Părintele JUSTIN PÂRVU: Să nu coborâm Canoanele și rânduielile Sfinților Părinți la slăbiciunea și neputința omenească

Pentru cei care nu au cunoştinţă de acel episod cu cenzura „blândului învăţător” … https://saccsiv.wordpress.com/2010/10/15/video-ips-teofan-cenzureaza-s-ar-parea-ca-la-indicatia-sa-din-omilia-arhim-partenie-de-hramul-sfintei-parascheva-a-fost-scoasa-referirea-la-ecumenism/

ÎPS-ul este cel puţin filopapistaş si filomonofizit, deoarece:
a) filopapistaş:
– https://www.youtube.com/watch?v=sB6p7H40H0k (mărturisire de care, încă nu s-a dezis !)
– https://www.youtube.com/watch?v=cejqA9nVfWE (la beatificarea unui eretic !)
– http://www.apologeticum.ro/2014/08/iar-ecumenism-la-iasi-savarsit-de-mitr-teofan-slujba-de-sfintire-comuna-cu-episcopul-catolic-a-noii-piste-de-pe-aeroportul-din-iasi/ (sfinţire pista aeroport Iaşi – încântătoare strană, nu-i aşa !)
– ş.a.m.d.

b) filomonofizit:
– http://www.apologeticum.ro/ccheie/acor-bor-cu-monofizitii/ (acordul de la Chambesy, din 1990, prin care se recunoaște erezia monofizită, ca fiind ortodoxă ! – de care nu s-a dezis !)
– https://www.youtube.com/watch?v=6K8h5SyBXNs (hramul Sf. Cuv. Parascheva – Iaşi 2016; la min 0:20 cine apare pe scenă, cumva 2 eretici ?, iar „ortodoxul” de armean (ţuguiatul) ce fel de semn al Sfintei Cruci îşi face ?! (min.0:22))
– ş.a.m.d.

Ăsta-i „învăţătorul”, oameni buni !

