Dintre toate forţele din univers, gravitaţia este cea cu care avem cea mai strânsă legătură. Fiecare secundă a existenţei noastre este marcată de această forţă. Faptul că ştiinţa încă nu a putut să o explice, deşi efectele ei sunt peste tot, este probabil cea mai mare ciudăţenie al acestui domeniu de cunoaştere.
Pentru a înţelege de ce nu înţelegem gravitaţia, este nevoie de o explicare a relativităţii şi a mecanicii cuantice, relatează Curiosity.
Dar înainte de asta, este nevoie de o mică introducere în Modelul Standard. Acesta cuprinde cele patru forţe fundamentale ale universului aşa cum îl cunoaştem: gravitaţia, electromagnetismul, forţa nucleară slabă şi forţa nucleară tare.
În timp ce ultimele trei pot avea explicaţii decente, prima este în continuare un mister. Putem identifica materia la nivel subatomic şi putem şti cum forţele nucleare slabe şi tari ţin particulele împreună şi cunoaştem cum forţa electromagnetică ţine împreună particulele încărcate electronic.
Gravitaţia este însă cu totul altceva. În primul rând, este mult mai slabă ca celelalte trei. De asemenea, în timp ce fiecare forţă are un opus, aceasta pare singură.
Aceste ciudăţenii nu înseamnă că nu putem înţelege gravitaţia în termeni practici. Legile mecanice newtoniene funcţionează perfect pentru mere căzătoare şi trenuri în mişcare. Problema este că aceste legi nu sunt valabile pentru obiectele prea mari sau prea mici, făcând greu de înţeles obiecte precum găurile negre sau atomii.
Relativitatea versus mecanica cuantică
Problema gravitaţiei poate fi pusă în contextul conflictului dintre cele două teorii care explică modul de comportare al universului. Teoria relativităţii generale a lui Einstein nu poate fi împăcată cu mecanica cuantică.
Pe de-o parte, mecanica cuantică se concentrează pe natura interacţiilor dintre particule şi pleacă de la premiza că spaţiul şi timpul sunt fixe (cel puţin în mare parte). Însă, relativitatea spune că toate interacţiunile au loc în ţesătura spaţiu-timpului, care se poate îndoi şi se poate întinde în funcţie de obiectele care interacţionează.
Aşadar, când observi forţa gravitaţională între un foton şi un electron, trebuie să iei în considerare fiecare interacţiune cuantică posibilă, dar şi toate configuraţiile posibile ale spaţiu-timpului.
Savanţii au încercat diferite abordări. Au folosit o particulă teoretică numită graviton reprezentând un punct fix, dar până acum nu au fost găsite dovezi ale existenţei acesteia. Alţii spun că gravitaţia este o formă elaborată de inseparabilitate cuantică. Totuşi, cea mai probabilă explicaţie este aceea că gravitaţia nu este o forţă individuală, dar ceva ce emerge în mod natural în tot universul.
Cititi va rog si:
Analiza documentarului “THE PRINCIPLE”. Un articol interzis celor DAȚI CU SMIRGHEL PE CREIERI
- TEORIA RELATIVITATII. Sau cum o minciuna repetata 100 de ani devine adevar
- GEOCENTRISMUL ii incurca in TEORIA RELATIVITATII. De ce au renuntat la teoria existentei ETERULUI?
