HIROSHIMA si NAGASAKI – VERSIUNEA NECENZURATA: Cum BOMBA ATOMICA EVREIASCA a spulberat in 9 secunde CATOLICII din Japonia

Bombardarea oraşului Nagasaki din 9 august 1945 – versiunea necenzurată

Acum 68 ani, la 11:02 am pe 09 august 1945, un echipaj format doar din creştini de pe un bombardier a aruncat o bombă cu plutoniu asupra oraşului Nagasaki, Japonia. Această bombă a fost a doua și ultima armă atomică, care a avut ca ţintă un oraș civil. Oarecum ironic, aşa cum vom povesti mai târziu în acest eseu, Nagasaki a fost orașul cel mai creștin din Japonia și la nivelul solului bombardat exista cea mai mare catedrală din Orient.

Aceşti oameni ai aerului, botezaţi și confirmaţi, şi-au făcut treaba în mod eficient și şi-au îndeplinit misiunea cu mândrie militară. Nu a existat nicio posibilitate ca echipajul să nu fi ştiut că ei participă la ceea ce se denumeşte a fi crimă de război internaţională (conform principiilor de la Nuremberg care aveau să fie foarte curând folosite pentru a justifica executarea multor naziști germani).

Trecuseră doar 3 zile de când bomba din 6 august, o bombă cu uraniu, decimase Hiroshima. Bomba de la Nagasaki a fost lansată în mijlocul unui considerabil haos și confuzii în Tokyo, unde guvernul militar fascist a căutat timp de luni întregi un mod de a pune capăt în mod onorabil războiului. Singurul obstacol în calea capitulării a fost insistența administraţiei Roosevelt / Truman de predare necondiționată, ceea ce însemna că împăratul Hirohito, pe care japonezii îl considerau o zeitate, ar fi fost scos din poziția sa de marionetă din Japonia – o cerere intolerabilă pentru japonezi, care au prelungit războiul și au împiedicat Japonia să se predea cu câteva luni mai devreme.

Armata rusă a declarat război împotriva Japoniei la 8 august, sperând să recâștige teritoriile pierdute în favoarea Japoniei în dezastruosul războiul ruso-japonez din urmă cu 40 de ani, și armata lui Stalin avansa traversănd Manciuria. Intrarea Rusiei în război a reprezentat un stimulent puternic pentru Japonia de a pune capăt războiului rapid și a preferat mai mult predarea către SUA, mai degrabă decât în faţa Rusiei. Un sfârşit rapid al războiului era important de asemenea pentru SUA. Nu vroia să împartă vreo pradă de război cu Rusia.

Comitetul „Ţintă” din Washington, DC, a făcut o listă a orașelor japoneze relativ nedeteriorate care urmau să fie excluse din campaniile de bombardare cu bombe convenționale (folosind napalm) care au ars din temelii mai mult de 60 din marile orașe japoneze în prima jumătate a anului 1945. Această listă a orașelor protejate au inclus, la un moment sau altul, Hiroshima, Niigata, Kokura, Kyoto și Nagasaki. Aceste oraşe relativ intacte s-au situat în afara limitelor de atentate încendiare teroriste, dar au fost păstrate ca posibile tinte pentru noile arme cu „mecanisme” de distrugere în masă.

Curiozitatea științifică a fost o motivație în alegerea orașe vizate. Militarii şi oamenii de ştiinţă aveau nevoie să ştie ce avea să se întâmple cu clădirile intacte – şi cu locuitorii vii ai acestora – cănd armele atomice urmau să explodeze deasupra lor. În mod ironic, înainte de 6 respectiv 9 august, locuitorii din Hiroshima și Nagasaki s-au considerat norocoşi pentru că nu au fost bombardaţi la fel de mult ca în alte orașe. Puţin ştiau.

Devreme, în dimineața zilei de 9 august 1945, o Superfortareata B-29, care a fost botezata „maşina lui Bock”, a decolat de pe insula Tinian din Pacificul de Sud, împreună cu rugăciunile și binecuvântările preoţilor luterani şi catolici. Bomba cu plutoniu de pe „maşina lui Bock” avea numele de cod „Fat Man” (Grasul), numită astfel după Winston Churchill.
Singurul test în domeniu (al cărui nume de cod a fost, în mod blasfemiator, „Trinity”) al unei arme nucleare a avut loc doar cu câteva luni mai devreme, (16 iulie 1945) la Alamogordo, New Mexico. Lava de rocă topită care a rezultat din căldura exploziei (de două ori temperatura soarelui) poate fi încă găsită şi azi în acel loc. Se numește trinitită.

Realitatea a ceea ce s-a întâmplat la Hiroshima a devenit greu evidentă pentru liderii militari fascişti din Tokyo. A fost nevoie de 2-3 zile după ce Hiroshima a fost arsă înainte ca Consiliul Suprem de Război al Japoniei să fie capabil să înțeleagă chiar și parțial ce s-a întâmplat acolo, pentru a lua decizii raționale și pentru a discuta din nou posibilitatea capitulării.

