Părintele Theodoros Zisis: Răspuns la documentele de chemare la judecata consistoriului ale Mitropoliei Tesalonicului

Protopresviter
Theódoros Zísis
Profesor Emerit
Al Facultății de Teologie a Universității Aristotelieni, Tesalonic
18ο χλμ. Θεσσαλονίκης-Περαίας
570 19 Ν. Ἐπιβάται
ΤΗΛ.: 23920.24865 FAX: 23920.27402

Tesalonic 14.03.2017

Către Presfințitul
Mitropolit al Tesalonicului,
k. Antim

Subiect: Răspuns la documentele de chemare la judecata consistoriului ale Mitropoliei Tesalonicului

Înaltpreasfințite,

După ce v-am înștiințat printr-o scrisoare că am procedat la întreruperea pomenirii numelui Înaltpreasfinției-Voastre ca episcop, pe care am anunțat-o în timpul săvârșirii sfintelor slujbe ale Duminicii Ortodoxiei (5-3-2017), scrisoare pe care ați primit-o prin curier în după-amiaza zilei următoare (6-3-2017), mi-ați trimis în același mod două documente în dimineața zilei următoare (9.30 a.m. 7-3-2017).

Prin documentul dumneavoastră (nr. prot. 163, 6-3-2017) m-ați înștiințat că din momentul primirii documentului nu mai am permisiunea dumneavoastră, duhovnicească și canonică, de a sluji și de a vorbi în Sfânta Biserică a Sfântului Antonie, după cum, de asemenea, în nici o altă biserică a Sfintei Mitropolii a Tesalonicului. Prin al doilea document (nr. prot. 164, 6-3-2017), căruia i-au fost atașate documente fără legătură cu subiectul, cu citate sinodale și patristice, precum și comentarii ale unor creștini ortodocși preluate de pe diferite situri, mă înștiințați că, pe temeiul Dumnezeieștilor și Sfintelor Canoane și al prevederilor Legii 5383/1932 ”Despre Tribunalele Bisericești și procedura premergătoare acestora”, recurgeți la pedepsirea mea canonică pentru cinci abateri pe care le-ați numit canonice și bisericești, anume: a) schismă, b) neascultare și desconsiderare a conducerii bisericești, c) smintirea credincioșilor, d) insultă și calomnie și e) fatrie (p. 13 a documentului). În concluzie, la sfârșit, adăugați și alte pedepse canonice, precum pedeapsa opririi de la împărtășanie și a retragerii oficiului de protopresviter și porunciți ”ca îndată, în termen de cinci (5) zile de la primirea documentului” să răspund în scris la acuzațiile care mi se aduc.

Privitor la acestea, vă fac cunoscute cele de mai jos, care nu constituie o acceptare a urmăririi juridice anticanonice pe care o exercitați, ci este o informare a dumneavoastră și a colaboratorilor dumneavoastră, precum și a pliromei cu nume creștin a Bisericii, în special a celei a Sfintei Mitropolii a Tesalonicului, cu privire la înlăturarea mea nedreaptă, anticanonică, antiortodoxă, ecumenistă, confuză, pripită, interesată și cu un scop bine determinat.

1. Înlăturarea mea s-a făcut în pripă și din răzbunare. Vă asumați o mare răspundere. Existau și alte soluții.

Surprinde în primul rând strângerea imediată și foarte rapidă a documentelor pentru înlăturare a mea. Colaboratorii dumneavoastră erau la propriu cu degetul pe trăgaci, aveau documentele pregătite și nici măcar nu au citit documentul meu, în care explicam motivele teologice și canonice ale întreruperii pomenirii. Cu acestea ne vom ocupa acum? Important este să ne atingem scopul, adică reducerea la tăcere a părintelui Theodoros, înlăturarea lui de la Sfânta Biserică a Sfântului Antonie, așa încât să nu mai aibă auditoriu bisericesc, să fie izolat și să nu se mai facă auzite cele ce spune și învață împotriva ecumenismului și a pseudo-sinodului din Creta. Și îndată ce obiectivul s-a ridicat în vizor, au apăsat pe trăgaci, aplicând proverbul din popor: ”Iepurele-și mișcă urechile, vai de capul lui”.