- Herbert Dingle despre TEORIA RELATIVITATII: “Au acceptat-o dogmatic. Au învățat-o de la cei care au învățat-o de la cei care nu au reușit să o înțeleagă de la început”
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
„…cunoaștem cum forța electromagnetică ține împreună particulele încărcate electronic”
Uneori te-apucă râsul văzând cum înșiși savanții nu sesizează esențialul. Li se pare că numai gravitația ar fi un mare mister, în timp ce electromagnetismul îl stăpânesc!… Păi, atunci, să-mi explice și mie prin care proprietăți materiale sau cuantice (cum anume) o particulă sub-atomică (electron sau proton) deține sarcină electrică (negativă, respectiv, pozitivă)? Și cum de se face că atât electronul cât și protonul, indiferent de procesele fizice consumatoare de energie la care participă, își păstrează nealterată sarcina electrică, fiind capabili să intre în noi procese fizice cu alt consum de energie, cu alte cuvinte câmpul electric generat de sarcina proprie rămâne potențial capabil de a desfășura o infinitate de interacțiuni energetice, ca un adevărat perpetuum mobile? Nu-și dau seama, savanții, că, dacă ar cunoaște aceste amănunte, omul ar fi capabil și el să genereze perpetuum mobile și l-ar cunoaște pe Dumnezeu, pe Care nimeni nu L-a cunoscut și nici nu-L va cunoaște vreodată, după cum ne spun Sfinții Părinți? Destul ne este nouă binecuvântarea pe care am primit-o prin intermediul strămoșului nostru Noe, cel de-al doilea începător al neamului omenesc, de a stăpâni Pământul, prin intermediul științei celei adevărate, fără îndoială („nașteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți” (Fac. 9, 1)). Ca să nu mai spunem că prea de-ajuns ne este nouă răscumpărarea din moartea cea veșnică primită în dar prin jertfa pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos și, de aceea, ni se cuvine nouă să-L căutăm pe Dumnezeu mai ales în cele spirituale, așa cum și Dumnezeu ne-a poruncit, pecetluind, prin aceasta, superioritatea spiritului asupra materiei. Nu e rău că savanții se străduiesc să afle cât mai multe despre alcătuirea Universului și au tot dreptul ca urmare a binecuvântării amintite. Cei care (inclusiv dintre savanți), însă, cred mai ales în Dumnezeul Cel Viu și Adevărat pe lângă descoperirile reale ale științei știu că dezlegarea misterelor mai sus amintite vor rămâne pe veci nedeslușite după mărturia Sfinților Părinți, fără ca aceasta să impieteze, așa cum prea bine se poate vedea în zilele noastre, capacitatea omului de a stăpâni pământul. În prea minunata Sa iconomie, ne-a lăsat Dumnezeu prilejuri de a ne smeri inclusiv în privința celor materiale!
Domnul Catalin_B
Structura dinamica a particulelor elementare si mecanismul gravitatiei, am gasit ca pot fi explicate daca se admite identitatea dimensionala masa-sarcina. Cu aceasta identitate se poate stabili semnificatia (semantica) fizica a conceptelor (a marimilor) fizice si a constantelor fizice universale. Cu acestea am incercat modelarea particulelor elementare si a mecanismului gravitatiei. Si am deschis niste topicuri, in care am postat cateva fisiere in format pdf , pe care le-am postat pe forumul -astronomy.ro-, in sectiunea de fizica.
https://www.youtube.com/watch?v=4XfQNPW3OsU
„Astronomii spun că magnetismul magic al gravitației, este ceea ce ține toate oceanele lumii, lipite de Pământul-bilă. Ei pretind acest lucru, pentru că Pământul este atât de masiv, încât prin virtutea acestei mase, el creează o forță magică capabilă să țină oamenii, oceanele și atmosfera, strâns agățate de partea inferioară a bilei rotative. Din păcate, oricum, ei nu pot oferi nici un exemplu practic al acestui lucru, pe o scară mai mică decât cea planetară. O minge de tenis rotativă udă, de exemplu, are exact efectul opus al presupusului Pământ-bilă! Orice apă turnată peste ea, pur și simplu cade de pe laturi, și dându-i o rotație, rezultă apă care zboară la 360 de grade, ca un caine scuturându-se după o baie. Astronomii recunosc că exemplul mingii de tenis ude, arată efectul opus al presupusului lor Pământ-bilă, dar pretind că la o anumită masă necunoscută, proprietățile magice de aderență ale gravitației, lovesc brusc, permițând Pământului-minge de tenis rotativă udă, să țină fiecare picătură de apă trasă de gravitație, lipită de suprafață. Când o astfel de teorie nedovedită, contrazice toate experimentele, experiența și simțul realității, este timpul potrivit să abandonăm teoria.”