Dar era deja prea târziu, pentru că în timp ce Consiliul de război se întâlnea în acea dimineaţă la Tokyo, „maşina lui Bock” și restul flotei de B-29 se apropiau deja de Japonia – nedetectate de radar. Lansarea celei de a doua bombe a fost inițial planificată pentru 11 august, dar a fost prognozată vreme rea, iar misiunea a fost mutată în data de 9 august.

Istoria creștinismului din Nagasaki

Nagasaki este celebru în istoria creștinismului japonez. Nu numai că era locul cu cea mai mare biserică catolică din Orient, Catedrala Sf. Maria (finalizată în 1917), dar a avut, de asemenea, cea mai mare concentrare de creștini botezați din toată Japonia. Era o mega biserică a timpului său, cu 12.000 de membri botezați.

Nagasaki a fost locul unde legendarul misionar iezuit, Francis Xavier, a organizat o biserică-misiune în 1549. Comunitatea creștină a supraviețuit și a prosperat timp de mai multe generații. Cu toate acestea, la scurt timp după ce Xavier a înfiinţat biserica din Japonia, a devenit evident pentru conducătorii japonezi că interesele comerciale portugheze și spaniole erau să exploateze Japonia, și nu a durat prea mult timp până ce toți europenii să fie expulzați din țară -, precum și religia lor străină. Toate aspectele legate de creștinism, inclusiv noii convertiți japonezi, au devenit ținta persecuțiilor brutale.

Din 1600, a fi creștin era o crimă capitală în Japonia. Creştinii japonezi care au refuzat să renunțe la noua lor religie au suferit torturi și chiar răstigniri similare cu persecuțiile romane din primele trei secole ale creștinismului. După ce domnia terorii a luat sfârşit, părea că creștinismul japonez a fost distrus.

Cu toate acestea, 250 ani mai târziu, în anii 1850, după ce coercitiva diplomaţie a canonierelor dusă de comandorul Perry a forţat deschiderea unei insule offshore pentru scopurile comerciale americane, s-a descoperit că existau mii de creștini botezați în Nagasaki, trăindu-şi credinţa într-o existență subterană, complet necunoscută guvernului – care ar fi început imediat o altă epurare. Dar din cauza presiunii internaționale, persecuțiile au fost oprite curând, și creştinismul din Nagasaki a ieşit la lumină. Și prin 1917, cu nici un ajutor din partea guvernului, comunitatea creștină japoneză în creștere a construit imensa catedrală Urakami, în cartierul River Urakami din Nagasaki.

Acum s-a dovedit, ca un mister al binelui şi răului, că masiva catedrală a fost unul din cele două repere din Nagasaki cu privire la care bombardierul „masina lui Bock” fusese informat, căci, căutând un loc pentru a lansa bomba de la 9.300 de metri altitudine, el a identificat catedrala printr-o breşă între nori şi a ordonat lansarea.

La 11:02 am, în timpul slujbei de dimineaţă, comunitatea creştină din Nagasaki a fost fiartă, evaporată și carbonizată într-o minge de foc radioactivă arzândă care a explodat la 500 de metri deasupra catedralei. Pe sol se afla persecutatul, vibrantul, supravieţuitorul centru al creştinismului japonez.

Numărul creştinilor morţi din Nagasaki

Deoarece Catedrala a fost epicentrul exploziei, cei mai mulți creștini din Nagasaki nu au supraviețuit. 6000 dintre ei au murit instantaneu, inclusiv toți cei care au fost la slujbă în acea dimineață. Din cei 12.000 de membri ai bisericii, 8.500 au murit ca rezultat direct al bombei. Trei ordine de maici si şcoala fetelor creștine au dispărut transformate în fum negru sau bucăţi de resturi carbonizate. Zeci de mii de japonezi şintoişti sau budişti nevinovați au murit de asemenea instantaneu și sute de mii au fost răniţi mortal, unii ai căror descendenți sunt încă în proces de moarte lentă din cauza unor afecţiuni maligne trans-genetice și deficiențelor sistemului imunitar cauzate de mortalul plutoniu.

Ceea ce guvernul imperial japonez nu a putut face în peste 200 de ani de persecuție, şi anume să distrugă creștinismul japonez, creștinii americani au făcut în 9 secunde. Chiar și astăzi, cei care sunt membri ai bisericilor creștine din Japonia reprezintă o fracțiune de 1% din populație, iar participarea medie la slujbele creștine este de 30. Ceea ce e sigur, e că decimarea oraşului Nagasaki, la sfârșitul războiului, a mutilat ceea ce la un moment dat a fost o biserică înfloritoare.