X

Ce se află în spatele CMB: Rockefeller şi NOUA RELIGIE MONDIALĂ …

de null
The Federal Council of Churches in Session in Carnegie Hall, New York Foto: http://ancientbiblestudy.com/Dan.Rev/p.590.Federal.Council.of.Churche.JPG

De Daniel TAYLOR

Old-thinker news

02.12.2007

“Internaţionalismul trebuie să fie mai înainte de toate o dispoziţie mentală, un ideal, un cavalerism, o religie, înainte de a putea fi o realitate şi un sistem.” – Samuel Zane Batten, Noua Ordine Mondială, 1919.

Familia Rockefeller, deşi nu sunt nici pe departe singurii jucători majori în afacerile mondiale, au contribuit cu cantităţi mari de resurse la crearea unui guvern mondial. Utilizând vaste resurse monetare ce iniţial au fost acumulate de către imperiul petrolier al lui John D. Rockefeller Sr., eforturile lor au fost direcţionate în aproape toate ariile semnificative. De la politică şi media la educaţie, familia Rockefeller sunt o forţă de care trebuie să se ţină seama. O metodă de influenţă vitală şi adesea trecută cu vederea de care Rockefeller s-au bucurat este sfera bisericii şi religiei.

Deloc surprinzător, dat fiind scopul lor pe termen lung de guvernare mondială, că familia Rockefeller aprobă şi sprijină o abordare societală favorabilă globalismului. Utilizarea religiei este o metodă care, în ochii Rockefeller-ilor, părea un mijloc promiţător de atingere a acestui ţel. Programe timpurii precum Mişcarea Inter-bisericească Mondială s-au focusat pe menţinerea de relaţii armonioase între oamenii societăţii industriale crescânde a Americii. Demersurile ulterioare precum Consiliul Mondial al Bisericilor se vor orienta să devină globale de felul lor, cu obiective ce depăşesc simpla menţinere a stabilităţii claselor în America, mergând până la eliminarea suveranităţii naţionale şi guvern mondial. În timp ce unele metode au fost modificate de-a lungul vremii iar numele organizaţiilor au fost alterate, agenda supra-susţinută a Rockefeller a rămas aceeaşi.

Aşa cum documentele vor releva, au fost efectuate multiple încercări de a da ghes bisericilor creştine de a se încolona în programele pentru guvernământ mondial. Dacă tentativele nu erau lansate de chiar capii Rockefeller, atunci se acorda sprijin financiar consistent organizaţiilor ce împărtăşeau viziunea lor asupra lumii. Apare un tipar desluşibil, prin capacitatea de a privi retrospectiv istoria, că acele crize modiale accentuate au servit drept piste de lansare pentru bucăţi tot mai mari ale agendei guvernului mondial. Dacă acest şablon va continua – şi sunt puţine dubii că n-ar face-o – inevitabil vom vedea părţi tot mai mari implementate după crizele viitoare.

Pe data de 31 Mai 2007, vorbind în Istanbul, Turcia, la o conferinţă organizată de Akbank, Henry Kissinger a făcut aluzie la acest tipar al crizelor, afirmând că:

“… Rezultatul în Iraq va depinde de ceea ce a spus un filozof german, Immanuel KANT… într-o zi va fi pace universală. Singura întrebare este dacă va veni prin discernământul omenesc, sau dacă va veni… după o serie de catastrofe de o asemenea magnitudine încât oamenii vor fi aşa de extenuaţi încât nu vor avea de ales.”

Idealuri utopice legate de o civilizaţie mondială şi de un guvern mondial au existat dintotdeauna. Oricât de bine intenţionate şi egalitariene pot suna, istoria ne-a arătat că sistemele centralizate duc aproape întodeauna la corupţie şi abuz de putere. Date fiind acţiunile familiei Rockefeller de asigurare de sprijin revoluţiei bolşevice, rolul lor instrumental în răspândirea politicilor eugeniste în Germania nazistă şi mândra exclamaţie a lui David Rockefeller: “Unii … cred chiar că facem parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii. Ne caracterizează pe mine şi pe familia mea ca fiind internationalişti care conspiră la crearea unei structuri politice şi economice unice globale, o nouă lume, dacă vreţi. Dacă aceasta este acuzaţia, atunci pledez vinovat şi sunt mândru de asta.”, s-ar părea că soluţia guvernului mondial iese la iveală din crize pe care chiar partizanii unui asemenea sistem le cultivă.

