În nordul Siberiei, creşterile de temperatură au condus la apariţia unor cratere-gigant misterioase, iar acestea pot avea o serie de consecinţe mult mai grave, susţin oamenii de ştiinţă care studiază schimbările climatice.
În nordul Siberiei, solul îngheţat de mii de ani, numit permafrost, a început să se dezgheţe, cauzând schimbări majore peisajului regiunii şi sistemului ecologic. Acest proces ar putea reprezenta o ameninţare serioasă pentru întreaga planetă.
„Ultima oară când s-a putut observa dezgheţul permafrostului a fost acum 130,000 de ani. Acesta este un fenomen natural, cauzat de schimbările în orbita planetei”, a afirmat profesorul de ştiinţe ale naturii la Universitatea Oxford, Dr. Gideon Henderson.
„Însă ceea ce este, fără îndoială, fără precedent este viteza cu care această încălzire se produce acum. Încălzirea planetei de acum 130,000 de ani a avut loc pe parcursul câtorva mii de ani… Ceea ce putem observa că se întâmplă acum sunt efectele încălzirii ultimelor câtorva decenii, poate un secol”, a completat acesta.
Din acest motiv, susţine profesorul britanic, putem observa un dezgheţ al permafrostului mult mai rapid.
În opinia acestuia dezgheţul permafrostului are un efect important chiar asupra fenomenului de încălzire globală.
În condiţii normale, rolul permafrostului este de a echilibra cantitatea de carbon existentă în atmosferă prin înglobarea şi depozitarea unui volum semnificativ din dioxidul de carbon emis în atmosferă prin arderea combustibililor fosili.
„Atunci când permafrostul eliberează carbonul în atmosferă, acesta va accelera procesul de încălzire globală”, a afirmat Henderson.
Astfel, un cerc vicios se formează prin care încălzirea planetei conduce la creşterea volumului de carbon eliberat în atmosferă, care la rândul său conduce la creşterea temperaturilor.
Începând cu anul 2014, mai multe astfel de cratere au fost descoperite în regiune, primul astfel de crater descoperit având un diametru de 15m. Deşi există mai multe ipoteze cu privire la modul în care aceste cratere se formează, niciuna dintre ele nu a fost demonstrată până acum.
„Toate aceste ipoteze însă, pleacă de la faptul că temperaturile din această regiune sunt în creştere”, a afirmat Dr. Vladimir Romanovsky.
Una din teoriile cu privire la formarea acestor cratere sugerează că ele se formează atunci când gazele depozitate în sol explodează, fiind eliberate în atmosferă. Ambele gaze în cauză, dioxidul de carbon şi metanul, sunt gaze ce contribuie la efectul de seră.
Conform estimărilor climatologilor, odată eliberat în atmosferă, metanul are un efect de încălzire a planetei de 34 de ori mai accentuat decât dioxidul de carbon, pe o perioadă de 100 de ani, şi de 86 de ori mai mare într-o primă perioadă de 20 de ani.
Acest dezgheţ însă are deja un efect imediat asupra comunităţilor ce trăiesc în aceste regiuni.
„Oamenii ce trăiesc în regiunile unde se întâlneşte acest permafrost se bazează pe solul îngheţat pentru infrastructura locală. În momentul în care solul se topeşte, liniile de cale ferată se prăbuşesc, drumurile de asemenea, iar clădirile se scufundă în pământ… iar aceste lucruri se întâmplă deja”, a afirmat Dr. Henderson.
Acesta a adăugat că pericolul pentru infrastructură va creşte odată cu creşterea temperaturilor, putând fii o problemă şi pentru zonele industriale precum câmpurile petroliere sau cele de gaz natural.