Asupra căror capete se va îndrepta răul numai Dumnezeu știe, și noi ne rugăm să nu se întâmple acest lucru; dimpotrivă, ne rugăm pentru pocăința și conștientizarea evoluției negative, antiortodoxe, antipatristice, postpatristice și eretice în care ne aflăm. Nu au trecut nici măcar căteva clipe, câteva ore, câteva zile, câteva săptămâni de cugetare și meditație. Dar, așa cum mi-a spus un credincios ortodox evlavios, această faptă amintea de ”Ia-l! Ia-L! Răstignește-L!”. Măcar de ne-am învrednici și noi să ne facem părtași Patimilor Domnului Iisus Hristos, Celui care a fost prigonit și a pătimit de la arhierei și de la preoți. Ce se întâmpla dacă era amânată puțin înlăturarea mea, și se dădea timp pentru cugetare, pentru întâlniri consultative, pentru o apreciere a consecințelor? Ce se întâmpla dacă mai continua părintele Theodoros să liturghisească și să vorbească încă pentru câteva săptămâni, față de miile de săptămâni în care a slujit vreme de 24 de ani la Sfântul Antonie, din 1993. Mânia, urgia, patima, invidia sunt răi sfătuitori. ”Că pizma nu știe să cinstească lucrul cel de folos”, după cum spune o cântare din Săptămâna Mare¹.

Vă sugerasem, Înaltpreasfințite, soluția adecvată pentru abordarea problemei întreruperii pomenirii pe baza Sfintelor Canoane, pe care aveți chiar îndrăzneala să le invocați, cu toate că le-ați desființat și le desființați de-a lungul timpului, dumneavoastră și ecumeniștii de un cuget cu dumneavoastră. Întrucât nu mă așteptam să mă elogiați, după cum rânduiește Canonul 15 al Sinodului I-II Ecumenic al Sfântului Fotie cel Mare, v-am rugat să nu exercitați o înlăturare anticanonică a mea, ci să mă lăsați să liturghisesc și să vorbesc la Sfântul Antonie, fără să vă pomenesc numele. Acest lucru l-au făcut mulți episcopi în trecut, însuși Patriarhul Atenagora, când vreme de trei ani aghioriții i-au întrerupt pomenirea (1969-1972), așa cum se întâmplă și azi în Grecia și în Biserica Ortodoxă din toată lumea. Mitropolitul Kefalliniei, a cărui pomenire a întrerupt-o un egumen al unei mănăstiri din eparhia sa încă din luna august (2016) ce a trecut, nu a recurs la urmărire judiciară. Se spune chiar, și acest lucru dovedește prudență și frica lui Dumnezeu, că Mitropolitul Kefalliniei, răspunzând la sugestiile altor episcopi de a lua măsuri împotriva respectivului egumen, i-a răspuns în chip învățat de Dumnezeu: ”Și dacă are dreptate, cum să mă fac eu luptător împotriva lui Dumnezeu?”. Acest lucru ne amintește de episodul și de cele ce a spus în sinedriul fărădelege al iudeilor fariseul Gamaliel, ”învăţător de Lege, cinstit de tot poporul” (Faptele Apostolilor 5:34), ca să înfrâneze ura ucigașă a celorlalți membri ai tribunalului împotriva Sfinților Apostoli, cărora le dăduseră poruncă să nu mai propovăduiască și să nu mai învețe Evanghelia lui Hristos, așa cum ni se poruncește și nouă acum, să nu mai învățăm despre Sfânta noastră Ortodoxie și împotriva panereziei Ecumenismului, care distruge unicitatea mântuirii în numele lui Iisus Hristos: ”Au nu v-am poruncit vouă cu poruncă să nu mai învăţaţi în numele acesta?” (Faptele Apostolilor 5:28). Ne acuzați de neascultare și indisciplină, pentru că nu am ascultat de poruncile Voastre fărădelege, ci am urmat ceea ce a răspuns Apostolul Petru și Sfinții Apostoli, anume că: ”Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Faptele Apostolilor 5:29). Atunci s-a aflat cinstitul învățător de lege Gamaliel, care le-a spus și i-a convins să îi lase pe Apostoli în pace, pentru că, dacă cele ce fac ei sunt acțiuni omenești rele, se vor distruge de la sine, dacă însă sunt de la Dumnezeu există primejdia să devină luptători împotriva lui Dumnezeu: ”Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici” (Faptele Apostolilor 5:38). Acum, nu s-a aflat în mediul dumneavoastră un singur om, drept și cinstit, care să vă ferească de această prigoană pripită și nedreaptă?