Ar trebui reiterat că, deşi familia Rockefeller a fost implicată în promovarea ideii de guvern mondial şi implementarea activă a formării sale, această idee nu a luat naştere la ei. De-a lungul istoriei, utopicii au promovat idei legate de o civilizaţie mondială şi de un guvern mondial, adesea cu scop umanitar. Spre exemplu, aşa cum este documentat în cartea “Noua Ordine Mondială” din 1920 a lui Frederick Charles Hicks, în anul 1710 membrul Societăţii Regale John Bellers a prezentat

“… o propunere amănunţită Parlamentului, pentru o confederaţie de state care să ne scape de războaie. Conţinea de asemenea o propunere pentru o convocare a tuturor religiilor.”

Mişcarea Mondială Inter-bisericească (1919 – 1920)

În perioada ulterioară sângerosului conflict din Primul Război Mondial, Liga Naţiunilor a fost prezentată drept o soluţie la înfiorătoarele probleme la care lumea fusese martor. În acelaşi interval în care Liga Naţiunilor se forma, John D. Rockefeller Jr. a lansat Mişcarea Mondială Inter-bisericească (IWM) în 1919. Mişcarea Mondială Inter-bisericească a fost prima tentativă a Rockefeller de a consolida bisericile într-o structură de genul celor corporatiste ce ar fi exercitat control asupra activităţilor lor. “Stabilitatea guvernământului” şi promovarea “relaţiilor armonioase” între oameni într-o societate industrială pe care familia Rockefeller deja o domina reprezenta o forţă motrice din spatele IWM.

Charles E. Harvey, profesor de istorie la Universitatea de Stat din California, a scris o istorie a Mişcarii Mondiale Inter-bisericeşti într-o lucrare din 1982 intitulată “John D. Rockefeller Jr. şi Mişcarea Mondială Inter-bisericească din 1919 – 1920: Un Unghi Diferit Asupra Mişcării Ecumenice”. Harvey identifică rădăcinile “Evangheliei sociale” şi lupta rezultantă dintre creştinii fundamentali şi liberalism ca provenind de la Mişcarea Mondială Inter-bisericească a lui Rockefeller. După investigarea IWM, Harvey a descoperit că informaţiile istorice pe care majoritatea istoricilor şi cercetătorilor le foloseau cu privire la cercetarea IWM fuseseră în mod direct pregătite de către avocatul lui John D. Rockefeller Jr., un bărbat pe nume Raymond B. Fosdick. Informaţiile falsificate, scrie Harvey, erau “… precis compilate spre a tăinui adevăratul rol pe care Rockefeller l-a jucat în organizare.”

Harvey documentează solicitarea din partea lui John D. Rockefeller Jr. faţă de tatăl său pentru milioane de dolari în scopul consolidării bisericilor:

“I-a înaintat tatălui său o solicitare pentru între 50 şi 100 de milioane de dolari cu scopul creării unei fundaţii care să folosească IWM pentru a consolida administrativ denominaţiile pe lângă marile afaceri. Fundaţia avea să alăture slujitorii bisericilor participante într-un fond de pensii comun şi să unifice activităţile din ţară şi străinătate ale denominaţiilor.”

Rockefeller Jr. a scris într-o scrisoare cu privire la IWM, că organizaţia ar fi posibil să aibă o influenţă mai mare decât Liga Naţiunilor:

“Nu cred că putem supraestima importanţa acestei Mişcări. Aşa cum văd eu lucrurile, este capabilă să aibă o influenţă mult mai extinsă decât Liga Naţiunilor în a aduce pace, mulţumire, bună voire şi prosperitate oamenilor de pe pământ.”

Harvey mai prezintă o scrisoare de-a lui Rockefeller în care acesta descrie IWM ca fiind o investiţie inteligentă de afacere. Rockefeller scrie:

“Nu am cunoştinţă despre vreo asigurare mai bună pentru investiţia unui om de afaceri, prosperitatea ţării şi viitoarea stabilitate a guvernului comparativ cu cea pe care această mişcare şi-o permite…”

Mişcarea Mondială Inter-bisericească a durat pentru o perioadă foarte scurtă de timp, dar a avut succes în a planta seminţele unui conflict ideologic ce a durat până astăzi. Sub nici o formă Rockefeller-ii nu au renunţat la misiunea lor. Structura centralizată a bisericilor pe care iniţial Mişcarea Mondială Inter-bisericească a dezvoltat-o avea să fie uzitată în viitor de către alte organizaţii sprijinite financiar de Rockefeller.

