Cuvânt din a 39-a epistolă a Cuviosului Teodor Studitul către Egumenul Theofilos:
„Dacă, totuşi, cuvioşenia ta este nedumerită cum de nu ţi-am vorbit despre asta înainte de jefuirea mănăstirii, ci dimpotrivă, chiar noi, la mănăstirea din Studion pomeneam episcopii de Constantinopol, află că îi pomeneam atîta timp cît nu avusese loc Sinodul şi nici nu fusese trîmbiţată sinodal dogma cea vicleană şi anatema.
Iar înainte de a exista o astfel de clară mărturisire şi acceptare a ereziei din partea episcopilor, nu era prudent să ne rupem cu totul de necanonici, ci numai să evităm a ne afla, în mod evident şi public, în comuniune bisericească cu aceştia, în timp ce îi pomeneam, prin harul iconomiei, pe timp nelimitat.
Însă, din momentul în care blasfemia eretică a devenit clară şi evidentă şi consacrată sinodal, trebuie şi tu, ca şi de altfel toţi ortodocşii, să vă feriţi cu îndrăzneală (francheţă) de orice comuniune bisericească cu cei de rea-credinţă şi să nu pomeniţi pe niciunul dintre cei ce au participat la Sinod sau sunt într-un cuget cu deciziile acestuia…
Deoarece Sfîntul Gură-de-Aur îi numeşte vrăjmaşi ai lui Dumnezeu nu numai pe eretici, ci şi pe cei ce se află în comuniune bisericească cu aceştia.”
-fragment din articolul monahului nepomenitor Macarie de la Cutlumuş intitulat „Sinoade tîlhăreşti”, afişat pe data de 16 martie a.c., pe pagina sa de facebook
traducere de S.D.