În Florina, de asemenea, mitropolitul nu a exercitat persecuție judiciară împotriva egumenului-arhimandritului, care i-a întrerupt pomenirea de mai multe luni, și, cu toate că a primit scrisoare de la alt egumen al unei alte cunoscute mănăstiri de călugări, încă de la începuturile lui februarie, prin care, așa cum am făcut și eu, îi face cunoscută întreruperea pomenirii, au trecut de-acum 45 de zile, o lună și jumătate, și încă nu și-a exprimat sensibilitatea judecătorească episcopală. În marea insulă a Cretei, unde în chip bineplăcut lui Dumnezeu și cu credință în Dumnezeu patru preoți cretani înlătură sau atenuează în mod lăudabil, prin întreruperea pomenirii, ocara pseudo-sinodului ecumenist, în Creta, deci, unde există episcopi docili întru toate poruncilor Fanarului, nu s-a manifestat o reacție atât de rapidă și fulgerătoare, precum a dumneavoastră în Tesalonic. În Rusia, Ucraina, Moldova, episcopi, mănăstiri și mulțime de preoți au întrerupt pomenirea Patriarhului și a multor mitropoliți și episcopi, și nu doar că nu sunt pedepsiți, ci sunt lăudați de episcopi, care și ei sunt îndurerați, întrucât ei înșiși nu au curajul să facă același lucru.

Și doar Înaltpreasfinția-Voastră, în cetatea Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie și a Sfântului Grigorie Palama, mărturisitor antipapistaș și antiecumenist, revendicați întâietatea nelegiuită de a prigoni preoți care se luptă pentru iubita Ortodoxie, pentru sfânta credință, credință pentru care Sfântul Mare Mucenic, ocrotitor al cetății noastre, și-a vărsat sângele, iar al doilea ocrotitor al cetății Tesalonicului și înaintaș al Vostru la tronul arhieresc, a fost prigonit, închis, calomniat. Ne rugăm să vă schimbați mersul, fie și acum. Puteați și încă puteți, dacă Înaltpreasfinția-Voastră și colaboratorii dumneavoastră nu suportați prezența mea și învățăturile mele la Sfântul Antonie, să îmi dați un act de slobozire din Mitropolia Voastră, nu să alcătuiți în mod ilegal consistoriu, tribunale abuzive, iar nu tribunale adevărate. Nici fostul dumneavoastră protosinghel, actualmente Mitropolit de Langada, nu a recurs la urmărire judiciară împotriva unui preot de mir, profesor serios și echilibrat, care i-a întrerupt pomenirea odată cu mine în Duminica Ortodoxiei, ci i-a semnat actul de slobozire din mitropolie, și acum acest preot se află în căutarea unui mitropolit care să-l primească. Ați uitat și că Fanarul, în urmă cu aproape un deceniu, deranjat de poziția mea antipapistașă și antiecumenistă, nu m-a chemat în tribunal, nici nu mi-a impus pedepse canonice, ci mi-a dat act de slobozire, de bună seamă pentru a nu-și asuma răspunderea unui comportament atât de nedrept sau apreciind ofranda mea anevoioasă și de mulți ani față de martirica Mare Biserică a lui Hristos, care acum este prizoniera panereziei ecumenismului. Și după acea atitudine, onorantă față de mine și echilibrată din partea Fanarului, și în multe aspecte dovedind iubire de oameni, m-ați inclus, în urma cererii mele, printre clericii Mitropoliei Tesalonicului. Aceia au ezitat să mă judece și m-au slobozit, iar acum vă asumați dumneavoastră răspunderea unei înlăturări strigător la cer de nedreaptă și anticanonică. Dumnezeu să vă lumineze să vă eliberați de această greutate, așa cum s-a eliberat și răposatul Arhiepiscop al Atenei, Hristodul, și, în înțelegere cu Înaltpreasfinția-Voastră, a ridicat repede epitimia neliturghisirii pe care mi-o impusese în 2005.

