BOLSEVISMUL – O AFACERE EVREIASCĂ. Influenta SCOLII DE LA FRANKFURT: Radio si TV / Sondajele de opinie publică / Revoluția psihedelică a CIA / Eros și Civilizație / Corectitudinea Politica / New Age / Recrearea CULTULUI ASTARTEI

Schimbarea de paradigmă New Age 

Sondajul inițial din 1930 al Școlii de la Frankfurt, ce includea “Personalitatea autoritară”, a avut la bază categoriile psihoanalitice elaborate de către Eric Fromm. Fromm a dedus aceste categorii din teoriile lui Bachofen- colaborator al lui Nietzche și Richard Wagner, ce pretindea că civilizația umană a fost inițial “matriarhatul”. Această perioada primordială a “democrației genocratice” și dominația cultului “Magnei Mater” – “Marii Mame”, afirmă Bachofen a fost “scufundată” de dezvoltarea “patriarhatului rațional, autoritar, ce include și religia monoteistă”.

Mai târziu, Fromm a utilizat această teorie pentru a pretinde că sprijinul acordat familiei nucleare era o dovadă a tendințelor autoritare.

În 1970, la 40 de ani de la prima proclamare a importanței teoriei lui Bachofer, Școala de la Frankfurt, prin intermediul lui Fromm, avea să cerceteze evoluția lucrurilor. El a listat o serie de șapte “schimbări socio-psihologice”, care indicau avansul matriarhatului asupra patriarhatului. Printre acestea se numărau:

• Revoluția femeilor

• Revoluția copiilor și adolescenților-având la bază munca lui Benjamin Spock și a altora, revoluție ce permitea copiilor căi adecvate și inovative pentru a-și manifesta rebeliunea.

• Amorsarea mișcărilor radicale de tineret, care îmbrățișează în întregime viziunea lui Bachofen, incluzând accentul pus pe relațiile sexuale de grup, anularea structurii familiale și însușirea de comportamente și vestimentație unisex.

• Creșterea utilizării, de către profesioniști, a teoriilor lui Bachofen, pentru a corecta excesiva folosire a analizei sexuale freudiene asupra relației mamă-fiu, în felul acesta făcând freudismul mai puțin amenințător și mai acceptabil pentru marea masă a populației

• Viziunea unui paradis al consumatorilor. În această viziune, tehnica asumă rolul și caracteristicile

Marii Mame – o “mamă” tehnică în locul uneia naturale, care își “hrănește” și “liniștește” copiii cu neîncetate “cântece de leagăn”, sub formă radioului și televiziunii. În acest proces, omul devine emoțional și infantil, simțindu-se sigur, în speranța că “sânul” mamei îi va furniza din belșug lapte, iar deciziile nemaifiind necesar a fi luate la nivel individual.

Teoria Personalității Autoritare 

Școala de la Frankfurt a împărțit profilul personalității autoritare pentru a fi folosit că armă împotriva inamicilor săi politici. Frauda rezidă în prezumția că acțiunile personale nu sunt importante; mai degrabă, problema este atitudinea psihologică a autorului, așa cum e determinată de scientiștii sociali ai Școlii de la Frankfurt.

Conceptul este diametral opus ideii de lege naturală și principiilor juridice republicane pe baza cărora SUA au fost fondate. El este, în cele din urmă, fascist și identic cu ideile “crimă-gânditului” – descrise de George Orwell în a sa distopie “1984” și celei de “crimă volitivă”, dezvoltată de judecătorul nazist Roland Freisler la începutul anilor ’30.

Când Școala de la Frankfurt s-a aflat în faza sa deschis pro-bolșevică, teoria sa autoritară a fost menită să-i identifice pe aceia insuficient de revoluționari, astfel încât ei să poată fi re-educați. Când însă și-a extins cercetările după cel de-al Doilea Război Mondial, la ordinul Comitetului Evreiesc American și al Fundației Rockefeller, scopul ei nu a mai fost să identifice antisemitismul; acesta a fost numai o acoperire. Obiectivul a fost, de fapt, să măsoare aderența la valorile fundamentale ale civilizației creștine, astfel încât aceste valori să poată fi etichetate drept “autoritare” și apoi discreditate.

Pentru conspiratorii Școlii de la Frankfurt, cea mai mare crimă era credința că fiecare individ era dăruit cu o rațiune suverană independentă, care să-i permită să discearnă ce e bine sau rău pentru întreaga societate. De aceea, a spune oamenilor că ai o idee rațională în baza căreia ar trebui să acționeze este considerat gest “autoritar”, paternalist și extremist.

După aceste standard, judecătorii lui Socrate și ai lui Hristos aveau dreptate în a-i condamna.

Măsura actualului colaps al culturii noastre este dată de acceptarea de către majoritatea cetățenilor a acestei definiții a autoritarismului, ea fiind liber folosită în operațiunile politice ale Ligii Anti-Defăimare sau al Cult Awareness Network, pentru a-și demoniza inamicii politici.

Aparținând Școlii de la Frankfurt și conspiratorilor săi, Occidentul se înscrie într-o călătorie urâtă, din care nu i se mai permite să coboare.

Principiile pe care a fost fondată Civilizația iudeo-creștină nu mai sunt dominante în societatea noastră. Ele supraviețuiesc asemeni unei mișcări subterane de rezistență. Dacă rezistența este într-un final scufundată atunci civilizația nu va supraviețui și, în epoca noastră marcată de pandemii și arme nucleare, colapsul civilizației occidentale va trage și restul omenirii împreună cu ea în iad.

Ieșirea o reprezintă renașterea civilizației creștine. Deși sună grandios, este ceea ce este necesar. Renașterea e echivalentă cu un nou start; cu respingerea răului și a sistemului inuman și stupid și întoarcerea la vechile idei ale umanității care au permis creșterea în libertate și bunătate. Îndată ce am identificat miezul acestor valori putem începe reconstrucția civilizației.

În final, o nouă renaștere se va baza pe adevărați oameni de știință, artiști, compozitori, dar, în primul rând ea va depinde de oamenii obișnuiți, care vor trebui să apere chipul lui Dumnezeu și raționalitatea lui aflată în fiecare dintre noi. Având în vedere succesul Școlii de la Frankfurt și sponsorii Noii Ere întunecate, oamenii obișnuiți ce au încredere în rațiune și spirit de discernământ vor deveni nepopulari. Dar, nici o idee bună nu a fost la început populară.