Patriotism mondial şi federaţia lumii

Pe măsură ce Mişcarea Mondială Inter-bisericească câştiga avans, Samuel Zane Batten a scris o carte intitulată “Noua Ordine Mondială”, publicată în 1919 de către Societatea Publicaţiei Baptiste Americane. În această carte, Batten descrie o imagine a unei lumi ce păşeşte într-o fază nouă, în care o “nouă ordine” se dezvoltă din dezordinea Războiului Mondial. Batten a propus crearea unei “federaţii mondiale” ce avea să fie susţinută de o “minte internaţională” şi justificată de o credinţă de “patriotism mondial”.

“Patriotismul mondial trebuie să fie o credinţă… Nu mai există justificare pentru pretenţia de absolută suveranitate din partea statutului mai mult decât din partea individului… Singura alternativă este Federaţia Mondială… cu un parlament mondial… o curte de justiţie internaţională… o forţă poliţienească internaţională… Oamenii trebuie să aibă o minte internaţională înainte să poată exista o federaţie mondială. Ei trebuie să vadă şi să afirme că deasupra naţiei se află umanitatea. Internaţionalismul trebuie să fie mai înainte de toate o dispoziţie mentală, un ideal, un cavalerism, o religie, înainte de a putea fi o realitate şi un sistem.”

Munca lui Batten este semnificativă prin aceea că ideile pe care le promovează vor fi urmate agresiv de către Rockefeller şi alte organizaţii cu concepţii similare în anii de după publicarea Noii Ordini Mondiale.

Conceptul unei federaţii mondiale era însuşit şi de către Harry Emerson Fosdick, fratele avocatului lui Rockefeller, Raymond B. Fosdick, care, aşa cum am evidenţiat anterior, era profund implicat în Mişcarea Mondială Inter-bisericească. Harry era foarte apropiat de familia Rockefeller şi de lucrările lor interne, întrucât a activat în conducerea Fundaţiei Rockefeller în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Biserica Riverside din New York unde Fosdick a slujit ca pastor între 1926 – 1946, a fost construită cu bani daţi de către John D. Rockefeller Jr. În mod interesant, Fosdick avea convingerea că în viitor o federaţie mondială avea să fie creată. Fosdick scrie:

“Prevăd că, într-o zi, se va ridica un om prin ale cărui mâini o federaţie mondială va fi săvârşită, astfel oprind războaiele, încât numele său va dăinui peste secole legat de această mare realizare, aşa cum cel al lui Copernic este asociat noii astronomii, sau al lui Lincoln cu cel al uniunii noastre. Acel om va veni. Într-o  zi va sosi.”

Consiliul Federal al Bisericilor

Aşa cum Mişcarea Mondială Inter-bisericească fusese prezentată bisericilor ca o soluţie pentru problemele pe care lumea le întâmpina după Primul Război Mondial, Consiliul Federal al Bisericilor (FCC) şi-a prezentat propria soluţie la începutul anilor 1940 pentru un program de “pace justă şi durabilă” la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Deloc surprinzător, Consiliul Federal al Bisericilor – ce a fost contopit cu Consiliul Naţional al Bisericilor în 1950 – a beneficiat de finanţare solidă din partea lui John D. Rockefeller Jr. Utilizând o structură corporatistă a bisericilor similară celei căreia Mişcarea Mondială Inter-bisericească îi făcuse pionieratul, programul a dezvoltat diverse agende pe care bisericile să le adopte, cu guvernul mondial definit drept ultim scop. Aşa cum raporta Time în 1942,

“Acestea sunt punctele înalte ale noului program super-protestant al Protestantismului american organizat pentru o pace justă şi durabilă după al Doilea Război Mondial:

  • În ultimă instanţă, “un guvern mondial al puterilor delegate.”
  • Abandonul complet al izolaţionismului American.
  • Limitări imediate şi puternice asupra suveranităţii naţionale.
  • Control internaţional al tuturor armatelor şi efectivelor navale.
  • “Un sistem monetar universal… astfel planificat pentru a preveni inflaţia şi deflaţia.”
  • Libertate a migrării în toată lumea.
  • Eliminarea progresivă a tuturor tarifelor şi restricţiilor asupra comerţului mondial.
  • “Autonomie pentru toate persoanele şi popoarele coloniale” (cu un tratament mult mai bun al negrilor în SUA).
  • “Fără reparaţii pedepsitoare, fără decrete umilitoare pentru vină de război, fără dezmembrare arbitrară a naţiunilor.”  
  • O bancă internaţională “controlată democratic” spre “a face disponibil capitalul de dezvoltare în toate părţile lumii fără consecinţele prădătoare şi imperialiste atât de caracteristice împrumuturilor private şi guvernamentale de anvergură.”

