Părintele Ioan Ungureanu sesizează instituția prefectului cu privire la implicarea autorităților locale în denigrarea sa

Distinse Domnule Prefect,

Subsemnatul, preot Ioan Ungureanu, preot paroh al Parohiei Schit Orășeni din Protopopiatul Botoșani, respectuos vă aduc la cunoștință următoarele:

1. În urmă cu o săptămână am primit de la Mitropolia Moldovei și Bucovinei înștiințarea că am fost caterisit, pentru motivul întreruperii pomenirii mitropolitului Moldovei la slujbele bisericești, din cauza participării acestuia la sinodul din Creta, care a luat niște decizii eretice cu privire la viața Bisericii Ortodoxe. Sfintele Canoane ale Bisericii îmi permit să întrerup pomenirea ierarhului în această situație, fără a fi sancționat în vreun fel, prevăzând (canonul 15 I-II al sinodului de la Constantinopol) că pentru această acțiune motivată de căderea în erezie a ierarhului nu pot fi sancționat pe linie disciplinară. Canonul 3 al Sinodului al III-lea Ecumenic prevede că o eventuală caterisire a mea pentru faptul că am întrerupt comuniunea liturgică cu un episcop părtaș la erezie este lovită de nulitate, ea reprezentând, translatată în limbajul dreptului civil, un abuz de putere la adresa mea.

2. Am fost caterisit de către un episcop care a încălcat principiul elementar de drept care interzice judecătorului să-și judece propria cauză (nemo in rem suam auctor esse potest), pronunțând o caterisire împotriva mea pentru o chestiune care îl privea direct. Principiul de drept invocat mai sus este transpus și într-un canon al Bisericii Ortodoxe, canonul 118 Cartagina, care spune că episcopul nu poate să își judece propria cauză. Prin urmare, caterisirea mea este nulă din punct de vedere canonic și este lovită și de nulitate juridică, din cauza încălcării grave a principiului incompatibilității judecătorului.

3. În conformitate cu Regulamentul autorităților disciplinare canonice și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, am dreptul de a ataca decizia cu recurs, chiar dacă, și la acest nivel, voi avea de înfruntat incompatibilitatea izvorâtă din faptul că cel ce m-a judecat în primă instanță, apărându-și cauza proprie, este aceeași persoană care îmi aprobă recursul în instanța superioară.

4. În aceste condiții, Mitropolia Moldovei și Bucovinei face presiuni uriașe în Parohia Schit Orășeni pentru înlocuirea mea din funcție, în condițiile în care mă bucur de un sprijin foarte larg al membrilor parohiei, manifestat în diferite ocazii, inclusiv printr-un memoriu, în care poporul s-a pronunțat în număr zdrobitor în favoarea întreruperii pomenirii ierarhului și a continuării acesteia până când ierarhul va reveni la credința ortodoxă. Decizia poporului, manifestată prin consultarea locală, a fost întărită și oficializată printr-o decizie a Consiliului parohial, care a hotărât că Parohia Schit Orășeni va avea slujbe în care numele ierarhului nu este pomenit, până când ierarhul se va dezice de deciziile pe care le-a acceptat în sinodul din Creta.

5. În cadrul presiunilor pe care Mitropolia Moldovei și Bucovinei le face asupra mea, aceasta a găsit un sprijin din partea primarului Comunei Cristești, domnul Borfotină Lucian, care a făcut unele afirmații pentru care mă și adresez Excelenței Voastre. Mai precis, primarul Comunei Cristești a afirmat că a primit o solicitare din partea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei de a construi o capelă în cimitirul satului, căreia urmează să-i dea curs. De asemenea, domnia sa, împreună cu domnul viceprimar Stănuc Liviu, s-a adresat uneia dintre donatorii pământului pe care sunt construite dependințele bisericii parohiale, sfătuindu-o să mă părăsească şi că va avea probleme în Tribunal pentru că a ales să doneze acel teren. Afirmând apoi că în cel mult două săptămâni voi fi expulzat din localitate, primarul a sugerat unora dintre locuitori să nu se mai prezinte la biserica parohială pentru a se solidariza cu mine, amenințându-i că ar putea suferi rigorile legii, în condițiile în care oamenii se manifestă pașnic și în limitele impuse de lege. Nu în ultimul rând, primarul și-a permis să facă comentarii “teologice” cu privire la validitatea lucrărilor preoțești pe care le desfășor eu în parohie, susţinând cu tărie că Împărtăşania pe care eu o dau bolnavilor în vârstă din sat nu este una „valabilă” sau „adevărată”.

