se roagă are, la nivel spiritual, un impact deosebit de puternic.
Uciși în timp ce se rugau
Creștinii iau biserica drept „Casa Domnului”. Înăuntrul Casei Domnului, ei se roagă și întră în comuniune cu Dumnezeu. Pentru mulți este un moment solemn și sacru, de foarte mare încărcătură spirituală. A intra în Casa Domnului și a o transforma într-o baie de sânge în timp ce enoriașii se roagă este, la nivel spiritual, un autentic ritual satanic.
După cum am văzut mai sus, în „Kingsman”, chiar înainte de a începe să îi omoare pe toți cei din capelă, Galahad spune „lăudat fie satana”. Coincidențele din mas media nu se opresc însă aici.
Acțiunea serialului „revoltător de violent” Predicatorul are loc în Texas. Posterul oficial al filmului ne arată o capelă rasturnată, forțându-ne astfel să vedem o cruce răsturnată: un simbol al satanismului.
La câteva ore după masacru, Marilyn Manson (membru declarat al templului lui satan) apărea pe scenă țintind spre public cu o armă falsă. Pușca avea pe ea Crucea de Lorraine întoarsă. Concertul a avut loc în San Bernardino, un oraș care s-a confruntat și el cu un masacru în decembrie 2015.
Teroare la ordinea zilei
Două dintre cele mai crunte masacre din istoria Americii s-au întâmplat în ultimele 35 zile. Imediat după fiecare dintre aceste tragedii, ca și cum ar fi devenit un obicei, mulți au intrat pe rețelele de socializare pentru a se folosi de aceste drame, cu scopul de a-și justifica agenda politică și fără orice urmă de respect omenesc.
În aceste vremuri întunecate și marcate de masacre fără sens, pierderile de vieți omenești sunt realmente aproape trecute complet cu vederea. Foarte mulți abia așteaptă să fie dezvăluită identitatea criminalilor pentru a putea arăta cu degetul și a-și promova propria agendă. Se pare că nesfârșitul șir de masacre de pe întreg mapamondul i-a făcut pe oameni, într-adevăr, indiferenți la suferința umană. Uciderea în masă are acum „ecouri politice”, adică argumente convenabile care pot fi folosite în dezbaterile politice. Chiar mai rău, expresii ca „gândurile și rugăciunile noastre…” au devenit mai degrabă ironice, un comentariu la fața blazată și neajutorată a societății când trebuie să dea piept cu teroarea intolerabilă.
Oricum, oamenii obișnuiți nu pot fi învinuiți că nu fac destul. Dacă am cădea în depresie ori de câte ori are loc o asemenea tragedie, pur și simplu nu am putea rezista. Adevărul este că, atunci când o durere reapare iarăși și iarăși, organismul omului răspunde în mod natural prin amorțirea sursei durerii, pentru a ne păstra sănătoși și funcționali în rest. În același fel în care tălpile goale care calcă pe teren zgrunțuros si accidentat devin mai groase și mai tari, sensibilitatea noastră și capacitatea de a simți amărăciune și tristețe scade pe măsură ce tragediile se repetă.
Către asta ne îndreptăm. Sau, mai corect: către asta suntem îndreptați. Devenim indiferenți la uciderea unor oameni nevinovați, indiferenți la suferințele și durerea altor oameni. Oamenii dezbat fără oprire despre musulmani răi, țărani răi, liberali răi, conservatori răi, uitând că toți suntem în aceeași barcă.
Sursa acestor masacre este aceeași ca a filmelor și a muzicii pentru care plătim să le vedem și respectiv s-o auzim. Noi suntem toți inamicii pe care ei vor să-i distrugă: mințile noastre, sufletele noastre, capacitatea noastră de compasiune. Prin teroarea lor, ei ne amorțesc, ne despart și ne demoralizează. Iar prin intermediul canalelor media, ne pregătesc.