Acest program a fost adoptat săptămâna trecută de către 375 de reprezentanţi aleşi ale 30 şi ceva de denominaţiuni convocate împreună la Universitatea Wesleyan din Ohio de către Consiliul Federal al Bisericilor. Fiecare biserică protestantă locală va fi îndemnată să subscrie programului. “În calitate de cetăţeni creştini”, au afirmat sponsorii săi, “trebui să căutăm să traducem concepţiile noastre în realităţi practice şi să creăm o opinie publică ce va asigura că SUA va juca partea sa esenţială şi completă în crearea unui mod moral de trai internaţional.”

Programul Consiliului Federal al Bisericilor, aşa cum notează Time, era în mod izbitor similar cu Noua Ordine Mondială a lui Samuel Zane Batten. Ultimul scop reprezenta:

“… un guvern mondial cu puteri delegate corespunzător constituit: un corp legislativ internaţional, o curte de justiţie internaţională cu jurisdicţie adecvată, corpuri administrative internaţionale cu puterile necesare, o forţă poliţienească internaţională adaptată scopului şi cadru pentru impunerea autorităţii sale economice globale.”

Consiliul Mondial al Bisericilor (1948 – prezent)

Naţiunile Unite – ce se află pe pământ donat de către John D. Rockefeller Jr. – aveau să înlocuiască în 1945 Liga Naţiunilor ce fusese un eşec, după al Doilea Război Mondial. Consiliul Mondial al Bisericilor continuă să funcţioneze până astăzi ca o organizaţie intim aliniată Naţiunilor Unite. Precum în toate tentativele anterioare de centralizare a bisericilor, Rockefeller a jucat un rol pivotal cu CMB. Chateau de Bossey, localizat în Elveţia, funcţionează ca Institut Ecumenic al Consiliului Mondial al Bisericilor. Institutul a fost cumpărat cu bani daţi CMB de către John D. Rockefeller Jr.

Pe parcursul celei de-a treia întruniri a Consiliului Mondial al Bisericilor, în 1961 la New Delhi, India, agenda unui guvern mondial şi a unei noi ordini internaţionale a fost din nou dezvăluită. Interdependenţă, cedarea suveranităţii naţionale şi instituţii regionale au constituit toate temele celei de-a treia întâlniri. Reprezentanţi ai bisericilor din întreaga lume au fost prezenţi, printre care şi reverendul H. N. Riber (SUA). Riber, după cum reiese din minuta celei de-a treia adunări

“… dorea ca paragrafele 61 şi 62 (ale raportului celei de-a treia adunări) să fie întărite întrucât creştinii ar trebui să se afle în avans faţă de opinia publică în solicitarea faţă de naţiuni de a-şi ceda suveranitatea în pregătirea guvernului mondial.”

Paragrafele 61 şi 62 din raportul celei de-a treia adunări a Consiliului Mondial al Bisericilor conţin o temă familiară:

“61.Dar trebuie spus noilor naţiuni ca şi celor vechi că evoluţia unei ordini internaţionale va necesita de la toţi o măsură de renunţare la autonomie şi suveranitate de dragul comunităţii mondiale.

62.Pacea depinde nu doar de bunăvoinţă şi reconciliere, însă în primul rând de apariţia instituţiilor internaţionale eficace, sub auspiciile legii. De aceea, în dorinţa lor pentru pace, bisericile trebuie să recunoască importanţa uzului şi dezvoltării responsabile ale instituţiilor internaţionale, atât în Naţiunile Unite cât şi în afacerile regionale. Ţelul trebuie să fie stabilirea unui sistem just de ordine mondială…”

Astăzi, Consiliul Mondial al Bisericilor cuprinde peste 300 de biserici membre, în întreaga lume. Printre membrii din America de Nord se includ: Biserica Episcopală din SUA, Biserica Evanghelică Luterană din America, Consiliul Naţional al Bisericilor lui Hristos din SUA, Biserica Presbiterană şi Biserica Unificată Metodistă. Cum s-a observat anterior, CMB a păstrat o strânsă relaţie cu Naţiunile Unite de la conceperea sa în 1948. Site-ul Consiliului Mondial al Bisericilor reafirmă că:

“CMB caută să demonstreze angajamentul de lungă durată al mişcării ecumenice faţă de Naţiunile Unite şi de idealurile cuprinse în Carta Naţiunilor Unite şi să dea glas valorilor etice, morale şi spirituale ce trebuie să întărească relaţiile internaţionale.”

