PĂPUȘARII RĂZBOAIELOR și COREEA DE NORD

Mult tam tam e in ultima vreme cu Coreea de Nord. Unii se pregatesc de ce-i mai rau:

AVERTIZARE de conflict NUCLEAR: „Vor fi sute de mii, dacă nu milioane de morți”

Iar intr-un articol postat pe blogurile Adevarul, masonul Cristian Unteanu promoveaza ideea conform careia motoarele noilor rachete nord coreene sunt de provenienta ruseasca sau ucraineana, eventual fara ca guvernele respectivelor tari sa fie implicate.

Doar ca problemele din peninsula coreeana nu au inceput de ieri, ba chiar putem spune ca de fapt ele n-au incetat niciodata de la razboiul coreean incoace.

Dincolo de orice discutie despre regimul comunist din nord, dictatura si drepturile omului, pentru a intelege intregul tablou, e musai sa ne intoarcem in timp, tocmai in perioada respectivei conflagratii. Iata, de exemplu, ce putem citi in articolul Crimele de război comise de Statele Unite pe care Coreea de Nord nu le poate uita, din 11 august 2017, de pe Adevarul:

În contextul intensificării tensiunilor dintre Washington şi Phenian, mass media occidentală tinde să prezinte o imagine adeseori complet falsă a Coreei de Nord, acompaniată de dezumanizarea celor peste 25 de milioane de nord-coreeni, deseori prezentaţi asemenea unei turme ce respectă orbeşte ordinele venite din partea unui lider malefic, desprins parcă din benzile desenate.
Este adevărat că şcolarii sunt învăţaţi să atace cu baioneta marionete ale soldaţilor americani, că actualul dictator Kim Jong -un a declarat în repetate rânduri că este gata să lovească cu arme nucleare Washingotnul şi alte oraşe americane, sau că politica declarată a ţării, după afirmaţiile fostului lider Kim Il Sung, este aceea „de a educa întreaga populaţie să urască imperialismul american”.  

Însă, dacă o parte a acestui narativ este inventată, din nevoia oricărui regim dictatorial de a se raporta la un inamic înspăimântător, nu toată această ură este artificială. Aşa cum susţine jurnalistul Blaine Harden într-un editorial în Washington Post, o parte a acestei uri „îşi are originea într-un narativ bazat pe fapte, fapte pe care Coreea de Nord şi le reaminteşte în mod obsesiv şi pe care Statele Unite, convenabil, le uită”.
Aceste fapte se petrec la începutul anilor 1950 când, în răspuns la invazia Coreei de Sud de către statul comunist, aviaţia Statelor Unite a început o campanie masivă de bombardament, inclusiv cu bombe incendiare cu napalm, în care au fost distruse oraşele şi satele din Nord. Acestea constituiau ţinte uşoare pentru aviaţia americană, bombardierele B-29 neavând aproape nicio opoziţie în majoritatea misiunilor lor.  

Această campanie de bombardament a fost una de lungă durată, facilă şi lipsită de milă, chiar şi după caracterizarea comandanţilor americani.
„În decursul unei perioade de trei ani sau aşa, am ucis – cât – 20 la sută din populaţia lor”, a declarat într-un interviu mai vechi Gen. Curtis LeMay, comandantul Comandamentului Strategic Aerian în timpul Războiului Coreean. Dean Rusk, fost secretar de stat, a declarat că „Statele Unite au bombardat tot ce mişca în Coreea de Nord, orice cărămidă ce stătea în picioare”. Iar după ce nu au mai avut ţinte urbane, aviaţia americană a lovit barajele hidroelectrice şi de irigaţii, distrugând terenurile şi culturile agricole.  

Dat fiind acest trecut, împreună cu teama că Statele Unite vor ataca din nou, ideea dezvoltării unui program balistic nuclear poate fi înţeleasă ca o decizie pe deplin raţională şi în principal, ca o măsură pur defensivă.  