2. Nu ne vor speria

Dacă însă unii apreciază că ne vor speria și ne vor teroriza și că, înlăturându-i pe unii mai cunoscuți, vor opri curentul rezistenței ortodoxe împotriva panereziei Ecumenismului, fac o mare greșeală. Nu ne sprijinim pe propriile noastre puteri, ci pe puterea și harul lui Dumnezeu, care ”nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii” (2 Timotei 1 :7) și ne-a îndemnat de multe ori să nu ne temem și să nu devenim lași în fața puternicilor lumii, pentru că, chiar de ne-ar omorî trupul, nu pot face nimic sufletului nostru nemuritor (Luca 21, 12-18. Matei 10, 26-31). Lașii nu se vor face părtași, potrivit Apocalipsei, biruinței Mielului, ci se vor număra dimpreună cu ceilalți păcătoși în osânda veșnică². Oricât ar încerca satana prin prigoane și erezii să biruiască Biserica, Hristos este de nebiruit, și se face auzită de fiecare dată, încurajator, încredințarea Lui, că El este piatra cea din capul unghiului și Capul Bisericii³, și ”porție iadului nu o vor birui” (Matei 16:18) și că va fi cu noi ”în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20).

2. Legea anticanonică și medievală 5383/1932. Nu ne vom conforma.

Hotărârea dumneavoastră precipitată – luată în câteva ore – de a convoca consistoriu împotriva mea sau probabil și alte motive nu v-au permis să studiați textul-declarație al întreruperii pomenirii pe care vi l-am trimis. Ați acționat spasmodic și lumește, iar nu cu sânge rece și creștinește, cu consecința ca trimiterea mea în tribunalul episcopal să fie cu totul neîntemeiată și nejustificată și din perspectiva dreptului divin, și a dreptului omenesc, în timp ce acuzațiile și delictele bisericești, pe care mi le atribuiți există doar în imaginația pătimașă și analfabetismul teologic al colaboratorilor dumneavoastră, ambalaj adecvat pentru scopul lor unic, de a reduce la tăcere cuvântul meu și de a destrăma opoziția ortodocșilor. Nu vă voi face, desigur, hatârul unei confruntări juridice, pentru că și acest lucru ar legifera procedura judecătorească ilegală și nejustificată pe care o impune legea 5383 din 1932, anticanonică, anticonstituțională, despotică, episcopocentrică și medievală, ”Despre Tribunalele Bisericești și procedura premergătoare acestora”, lege care, potrivit opiniei unor juriști și teologi cu reputație vine în contradicție și cu Constituția, și cu Sfintele Canoane ale Bisericii și, în loc să amelioreze procedura bisericească, a făcut aplicarea acesteia precară și nedreaptă. Se studiază deja de ceva timp reconsiderarea acesteia, care trebuie să se facă pe baza duhului iubitor de oameni al Sfintelor Canoane și în direcția micșorării despotismului, a decalajului de procedură dintre episcopi, pe de o parte, care sunt atotputernici, și preoți și diaconi, pe de altă parte, care sunt neputincioși și robi.

Este posibil să existe o asemenea alcătuire a unui tribunal, în care doar un membru, episcopul, are vot decisiv, în timp ce toți ceilalți membri, aleși de episcop, sunt fără putere și inactivi, adesea chiar și fără grai, ca să nu displacă ”stăpânului”? Acest lucru se întâmplă cu alcătuirea tribunalelor episcopale pentru preoți și diaconi, pe care o prevede legea menționată, alcătuire cu totul fără precedent și de neînțeles din perspectiva Tradiției Canonice. Este posibil să nu se trezească simțul dreptății fie și în cel mai subdezvoltat sistem de acordare a justiției, când acuzatorul este în același timp și judecător, când în cazul meu particular dumneavoastră care mă acuzați pentru delicte inexistente mă veți judeca în calitate de președinte al tribunalului, dimpreună cu colaboratorii dumneavoastră, care nu vor face altceva decât să fie prezenți, fără vot și în esență fără cuvânt? Nu este sigur și de așteptat ca acuzatorul-judecător să fie părtinitor și să acționeze în favoarea propriilor poziții și să îl nedreptățească pe acuzat?