Teologie “reconcepută” pentru o nouă ordine internaţională

Remodelarea – sau cel puţin re-focusarea – doctrinei religioase, în special a Creştinismului, pentru a se conforma unei lumi globalizate este o faţetă cheie în urmărirea guvernanţei mondiale. “Gândirea socială a Consiliului Mondial al Bisericilor”, scrisă de Edward Duff, descrie filozofia ce motivează CMB. Duff citează un studiu susţinut de Rockefeller, prezidat de profesorul W. E. Hocking, drept o contribuţie semnificativă la idealurile CMB. “Religia viitorului” potrivit cercetării, va reprezenta “o cultură mondială comună”.

“Un studiu susţinut de Rockefeller, prezidat de distinsul filozof de la Harvard, profesorul W. E. Hocking, conchide că Creştinismul este pur şi simplu cel mai înalt din Înaltele Religii, o etapă în căutarea universală pentru “virtute (dreptate)”, o componentă preţioasă a religiei viitorului ce va reprezenta “Noul Testament al fiecărei credinţe existente” şi va servi drept sufletul unei culturi mondiale comune ce se apropie.”

Scrierile lui Hocking ne pun la dispoziţie o fereastră importantă spre gândirea din spatele acestei cercetări Rockefeller. Cartea din 1956 a lui Hocking “Civilizaţia Mondială ce Urmează” este o astfel de fereastră. Pentru ca o civilizaţie mondială să apară, Hocking afirmă că Creştinismul trebuie să fie reconceput pentru a se conforma cu valorile “globale” şi a-şi lepăda atributele “divizive”. Punctul de vedere al lui Hocking poate fi rezumat corect în această afirmaţie:

“Hai s-o zic în felul următor: Creştinismul nostru are nevoie de re-concepere printr-o relaţie mai adâncă şi mai smerită cu sufletul Estului…”

Hocking a anticipat un viitor stat mondial sub care toate religiile “… în cele din urmă se vor uni.”

“Având un scop universal şi pozitiv în istorie, deşi oraşul ce va trebui construit, prezent deja în conspect – universus hic mundus jam una civitas – încă se află ca arhitectură în afara vederii. Pe acest considerent, religiile vor putea, şi se vor uni în cele din urmă.”

Străvechile scrieri şi idei ale filozofilor utopici se manifestă în lumea reală prin guvernanţă regională, organizaţii şi instituţii internaţionale. Cu credinţa în internaţionalism sigur încorporată în societate, arhitecţii ordinii mondiale speră să realizeze visul lor cel mai mare al guvernanţei mondiale.

“Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care încă n-au luat împărăţia, dar care vor lua stăpânire de împăraţi, un ceas, împreună cu fiara.

Aceştia au un singur cuget şi puterea şi stăpânirea lor o dau fiarei.

Şi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade desfrânata, sunt popoare şi gloate şi neamuri şi limbi. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc. Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui şi să se întâlnească într-un gând şi să dea fiarei împărăţia lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are stăpânire peste împăraţii pământului.” -Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, din capitolul 17.

 

Referințe:

Introducere

[1] Allen, Gary. The Rockefeller File. Seal Beach, California: ’76 Press, 1976

[2] “Kissinger to speak at Akbank conference.” Turkish Daily News. May 25, 2007. Available at: <http://www.turkishdailynews.com.tr/article.php?enewsid=74106>

[3] Clips of this speech can be seen at 18:00 minutes into this video: <http://video.google.com/videoplay?docid=3777780895480883616>

[4] Sutton, Anthony C. Wallstreet & the Bolshevik Revolution. Arlington House, 1974

[5] Black, Edwin. “The Horrifying American Roots of Nazi Eugenics.” History News Network. 2003. November 26, 2007. Available at: <http://hnn.us/articles/1796.html>

[6] Rockefeller, David. Memoirs. New York: Random House, 2002. p. 405.

[7] Hicks, Frederick Charles. The New World Order. Garden City, New York: Doubleday, Page & Company, 1920. p. 71

Interchurch World Movement

[1] Harvey, Charles E. John D. Rockefeller, Jr., and the Interchurch World Movement of 1919-1920: A Different Angle on the Ecumenical Movement. Church History, Vol. 51, No 2. (Jun., 1982), p. 198-209.