Legea administrației publice 215/2001, spune, în articolul 38, litera z) că Consiliul local, iar nu primarul, “sprijină, în condițiile legii, activitarea cultelor religioase”. Legea în condițiile căreia sprijină Consiliul local activitatea cultelor este Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Articolul 9, alin. 1) al legii cultelor impune faptul că “statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee”, iar alin. 2) al legii spune: “statul, prin autoritățile sale, nu va promova și nu favoriza acordarea de privilegii… față de un cult”.

Articolul 10, alin. 6) din lege prevede că “cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuieli privind funcționarea unităților de cult, pentru reparații și construcții noi, în raport cu numărul credincioșilor, conform ultimului recensământ, și cu nevoile reale” (s.n.).

Articolul 41, alin. 1) din Statutul Bisericii Ortodoxe Române stabilește că parohia este persoană juridică de drept privat și utilitate publică, cu drepturi și obligații prevăzute de statutul BOR. Acest lucru este stipulat și de Legea cultelor în articolul 8, alin. (2). Articolul 50, litera e) al Statutului BOR specifică faptul că reprezentantul parohiei în fața autorităților locale este parohul. Articolul 55, litera e) din Statut prevede că adunarea parohială este cea care “ia hotărâri cu privire la zidirea, repararea, restaurarea și întreținerea bisericii, a casei parohiale și a altor clădiri ale parohiei”, pe care le supune aprobării Consiliului eparhial, după care preotul duce la îndeplinire hotărârile Adunării parohiale, iar dacă se impune, ca delegat al parohiei în fața autorității publice locale și administrator al averii bisericești a parohiei, poate cere sprijinul autorității locale, în virtutea art. 10, alin. 6) din Legea Cultelor, pentru construirea unei noi construcții cu caracter religios în parohie, motivând această decizie legal, în funcție de numărul de credincioși și de necesitățile reale ale parohiei.

Singura atribuție a administrației eparhiale în legătură cu autoritățile locale o putem găsi în Statutul BOR la art. 102, lit. j), în care se spune că Permanența eparhială “face demersuri către autoritățile publice centrale și locale pentru obținerea de sprijin destinat susținerii activităților pastoral-misionare, culturale și social-filantropice ale eparhiei și unităților sale, restaurării monumentelor bisericești, precum și construirii de noi biserici în cuprinsul eparhiei”. Este evident că aceste demersuri trebuie făcute în sprijinul parohiilor, iar nu împotriva lor, și trebuie să țină seama de prevederea legii cultelor, care spune că autoritățile locale trebuie să evalueze necesitatea investiției cerute, în funcție de numărul de credincioși existenți.

În Parohia Schit Orășeni, cei mai mulți dintre credincioși susțin poziția canonică pe care mă aflu eu. Mă bucur de sprijinul întregului Consiliu parohial și al Adunării parohiale, care m-au și mandatat să continuu linia ortodoxă a slujirii fără participare la erezia ecumenistă propovăduită de către episcopul locului. Prin aceasta, credincioșii din Parohia Schit Orășeni își exercită drepturile pe care li le conferă Statutul Bisericii Ortodoxe Române, prin articolul 45, care statuează că “credincioșii parohiei au următoarele îndatoriri: de a susține, întări și mărturisi credința Bisericii Ortodoxe, de a viețui potrivit învățăturii de credință ortodoxă, de a participa la sfintele slujbe, de a se împărtăși cu Sfintele Taine, de a împlini faptele milei creștine, de a întreține Biserica și pe slujitorii săi” (s.n.).

În ciuda problemelor disciplinare cu care mă confrunt eu acum, din cauza abuzului la care sunt supus, Consiliul parohial funcționează legal și nu a fost dizolvat de către autoritățile eparhiale superioare, deoarece eu nu am făcut o sesizare în acest sens. În conformitate cu articolul 99 al Statutului BOR, Consiliul eparhial are atribuțiunea de a “confirma, suspenda sau dizolva consiliile parohiale, la sesizarea preotului și la propunerea motivată a protopopului, dispunând instituirea de comisii interimare până la alegerea unor noi organisme parohiale”. Articolul 60 al Statutului afirmă că “pentru activitate potrivnică Bisericii, membrii Consiliului parohial pot fi revocați de către Permanența Consiliului eparhial, la cererea motivată a parohului, avizată de protopop, sau în urma unei constatări de către autoritatea bisericească superioară”. Niciuna dintre aceste situații nu ne-a fost adusă la cunoștință.