3. Exemple de hotărâri nedrepte luate de tribunale ilegale

De câte ori nu s-a întâmplat în istorie să fie luate asemenea hotărâri de către judecători nedrepți? Acest lucru nu ne amintește oare de extraordinara cântare din Joia Mare despre hotărârea nedreaptă pe care a luat-o sinedriul iudaic prezidat de arhiereul Caiafa împotriva acuzatului celui mai nevinovat din istorie, Domnul nostru Iisus Hristos : ”Acum se întinge condeiul hotărârii de judecată de la judecătorii cei nedrepți și Iisus se judecă și se osândește spre răstignire”? A vrut și Caiafa să-L amestece pe Domnul în procedura judecătorească nedreaptă ca acuzator și în același timp și să Îl atragă spre dialog și apărare, dar Iisus a tăcut⁴. Oare ar fi fost schimbată cu ceva hotărârea osândirii Lui, luată în prealabil, dacă El S-ar fi apărat ? Ce minte pătimașă și întunecată ar fi fost atentă la argumentele dumnezeiescului inculpat, care în înțelegerea omenească era văzut ca nedisciplinat și neascultător : ”Iar Tu tăceai, Hristoase, nesuferind necuviința lor”, spune o altă cântare a Sfintelor Patimi.

Această atitudine au avut-o și toți Sfinții la judecățile la care au fost aduși de adunări ale ereticilor și nedrepților. Amintim doar atitudinea asemănătoare pe care a avut-o Sfântul Ioan Gură de Aur la judecata care a fost pusă la cale împotriva lui la celebrul Sinod de ”la Stejar”, unde s-a adunat sinedriul fărădelege al dușmanilor lui Ioan Gură de Aur. Și ce a făcut, ce a răspuns marele Sfânt și Părinte și reputatul învățător de lege? Știind că cele făcute de Teofil erau nelegiuite și anticanonice, ”ceea ce era și împotriva canoanelor, și împotriva tuturor legilor”, a refuzat să se prezinte ca inculpat, pentru că nu s-ar fi dus la un tribunal imparțial, ci la unul ostil : ”iar noi, știind că nu venim la judecător (căci altfel de o mie de ori am veni), ci către unul dușmănos și împotrivitor, așa cum au arătat faptele cele dinainte și cele de după”. Nu era împotriva unei judecăți drepte și imparțiale, ci împotriva judecății pătimașe și părtinitoare a lui Teofil și a celor dimpreună cu el, nu evita ancheta, ci aversiunea și dușmănia lor fățișă: ”și nu pentru că fug de audiere, ci de ostilitatea fățișă”⁵.

5. Se grăbesc atât de mult să mă condamne, încât încalcă și legea pe care o invocă. Autoritarism și despotism.

Nu așteptați, deci, să mă înfățișez ca acuzat la tribunalul dumneavoastră episcopal, pentru că nu va fi nici drept, nici imparțial, ci un fals tribunal dușmănos. Procedați la judecăți în absență și anunțați urgent hotărârea dumneavoastră de condamnare, pe care numai dumneavoastră și cei ”dimpreună cu dumneavoastră” o vor accepta și valida. Vă grăbiți atât de mult să mă condamnați, încât nu ați respectat nici prevederile procedurale ale legii anticanonice 5383 din 1932, care prevede că acuzatul este chemat pentru apărare și anchetă de către respectivul anchetator printr-un document care poartă semnătura anchetatorului⁶. Dumneavoastră, înainte de a numi un anchetator și înainte ca anchetatorul să îmi trimită un document cu semnătura lui, acțiuni pentru care e nevoie de un anume timp, furați competența altui organ, procedați la uzurparea autorității și îmi trimiteți precipitat un document, cu semnătura dumneavoastră convocându-mă în mod competent pentru apărare. Președinte al tribunalului episcopal sunteți, stăpân și domn, și față de robi și sclavi faceți ce doriți!

Și nu este doar aceasta ilegalitatea dumneavoastră: înainte de a se întruni și de a hotărî tribunalul dumneavoastră îmi impuneți pedepse nejustificate, mult peste cele care ar fi justificate de o intervenție disciplinatoare a dumneavoastră înainte de judecată. Îmi interziceți să liturghisesc și să propovăduiesc în Sfânta Biserică a Sfântului Antonie și în alte biserici ale Mitropoliei Tesalonicului, judecând anticipat și caterisirea mea, invocați articolul 102 al legii respective și îmi interziceți temporar săvârșirea oricărui act liturgic și în plus impuneți pedeapsa canonică a afurisaniei și îmi retrage oficiul de protopresviter, pedepse pe care nu le prevede articolul 102 al Legii 5383/1932 pe care îl invocați. Stipulează respectivul articol: ”În privința delictelor prevăzute și de dreptul penal comun, pentru care s-a stabilit de către autoritatea judecătorească comună detenția preventivă a clericului sau a ieromonahului, mitropolitul competent poate să interzică temporar, până la emiterea hotărârii Tribunalului Bisericesc, orice oficiu divin, fără lipsirea de salariu. Același drept îl are Mitropolitul și asupra oricărui alt delict al celui pedepsit cu pedeapsa caterisirii, atât timp cât acest delict a provocat scandal public”.