In interviul acordat de Parintele Theodor Zisis teologului Mihai-Silviu Chirila, acesta afirma ca „sinodul din Creta este criteriul pentru a intrerupe pomenirea” arhiereilor care aprob acest sinod, ca „ atata timp cat exista clerici care au interupt pomenirea …crestinii trebuie sa mearga la cei care au interupt pomenirea”, ceea ce este in acord cu Sfintii Parinti. Insa pe de alta parte, „datorita unor probleme de ordin pastoral”, admite si o anumita iconomie prin care „credinciosii pot merge sa se imbisericeasca, sa se impartaseasca si sa se spovedeasca la episcopi si la preoti care au gandire ortodoxa, chiar daca pomenesc” pe mai marii lor care aproba sinodul din Creta ce a ratificat erezia ecumenista.
Parintele Theodor Zisis n-a participat la sinaxa antiecumenista din 4 aprilie, unde ar fi putut sa asculte omilia teologului Mihai-Silviu Chirila, omilie in care acesta aminteste de „indemnurile Sfantului Teodor Studitul – pe care cu siguranta Parintele Theodor Zisis le cunoaste – care recomanda ca pe preotul care pomeneste de frica ierarhul eretic sa il chemi la binecuvantarea mesei, dar sa nu iei Sfintele Taine din mana sa ”. „Iconomia” despre care vorbeste Parintele Theodor Zisis nu este in acord cu cele sustinute de Sfantul Teodor Studitul.
Dupa cum poate ati aflat din mediul virtual, un monah din Romania a incercat sa manipuleze, probabil la randul sau fiind manipulat, atagandu-i atentia teologului Mihai-Silviu Chirila ca ar fi interpretat in mod abuziv acel text patristic, de la Sfantul Teodor Studitul, prin „scoaterea citatelor din contextul istoric”, ca sintagma „ierarh eretic” este aplicata in acest caz arhiereilor iconomahi a caror erezie fusese candamnata deja de Sinodul VII ecumenic, ceea ce e fals.
Sfantul Teodor Studitul se refera in acel text indeosebi la ierarhii sustinatori ai „sinodului adulterin”.
Criza adulterului a fost provocata in 796 de imparatul Constantin al VI-lea Porfirogenetul care si-a obligat sotia sa intre in monahism, in locul ei luindu-si o alta femeie pe nume Teodota. Patriarhul Tarasie n-a fost de acord cu aceasta cununie, cununia fiind savarsita de un oarecare preot pe nume Iosif. Dupa aceasta multi dintre demnitarii imperiului l-au imitat pe imparat inlocuindu-si sotiile. Criza adulterului a culminat cu „sinodul adulterin”(809) care a condamnat pe toti cei care respingeau „iconomia” folosita de preotul Iosif. Criza adulterului s-a sfarsit in timpul imparatului Mihail I (811-813).
Legat de aceasta ratacire Sfantul Teodor Studitul i-a scris egumenului Teofil urmatoarele: „Cumplita cacodoxie a fost dogmatizata in Biserica noastra — insasi erezia adulterina — care, impreuna cu schimbarea Evangheliei, a dezlegat şi dumnezeiestile canoane prin— dezvinovatirea celui ce a unit prin adulter [si] care a fost caterisit de ele…. stiind ca este erezie, sa fugi de erezie, adica de eretici, incat nici sa te impartasesti cu ei, nici sa-i pomeneşti la dumnezeiasca liturghie, in preasfanta ta manastire. Fiindca cele mai mari amenintari spuse de sfinti zac asupra celor ce se invoiesc, chiar numai sa-I primeasca la masa. Si daca ar zice cuviosia ta cum de nu am spus aceasta mai inainte de robie, ba ca si noi i-am pomenit pe cei din Bizant, aceea sa stie ca [atunci] nu fusese sinod, nici era pronuntata anatema si dogma cea rea. Si mai inainte de acestea nu era sigur daca trebuia sa ne departam cu totul de cei faradelege sau numai sa fugim de impartasirea pe fata cu ei, dar sa-i pomenim [totusi], printr-o iconomie cuvenita, pana la o vreme. Dar cand necredinta eretica a iesit limpede pe fata si a fost data la aratare prin sinod, trebuie de acum sa-ti arati pe fata evlavia ta, impreuna cu toti ortodocsii, prin faptul de a nu te impartasi cu cei rau credinciosi, nici sa pomenesti pe vreunul din cei aflati in sinodul cel adulter sau care cugeta la fel cu el [cu sinodul adulter].” Iar in scrisoarea catre Naucratie: „ (dacă episcopul nu s-a aflat in sinodul adulter si il numeşte adunatura mincinoasa, dar il pomeneste pe mitropolitul sau care s-a aflat in acel sinod, daca deci trebuie sa ne impartasim de la un preot al [acelui] episcop ortodox) am raspun si in alte [dati], in scrisorile catre Evod, ca: Pentru iconomie, trebuie [sa ne impartasim], numai el sa nu liturghiseasca impreuna cu ereticii. Caci nu e nimic, de vreme ce il pomeneste pe episcopul ortodox, chiar daca acela, de frica, il pomeneste pe mitropolitul sau eretic… Dar daca [preotul] pomeneste vreun episcop eretic, chiar daca [preotul] are vietuire fericita, chiar daca e ortodox, trebuie sa ne departam de dumnezeiasca impartasanie; dar cand e vorba de masa de obste — de vreme ce doar acolo [la liturghie], din frica, il pomeneste [pe episcopul eretic] —, ar putea fi acceptat [acel preot] sa binecuvinteze si sa cante cu noi, dar numai daca nu a slujit, nici nu a avut constient partasie nici cu eretic, nici cu episcopul sau, nici cu vreun altul [de acest fel]. Daca cineva mananca in chip nepasator cu cel ce a binecuvantat adulterul, sau cu alt eretic, sa ne pazim sa nu mancam impreuna cu unii ca acestia, chiar daca ei fataresc ortodoxia.”
Astfel Sfantul Teodor Studitul, din momentul in care„ necredinta eretica a iesit limpede pe fata si a fost data la aratare prin sinod”, a rupt comuniunea cu sustinatorii acestei rataciri, inainte de condamnarea data de un sinod orthodox .
Asa facuse si Sfantul Vasile cel Mare fata de pnevmatomahi, din clipa cand erezia a devenit clara, si dupa mustrarea acelora, a rupt comuniunea cu ei, iar tainele acestora le-a considerat forme fara fond, inainte de pronutarea unui sinod orthodox in legatura cu ei. La fel a procedat si Santul Sava cel Sfintit cu ereticii dovediti, l-a pus pe ereticul Sever al Antiohiei si pe adeptii acestuia in afara comuniunii cu Biserica mai inainte de condamnarea lor de catre un sinod orthodox.
Tot Sfantul Teodor Studitul arata de ce nu trebuie sa ne impartasim de la un preot care are comuniune cu un arhiereu eretic: „ mi-ai spus ca te-ai temut sa-i spui preotului tau sa nu-I pomeneasca pe ereziarh la liturghie . Ce sa-ti spun acum despre acest lucru nu vad, decat ca intinare are impartasania din singurul fapt ca il pomeneste [pe ereziarh], chiar daca ortodox ar fi cel ce face Sfanta Liturghie”.