„În Coreea de Nord este încă anul 1950 iar conflictul cu Coreea de Sud şi Statele Unite este încă în desfăşurare”, afirmă Kathryn Weathersby, o cercetătoare a Războiului Coreean. „Populaţia din Nord se simte încolţită şi ameninţată”.

De fapt e gresit a spune cum ca americanii au facut relele alea in numele democratiei si al libertatii, asa cum tot gresit este a spune ca rusii au inventat si exportat comunismul. Adevarul e ca cetatenii ambelor state (de la talpa tarii si pana la cei ce uneori par a conduce ceva) n-au fost (si foarte probabil ca nici nu vor fi) decat carnea de tun a papusarilor razboaielor iar cei ce pareau a fi oarece conducatori n-au fost decat niste simple marionete ai respectivilor papusari.

Nimicirea populatiei civile nord coreene cu ajutorul aviatiei e continuarea unei politici militare extrem de draga “americanilor” si aliatilor inca din timpul celui de al doilea razboi mondial:

Video: BOMBARDAREA HAMBURGULUI – OPERATIUNEA GOMORA. 45 000 de civili ucisi intr-o furtuna de foc

VIDEO: Bombardarea orasului Dresda – uciderea voita a unui numar cat mai mare de civili la finalul unui razboi pe care germanii deja il pierdusera …

HIROSHIMA si NAGASAKI – VERSIUNEA NECENZURATA: Cum BOMBA ATOMICA EVREIASCA a spulberat in 9 secunde CATOLICII din Japonia

Ce a continuat pana in zilele noastre:

La 24 martie 1999 incepea bombardarea Serbiei …

Si va mai continua …

De ce o fac? Raspunsul e simplu: pentru ca sunt satanisti.

Iar demonstratia faptului ca sunt satanisti o gasiti la un articol ce abordeaza o cu totul alta tema (dar nu asta consteaza, caci e vorba despre aceiasi):

CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR s-a clădit pe banii ROCKEFELLER, iar țelul său final este LUCIFERIANISMUL / Ecumenismul este doar un vehicul / BOR e în rahat până în gât, dar zicem că mirosim a levănțică

Si fiind satanisti, evident ca doresc sa-i aduca zeului lor lucifer cat mai multe jertfe.

Pe de alta parte insa, se numesc papusarii razboaielor pentru ca chiar cu asta se ocupa: creaza tabere, declanseaza razboaiele, vin cu solutiile. Fix in ordinea asta. Iar acum pregatesc cel de al treilea razboi mondial, necesar ultimei etape, instaurarea NOII ORDINI MONDIALE. Pe cei ce n-au priceput inca, ii rog sa citeasca mai in detaliu cele scrise la:

Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”

Cei mai avansati insa, vor intelege ca de fapt vorbim despre implinirea iminenta a profetiilor:

20 ianuarie: Sfântul Lavrentie de Cernigov. PROFEȚIA sa despre ANTIHRIST

Revenind la Coreea de Nord cea comunista, crimele alea de razboi au mai avut un scop: pe harta lumii a mai aparut un popor care-i uraste pe americani. Iar dictatorii nord coreeni au avut grija ca poporul sa nu uite de aceasta ura. Si iata un nou dusman, tocmai bun papusarilor razboaielor.

Dar un dusman ca sa fie eficient, trebuie sa fie si inarmat. Iar papusarii au aceasta experienta de peste 200 de ani, de la Rothschild si razboaiele napoleoniene si pana la finantarea Germaniei naziste:

NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului

Louis Thomas McFadden a platit cu viata pentru lupta sa impotriva FEDERAL RESERVE

Insa oare inarmarea nord coreenilor a venit doar pe filiera ruseasca? Iata ce putem citi in articolul de acum 7 ani  Korean War Crisis: Brought To You By Uncle Sam, traducerea saccsiv:

Complexul industrial-militar din SUA a oferit Coreei de Nord arme nucleare

Desi Coreea de Sud admite tragerea primului foc ce a determinat Coreea de Nord sa raspunda prin represalii, marea majoritate a presei invinuie Coreea de Nord pentru extinderea crizei, neglijand totodata sa recunoasca acest fiasco ca un rezultat al politicii Unchiului Sam prin intermediul a doua administratii separate, avand ca scop asigurarea accesului la bomba atomica a dictatorului ereditar Kim Jong –II si a succesorilor sai.