Din prima jumătate a articolului rezultă că interdicția oricărui oficiu divin se impune clericilor sau ieromonahilor care au săvârșit nedreptăți penale care țin de dreptul penal comun și a fost hotărât pentru aceștia arestul preventiv de către autoritatea judecătorească comună. Evident că nu mă încadrez acestei reglementări. Merită semnalat totuși că în această situație impunerea pedepsei nu este obligatorie, ci opțională: ”mitropolitul competent poate să interzică temporar”. În ce privește a doua jumătate a articolului a fost interpretat de juriștii mitropoliei că ar fi valabilă pentru mine, pentru că au judecat singuri, ca niște judecători infailibili înainte de hotărârea judecătorească faptul că delictele mele trebuie pedepsite cu pedeapsa caterisirii și că au provocat scandal public, de aceea mi-au și impus interdicția temporară a oricărui oficiu divin, care, și în acest caz este opțională, iar nu obligatorie. Admirați, deci, cum aplică Mitropolia acest articol și cum nu se limitează doar la pedeapsa care este prevăzută, ci îmi impune încă înainte de judecată alte trei pedepse: interzicerea predicii dumnezeiești, pedeapsa afurisirii și lipsirea de oficiul de protopresviter. Și toate acestea pe baza articolului 102 al Legii 5383/1932. Bravo consilierilor juridici ai Mitropoliei. Scrie în concluzie documentul cu numărul de protocol 164/6-3-2017 al mitropolitului, prin care se exercită împotriva noastră înlăturare canonică: ”Pe baza celor de mai sus sunteți chemat în vederea aplicării articolului 102 al Legii 5383/1932 «Despre Tribunalele Bisericești și procedura premergătoare acestora» (ΦΕΚ Α´ 110/11-4-1932) (interzicerea săvârșirii serviciilor divine, a oricărei sfinte slujbe, a Dumnezeieștii Liturghii și a dumnezeieștii propovăduiri, precum și impunerea pedepsei canonice a opririi de la împărtășanie și a lipsirii de oficiul de protopresviter) ca în termen de cinci (5) zile de la primirea acestui document al nostru, să răspundeți în scris la acuzațiile care vi se aduc”.

Nu se pune problema, desigur, așa cum am spus mai înainte, să mă ocup cu ilegalități foarte evidente ale unor documente de chemare în judecată, nici să încredințez unui avocat să semnaleze ilegalitățile și să ceară anularea procedurii de urmărire penală sau corectarea acesteia sau intervenția procurorului. Nu voi face decât să public acest Răspuns al meu, ca să fie informate și autoritățile procuraturii și pliroma Bisericii că în spațiul acordării dreptății bisericești există autoritarism și despotism, puterea tiranică a episcopului asupra celorlalți clerici, încă considerați drept sclavi și robi, și care nu îndrăznesc să se exprime liber, pentru că juridic sunt lipsiți de protecție.