Chiar dacă s-ar întâmpla ca Centrul eparhial să dizolve Consiliul parohial, nu s-ar mai putea întruni condițiile alegerii altui Consiliu parohial, care să fie favorabil reluării comuniunii cu Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, cât timp Înaltpreasfinția Sa se află în stare de participare la erezia sinodului din Creta. În prezent, linia mitropolitană se bucură în satul Schit Orășeni de un număr de adepți insuficient pentru împlinirea condițiilor cerute de art. 59, alin. (1) al Statutului BOR, care spune că Adunarea parohială alege din sânul ei pe membrii Consiliului parohial, în număr de 7, 9 sau 12, în funcție de categoria parohiei, precum și 2-4 supleanți, și alin. 3) care spune: “membrii aceleiași familii, precum și rudeniile spirituale (nașii și finii) nu pot fi în același timp membri ai Consiliului parohial”.

Articolul 186, alin. (1) din Statutul BOR precizează că cimitirele parohiale sunt proprietatea parohiei, iar articolul 187, alin. (1) precizează că cimitirul se administrează de către Consiliul parohial, Consiliul mănăstiresc sau protopopiat, sub controlul periodic al Centrului eparhial, iar alin. (2) precizează că “la parohie, cimitirul stă sub supravegherea preotului paroh, a epitropului și a Consiliului parohial”. De aceea, vă punem la dispoziţie şi ultima decizie luată în cadrul şedinţei Consiliului parohial din Schit Orăşeni care arată realitatea din teren cu privire la cimitirul parohiei, care este administrat prin statut juridic şi canonic în mod legal, conform Legislaţiei în vigoare, iar către sfârşitul documentului vă rugăm să ţineţi cont de părerea sătenilor din Schit Orăşeni care nu doresc o altă capelă în sat sau în cimitir, nici amestecul altor preoţi din alte parohii în cimitirul care le aparţine de drept.

Luând în considerare toate aceste aspecte statutare bisericești, putem să afirmăm că în cazul în care Centrul eparhial dorea construirea unei capele în cimitirul satului Schit Orășeni, aceasta trebuia să se facă în consens cu unitatea bisericească locală, adică cu parohia Schit Orășeni. Statutul BOR indică faptul că în situații ca cea în care se află acum Parohia Schit Orășeni Arhiepiscopia Iașilor avea datoria de a reglementa conform sfintelor canoane și propriilor regulamente situația internă a parohiei, în așa fel încât ea să funcționeze în spiritul dragostei și al înțelegerii creștine, iar după aceea, prin preotul paroh, se putea adresa consiliului local localității, în conformitate cu prevederile Statutului BOR și cu legea administrației locale.

De asemenea, potrivit Legii Cultelor, autorităților publice locale le este interzis să devină, în exercitarea funcțiunii, militante în favoarea unui anumit cult și să se implice în problemele interne ale acestuia.

Din toate considerentele expuse mai sus, în virtutea articolului 19, alin. (1) din Legea 340/2004, care stabilește printre atribuțiile prefectului: asigurarea la nivelul județului a aplicării și respectării Constituției, a legilor, a ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și a ordinii publice (lit. a), acțiunea pentru menținerea climatului de pace socială (lit. c), verificarea legalității actelor administrative ale consiliului local și ale primarului (lit. e); a art. 20, al aceleiași legi, care prevede că “prefectul poate verifica măsurile întreprinse de primar sau de președintele consiliului județean în calitatea lor de reprezentanți ai statutului în unitatea administrativ-teritorială și poate sesiza organele competente în vederea stabilirii măsurilor necesare, în condițiile legii”, a articolului 27 din Legea 215/2001, care prevede că “prefectul poate ataca în parte sau în totalitate, în fața instanței de contencios administrativ hotărârile adoptate de consiliul local sau județean, precum și dispozițiile emise de primar sau președintele consiliului județean, în cazul în care consideră că aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale”, respectuos vă solicit să verificați dacă, prin acțiunile pe care vi le-am descris, primarul Comunei Cristești nu a încălcat art. 29 al Constituției României, referitor la autonomia cultelor față de stat, prevederea articolului 9 alin. 1 și 2 din Legea 489/2006, referitor la obligația autorității publice locale de a nu favoriza sau discrimina membrii unui cult religios, articolul 10, alin. 6) din Legea Cultelor referitor la îndeplinirea condiției de necesitate pentru susținerea unui proiect al unui cult religios, și să luați măsurile care se impun prin lege în cazul în care constatați vreo încălcare a cadrului legal.

19.07.2017
Pr. ic. stavr. Ioan Ungureanu

Domnului Dan Constantin Șlincu, Prefect al Județului Botoșani