Precum am documentat exhaustiv, beligeranta nucleara a Coreei de Nord e o creatie exclusiv americana deoarece guvernul SUA a inarmat statul Stalinist atat direct cat si indirect prin intermediul traficantilor internationali de arme aflati sub controlul celor dintai, in special Dr. Abdul Qadeer Khan. In timp ce pozitiona Coreea de Nord pe „axa raului”, guvernul SUA ii finanta in mod entuziast programul de arme nucleare.

Atat administratia Clinton cat si administratia Bush au jucat un rol important in sustinerea planurilor lui Kim Jong-II pentru dezvoltarea fortei nucleare Nord Coreene incepand cu jumatatea anilor 1990.

Ca si in cazul programului armelor chimice si biologice al lui Saddam Hussein, Donald Rumsefeld e cel care a jucat un rol important in inarmarea lui Kim Jong-II

Rumsfeld a dirijat un contract de 200 milioane de dolari destinati echipamentului si serviciilor in scopul construirii a doua statii pentru reactoare cu apa usoara in Coreea de Nord in ianuarie 2000 cand acesta era un director executiv al ABB. Wolfram Eberhardt, un purtator de cuvant  al ABB a confirmat faptul ca Rumsfeld a participat la aproape toate conferintele administratiei in timpul asocierii sale cu aceasta companie.

Rumsfeld doar a preluat stafeta de la administratia Clinton, care in 1994 a acceptat sa inlocuiasca reactoarele nucleare cu apa usoara ale Coreei de Nord. Asa –zisii experti finantati de guvern au afirmat ca reactoarele cu apa usoara nu pot fi folosite pentru fabricarea bombelor. Nu si conform opiniei lui Henry Sokolski, presedintele Centrului de Educare in privinta Politicii de Non-proliferare, in Washington, care a afirmat: „LWR (reactoarele cu apa usoara) pot fi folosite in producerea a zeci de bombe  in Coreea de Nord si Iran. Aceasta se aplica tuturor reactoarelor cu apa usoara – un fapt deprimant pe care cei care iau decizii (elaboreaza politici) in SUA au reusit sa-l stearga.

Departamentul de Stat SUA a afirmat ca reactoarele cu apa usoara nu pot fi folosite in producerea materialului pentru bombe si totusi in 2002, acesta a solicitat Rusiei sa puna capat cooperarii cu Iranul pe motiv ca nu dorea ca Iran sa aiba acces la arme de distrugere in masa. La acea data, Rusia construia reactoare cu apa usoara in Iran. Potrivit Departamentului de Stat, reactoarele cu apa usoara din Iran pot produce material nuclear si totusi, aceasta regula nu se aplica in Coreea de Nord.

In aprilie 2002, administratia Bush a anuntat ca va retrage 95 de milioane de dolari din taxele preluate cetatenilor americani pentru a finanta construirea inofensivelor reactoare cu apa usoara in Coreea de Nord. Bush a argumentat ca inarmarea megalomanului dictator Kim Jong II cu potentialul de producere a o suta de arme nucleare pe an este „vitala pentru siguranta nationala a Statelor Unite.” Bush a transferat si mai multi bani in ianuarie 2003, dupa cum au raportat cei de la Bloomberg News

Bush a eliberat fondurile in ciuda dezvaluirii surprinzatoare, comunicata de ziarele Sud Coreene, cum ca un focos de racheta Nord Coreean a fost gasit in Alaska.