World patriotism and the federation of the world

[1] Batten, Samuel Zane. The New World Order. American Baptist Publication Society, 1919. p. 117-159.

[2] lbid 1, Harvey. p. 205.

[3] Fosdick, Harry Emerson. Living Under Tension. New York: Harpers & Brothers, 1941. p. 228.

The Federal Council of Churches

[1] lbid 1, Harvey. p. 205.

[2] “American Malvern.” Time. March 16, 1942. Available at: <http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,801396,00.html>

The World Council of Churches (1948 – present day)

[1] Duff, Edward S.J. The Social Thought of the World Council of Churches. New York, N.Y.: Association Press, 1956. p. 39-40.

[2] The New Delhi Report, The Third Assembly of the World Council of Churches. New York, N.Y.: Association Press, 1961. p. 115.

[3] lbid 2. p. 107.

[4] World Council of Churches, November 23, 2007. Available at: <http://www.oikoumene.org/?id=3587>

[5] World Council of Churches, November 25, 2007. Available at: <http://www.wcc-coe.org/wcc/what/international/wcc-un-e.html>

“Reconceived” theology for a new international order

[1] lbid 1, Duff. p. 151.

[2] Hocking, William Ernest. The Coming World Civilization. Westport Connecticut: Greenwood Press, 1956. p. 165.

[3] lbid 2. p. 184

 

Notă:

Importanţa avocatului şi consilierului lui John D. Rockefeller, domnul Raymond B. Fosdick, nu poate fi subestimată. Relaţia sa apropiată cu Woodrow Wilson este semnalată de către Will Banyan în articolul său “Internaţionalismul Rockefeller”:

“Acea primă întâlnire de la Princeton s-a dovedit a fi începutul unei lungi şi productive asocieri pentru Fosdick, Wilson având mai mult decât un interes pasager faţă de cariera acestuia în anii care au urmat. În timpul campaniei prezidenţiale din 1912 a lui Wilson, Fosdick a fost desemnat personal de către Wilson să fie Secretar şi Auditor al Comitetului de Finanţe al Comitetului Naţional Democratic. A continuat să deţină o varietate de poziţii în Administraţia Wilson, inclusiv ca Preşedinte al Comisiei de Activităţi în Tabăra de Antrenament, atât în departamentul naval cât şi în cel de război. Ca aghiotant al generalului Pershing, Fosdick l-a însoţit pe Wilson în Europa la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919. În această perioadă, Fosdick a cultivat legături apropiate cu enigmaticul consilier al lui WILSON, colonelul House.

Evident că Fosdick a făcut o impresie substanţială, întrucât în Mai 1919 Wilson l-a rugat să accepte o ofertă din partea Secretarului General al Ligii Naţiunilor, Sir Eric Drummond pentru a deveni Sub-Secretar General al Ligii. Suporter înfocat al Ligii, Fosdick a acceptat cu entuziasm oferta şi, în Iulie 1919, a luat în primire noua sarcină. A fost un progres semnificativ pentru Fosdick, întrucât a devenit unul dintre cei doar doi sub-secretari generali ai Ligii (celălalt era tehnocratul francez Jean Monnet viitorul fondator al Comunităţii Europene) cât şi cel mai înalt în grad american din organizaţie.

Desigur, testamentul final al lui Wilson – acesta a murit o lună mai târziu – a reîntărit zelul globalist al lui Fosdick. Absolut convins că singura cale de a asigura pacea mondială era printr-o formă de guvernământ mondial, şi că doar conducerea americană poate înfăptui acest lucru, Fosdick şi-a dedicat energia pentru a încerca să influenţeze elita şi opinia publică în această direcţie. În 1928 Fosdick a publicat “Vechiul Sălbatec în Noua Civilizaţie”, ce promova o “conştiinţă planetară” şi “inteligenţă colectivă”. Fosdick teoretiza că dacă este ca naţiunile să trăiască fară de conflicte, atunci: “… trebuie să avem un fel de mecanism centralizat, o procedură agreată, prin care să putem determina logicile şi regulile vieţii obişnuite… Afirmarea suveranităţii absolute a statului a devenit (înseamnă) în vremurile noastre anarhia supremă.”  

 

NOTĂ OrtodoxINFO
Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Guvernul nu dorește aflarea adevărului despre plandemia covid-19. Încercăm să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Categorii
Noua Ordine Mondială
cuvinte cheie

Articole asemănătoare



Vă rugăm să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclamele sunt blocate

Te rog să ne susții, deblocând reclamele.