Sursa: http://www.atlanteanconspiracy.com/2015/08/200-proofs-earth-is-not-spinning-ball.html
Ce titllu „bombastic”. Da, momentan nu s-au descoperit particulele care poarta gravitatia si cum interactioneaza cu celelalte particule la nivel subatomic. Asta nu inseamna ca stiinta e „incurcata in teorii”. Asa cum in cazul celorlalte forte au fost descoperite atat particulele, cat si interactiunea, va veni si randul gravitatiei. Oricum e ciudat cum va agatati de ultima speranta, cand totusi trei din patru forte sunt „rezolvate” si oricum nu intelegeti nici macar metoda stiintifica. La nivel macro insa, gravitati exista si a fost dovedita de Newton de 400 de ani. Ramane insa doar partea subatomica.
Gravitatia este generata de miscarea de rotatie a pamantului in jurul axei sale si este asemanatoare cu fenomenul electromagnetic al miezului de fier prin curentul electric din bobina dimprejurul miezului de. fier. E simplu.
Dupa mine atractia dintre mase este produsa de intalnirea (interferenta) in spatiu a fluxurilor eterice de aspiratie produse de structurile dinamice ale particulelor elementare din adancul substantei. Aceste structuri, prin rotatia lor foarte rapida, se comporta ca niste aspiratoare centrifugale, care aspira eterul cu viteza foarte mica (10^-7 m/s), prin sectiuni mari si il refuleaza cu viteza foarte mare (3743 m/s) prin sectiuni foarte mici de la periferie. Raportul intre sectiunea de refulare si sectiunea de aspiratie a eterului, precum si raportul intre viteza de aspiratie si viteza de refulare a eterului, este dat de constanta gravitationala G.
Gravitatia este generata de insasi prezenta masei..cu cat e mai multa materie , creste in intensitate..miscarea de rotatie a Terrei nu genereaza gravitatie..e o ineptie..
Am dedus ca atractia gravifica dintre corpuri (mase) ar fi produsa de un flux eteric de aspiratie produs de particulele grele din nucleele substantei. Nucleonii rotindu-se cu turatie foarte mare (Fr=10^20 rot/s), se comporta ca niste ventilatoare centrifugale, care aspira eterul cu viteza foarte mica prin jurul axei de rotatie si il refuleaza cu viteza foarte mare pe la periferie. Din cauza rotatiei fluxul de aspiratie capata forma unor perechi de turbioane la fiecare particula. In masa corpurilor, jeturile eterice de refulare foarte subtiri, tasnesc ca niste raze prin interstitiile dintre turbioanele de aspiratie. Raportul intre sectiunile de refulare a eterului si cele de aspiratie este dat de constanta gravitationala G. Acelasi raport este intre viteza fluxului de aspiratie si viteza jeturilor de refulare. Totalitatea nucleonilor din masa Pamantului ar ar aspira cam 10^16 m^3/s de eter. Viteza fluxului eteric de aspiratie la suprafata Pamantului ar fi de 23 m/s. Acest flux ar fi componenta principala a tensorului gravitational. Mai apare
si o componenta cu sens negativ mai mica, (de repulsie) datorata densitatii masei inerte.
Fluxul eteric de aspiratie avand viteza foarte mica are timp mult mai mare de interactiune cu substanta. De aceea efectul fluxului de aspiratie este preponderent asupra efectului produs de fluxul eteric de refulare, care avand viteza foarte mare, are timp foarte scurt de interactiune cu substanta. Deci se poate spune ca mecanismul gravitatiei functioneaza pa principiul aspiratorului.