Construirea reactoarelor a fost intr-un final oprita, dar Corea de Nord beneficia de o sursa alternativa pentru obtinerea secretelor nucleare necesare crearii unui depozit de bombe atomice – si anume traficantul de arme international si agent CIA, AQ Khan.

In 2004, Dr Abdul Qadeer Khan, parintele programului de bomba atomica din Pakistan, a recunoscut implicarea sa intr-o retea de contrabanda internationala privind tehnologia nucleara, care include echipamente in Malaezia unde se produc parti-cheie pentru centrifuge.

Colaboratorul lui Khan, B.S.A. Tahir, conducea o companie de fatada (fantoma) in afara Dubaiului, care expedia componente centrifuge in Coreea de Nord. Desi autoritatile olandeze suspectau activitatile lui Khan inca din 1975, CIA au impiedicat arestarea lui de doua ori.

„Barbatul a fost urmarit timp de 10 ani si evident reprezenta o problema serioasa. Dar, din nou, mi s-a spus ca serviciile secrete se pot ocupa de el intr-un mod mai eficient,” a declarat fostul Prim Ministru olandez Ruud Lubbers. „Nu Haga a avut ultimul cuvant in aceasta privinta, ci Washington.”

Lubbers a afirmat ca lui Khan i s-a permis sa se deplaseze inauntrul si in afara Olandei cu binecuvantarea CIA, intr-un final permitandu-i-se sa devina „agent comercial principal al unei retele internationale extinse pentru proliferarea tehnologiei nucleare,” potrivit lui George W. Bush insusi, precum si sa vanda secrete nucleare care i-au permis Coreei de Nord sa construiasca bombe nucleare.

„Lubbers banuieste ca Washington a permis desfasurarea activitatilor lui Khan deoarece Pakistanul era un aliat cheie in lupta impotriva sovieticilor” comenteaza CFP. „La acea data, guvernul Statelor Unite a finantat si a inarmat luptatorii de gherila musulmani precum Osama bin Laden. Acestia era antrenati de serviciul secret de spionaj pakistanez pentru a lupta impotriva trupelor sovietice din Afganistan. Anwar Iqbal, corespondentul Washington pentru ziarul pakistanez Dawn, a spus celor de la ISN Security Watch ca afirmatiile lui Lubbers ar putea fi corecte. „ Aceasta a facut parte dintr-o prosteasca strategie de lunga durata. SUA stia ca Pakistan construia arme nucleare dar nu-i pasa pentru ca nu erau folosite impotriva lor. Ele erau menite pentru India si sovietici.

In septembrie 2005 s-a aflat ca Curtea din Amsterdam, care il condamnase pe Khan la 4 ani de inchisoare in 1983 a pierdut dosarele legale ce tineau acestui caz. Vice-presedintele Curtii, Judecatorul Anita Leeser, a acuzat CIA de furtul acestor documente. „Ceva nu e in regula, lucrurile nu se pierd asa din senin,” a declarat ea emisiunii de stiri olandeze NOVA. „Mi se pare de necrezut ca oamenii sa piarda documente in scop politic, mai ales la cererea CIA. Nu s-a mai pomenit asa ceva.”

In 2005, presedintele pakistanez Pervez Musharaf a recunoscut furnizarea unor centrifuge si planuri ale statului pakistanez de catre Khan Coreei de Nord.

Prin politicile sale de sustinere a Coreei de Nord in construirea reactoarelor cu apa usoara, si prin intermediul agentului CIA Khan care a fost protejat in fiecare etapa in timp ce ajuta la aprovizionarea Coreei de Nord cu mijloace de a construi un depozit nuclear, insusi guvernul SUA este direct implicat in furnizarea dictatorului Nord corean Kim Jong-II cu arme nucleare pe care acesta din urma le foloseste acum pentru a ameninta aliatul SUA – Coreea de Sud.

[…]