Un cetăţean congolez, ajuns în România din cauza tulburărilor politice din ţara natală, a fost botezat creştin-ortodox la Mănăstirea Petru Vodă de către un sobor de preoţi condus de Iustin Pârvu. După 10 ani de la acel moment spune că este ataşat la fel de mult de noua lui religie şi că a devenit un credincios practicant.
Aime Lema (48 de ani) este un cetăţean originar din Congo care trăieşte în Bucureşti de 26 de ani. Este fiul unui diplomat de carieră, fost secretar de stat al preşedintelui Mobutu Sese Seko Kuku.
Tatăl lui l-a îndemnat încă din adolescenţă să plece la studii în străinătate. Tânărul era obişnuit cu schimbările dese de domiciliu deoarece, până la 18 ani, locuise cu familia în zece ţări, acolo unde părinţii au ajuns cu slujbele. De altfel, dintre cei zece copii ai familiei, unul singur a rămas în Congo. Restul locuiesc în ţări europene, urmând sfatul părinţilor de a-şi găsi loc în zone sigure pentru a evita eventualele repercusiuni cauzate de schimbările de putere violente.
A venit să studieze Chimie Industrială
„Am venit în România în ianuarie 1991, să studiez Chimie Industrială la Universitatea Politehnică din Bucureşti. Am plecat din Africa, de la o temperatură de 34 de grade, iar când am ajuns la Bucureşti erau -13 grade. A fost un şoc destul de puternic şi m-am gândit imediat să plec înapoi. Am făcut anul pregătitor, în care trebuia să învăţ limba romănă, la Piteşti“, îşi aminteşte Aime Lema de primul contact cu ţara noastră.
A reuşit să depăşească cu brio problemele de adaptare şi privirile ciudate pe care i le aruncau pe stradă cetăţenii în România anilor ‘90. A descoperit că oamenii erau mai mult curioşi decât răutăcioşi, fapt datorat sistemului comunist din care abia ieşiseră.
După facultate, Aime Lema a deschis o afacere cu o mică firmă de construcţii şi a rămas în România, beneficiind de statutul de azilant politic.
Tot în anii ’90, a început să joace fotbal, la „Acumulatorul Bucureşti” – în divizia C, la Roşiorii de Vede – tot în C, la Dacia Unirea Brăila şi la Oneşti, unde s-a accidentat la ligament şi a fost nevoit să renunţe.
Datorită fotbalului şi-a cunoscut şi viitoarea soţie.
”Ne-am cunoscut pe terenul unde jucam noi, la Politehnică, prin intermediul cumnatei mele. Ea era pietenă cu un amic de-al meu care nu mai e în ţară şi care juca şi el fotbal. Au fost probleme foarte mari pentru socrul meu nu a vrut să mă accepte. Cu soacra mea nu au fost probleme. El nu a vrut sub nicio formă. Chiar au fost discuţii de genul că e o ruşine pentru ei o atfel de căsătorie”, mărturiseşte Aime.
Credinţa i-a schimbat viaţa
În 2007, în timpul unei călătorii prin ţară, a ajuns la Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ, unde l-a cunoscut pe duhovnicul Iustin Pârvu.
„Eu nu ştiam cine este, nu-l cunoaşteam pe părintele Iustin. Am ajuns acolo, am vizitat mănăstirea de maici, n-am vrut să intru la părintele pentru că era coada prea mare. Dar m-a văzut el, s-a uitat la mine şi m-a întrebat: „Tu al cui eşti?». Toată lumea mă întreabă asta. Mi s-a părut un om deschis. «Eu sunt din Congo», i-am răspuns. «Dar al cui din Congo?», m-a mai întrebat. I-am zis atunci «Dar eu mai ştiu al cui sunt, la cât am umblat prin lume…?»“, povesteşte Aime Lema primul său dialog cu Iustin Pârvu.
„Părintele era un om la care te uitai, dar parcă nu vedeai nimic. Simţeai că-i un spirit. Parcă nu era acolo. De când erai în anticamera sa ştia cine vine şi cu ce probleme“, a completat congolezul.
Imediat după această întâlnire, aflând că are o firmă de construcţii, părintele Iustin i-a cerut lui Lema să-l ajute la construirea unui azil de bătrâni în incinta aşezământului monahal.
Deşi era botezat catolic, Lema mărturiseşte că părintele este cel care a reuşit să-i insufle dragostea de Dumnezeu.
„N-am fost niciodată un practicant. Când te botezi, te botezi de mic, nu alegi, aleg părinţii pentru tine. Eu, o parte din şcoală am facut-o la protestanţi, alta la catolici. Mă duceam la biserică, ştiam că există Dumnezeu pentru că n-ai cum să nu crezi în ceva, dar nu eram practicant“.
Deoarece se căsătorise doar civil, iar soţia sa era ortodoxă şi el catolic, Lema i-a cerut părerea părintelui Iustin Pârvu despre posibilitatea oficierii căsătoriei religioase. Mai întâi, duhovnicul i-a spus că o să-i facă o mirungere (n.r. – împărtăşirea darurilor şi a harismelor Duhului Sfînt, săvârşită prin invocarea Duhului Sfînt şi ungerea cu mir). Apoi, părintele Iustin i-a spus să se pregătească pentru a primi botezul ortodox.
Ioan din Congo
„Au venit şapte preoţi. Aşa m-am botezat. Mi-au dat o haină albă, m-au băgat într-un cazan foarte mare. M-au băgat ca şi cum aş fi fost un copil mic. Era frig, era noiembrie. Simţeam că sunt foarte uşurat. Mă gândeam la lucrurile la care nu m-am gândit niciodată. Stând pe lângă un altfel de om te gândeşti la faptele rele pe care le faci şi la faptele bune pe care ar trebui să le faci. La mine începuse o luptă, trebuia să fiu atent la tot ceea ce făceam, o chestie care nu conta înainte“, sunt amintirile din clipa în care congolezul a devenit membru al Bisericii Ortodoxe Române.
„Sunt un om cu mult mai echilibrat, mult mai calculat şi un om care accepta tot ce i se întamplă deoarece nimic nu este întâmplător. Eu am zis că a fost o întâmplare, dar n-a fost întamplare. Aşa a fost scris pentru mine“, concluzionează Aime Lema. După botez, Aime Lema a întrerupt orice legături cu preotul de la Petru Vodă, care l-a sfătuit atunci să-şi caute un duhovnic la Bucureşti.
Căsătorit cu o româncă
Congolezul este căsătorit cu o româncă, pe care a cunoscut-o în perioada facultăţii, şi are o familie fericită. O fiică la liceu şi un băiat în şcoala generală, ambii sportivi de performanţă, sunt mândria sa. Îşi dedică o bună parte din timp antrenând echipa de fotbal Romprim, din Liga a IV-a. Nu-şi mai doreşte decât să obţină, după 26 de ani, cetăţenia română:
„Când plec din România am dorul de casă. La mine, în ţara natală, stăteam câte 2 ani şi plecam unde era trimis tatăl meu ca diplomat. Practic, cunosc România mai bine dacât Congo. Nu sunt încă în acte, dar eu sunt român chiar dacă alţii nu vor. Eu sunt român, România este casa mea. Şi când pierd ceva îi mulţumesc lui Dumnezeu“.