6. De la nivelul juridic la cel teologic

Din acest motiv, Înaltpreasfințite, îmi voi transfera discursul de la nivelul juridic, cu procedura problematică, la nivelul bisericesc și teologic, ca să vedem dacă stă în picioare persecuția juridică pe care ați exercitat-o împotriva mea. Vă amintesc că în cele două documente pe care vi le-am trimis nu am contestat nici legalitatea, nici canonicitatea alegerii dumneavoastre ca episcop al Sfintei Mitropolii a Tesalonicului, cu toate că alții au contestat-o datorită transferului dumneavoastră anticanonic din Alexandrupoli. Nici, de asemenea, diferitele dumneavoastră acțiuni și fapte sau omisiuni ecumeniste în ce privește condamnarea ereziilor monofizitismului, papismului, protestantismului sau a panereziei ecumenismului, nu m-au condus la gândul de a întrerupe pomenirea numelui dumneavoastră la sfintele slujbe. Apreciam că nu sunt îndeplinite premisele pe care le pune Canonul 15 al Sinodului I-II al Marelui Fotie (861), anume ca episcopul însuși să propovăduiască ”cu capul descoperit” erezie condamnată de Sinoade sau de Părinți. Dumneavoastră, cu toate că sunteți criptoecumenist, în mod public și deschis nu ați propovăduit erezie. Exista, desigur, problema pomenirii de către dumneavoastră a numelui Patriarhului Bartolomeu, care în mod justificat este considerat filolatin și promotor ar panereziei ecumenismului, din perspectiva poziției pe care au avut-o mulți Sfinți față de filolatini după Sinoadele trădătoare de la Lyon (1273) și Ferrara-Florența (1438-39) și în general față de eretici; Patriarhul Bartolomeu ar trebui oprit de la împărtășanie, nimeni nu ar trebui să aibă comuniune cu el, cu atât mai mult nu trebuie să îl pomenească în chip mincinos în fața Adevărului în sine, a Celui jertfit pe Sfânta Masă a Domnului Iisus, ca pe unul care ”drept învață cuvântul adevărului”. Chiar și dacă nu îl considerăm filolatin, ci propovăduitor ”cu capul descoperit” al panereziei ecumenismului, numai acest lucru, potrivit tradiției patristice și canonice, ar trebui să îl pună în afara comuniunii euharistice chiar înainte de o evaluare sinodală, așa cum l-au scos în afara comuniunii pe Patriarhul eretic Nestorie clericii Constantinopolului, înainte ca acesta să fie condamnat de Sinodul III Ecumenic.

7. Sinodul mincinos din Creta instituie ecumenismul și propovăduiește erezia ”cu capul descoperit”

Totuși eu, abordând lucrurile după iconomie, nu am întrerupt pomenirea dumneavoastră, pentru că personal nu ați propovăduit erezie, chiar dacă îl pomeneați pe Patriarhul Bartolomeu și în secret erați de acord cu el. Însă situația s-a schimbat cu desăvârșire odată cu Sinodul mincinos din Creta, care, la propriu, ”cu capul descoperit” și ”în biserici”, la cel mai înalt al autorității bisericești, în văzul și auzul întregii lumi, a numit ereziile ”biserici”, a acceptat toate textele eretice ale Dialogurilor Teologice cu eterodocșii, a legalizat participarea noastră la așa-numitul ”Consiliu Mondial al Bisericilor” și a introdus panerezia ecumenismului și prin aceasta pe Antihrist înăuntrul grădinii Bisericii, ca să înceapă să lucreze ”taina fărădelegii”, având ca urmare faptul că mulți vor rătăci de la adevăr: ”Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea”. (2 Tesaloniceni 2:11-12).

Textele eretice ale pseudo-sinodului nu au fost nici retrase, nici condamnate, așa cum ar trebui, ci rămân pentru totdeauna (scripta manent) propovăduind statornic și în continuu panerezia ecumenismului, fiind elogiate și promovate de apostoli militanți ai ecumenismului, clerici și mireni. Propovăduitor și elogiator al acestui pseudo-sinod eretic, de-acum ecumenist pe față, iar nu criptoecumenist, sunteți și dumneavoastră, Mitropolite al Tesalonicului, kir Anthimos. Ați lăudat pseudo-sinodul din Creta la întrunirea plenară a Sinodului Bisericii Greciei din noiembrie 2016, recomandându-i Arhiepiscopului Atenei, Ieronim, să fie acceptată fără dezbatere comunicarea, elogiatoare la adresa pseudo-sinodului, a Mitropolitului de Serres, kir Theologos, și ați distribuit în bisericile Mitropoliei textul Sinodului Permanent al Bisericii Greciei cu titlul ”Către popor”, care induce în eroare și afirmă minciuni cu scopul de a susține pseudo-sinodul, cu porunca de a fi citit de preoți în biserici în timpul Dumnezeieștii Liturghii, câtă vreme mulți episcopi nu au distribuit circulara, iar mulți preoți nu au citit-o.

Cum, deci, aș continua să vă pomenesc, încălcând și Canonul 15 al Sinodului I-II și Canonul 31 Apostolic, care îl pedepsește, desigur, pe clericul care îl nesocotește pe episcop, în afară de cazul în care episcopul a greșit pe teme legate de dreptate și credință: ”nevădindu-l cu nimic vrednic de osândă pe episcopul său în privința dreptei credințe și a dreptății^”7. Dacă aș continua să vă pomenesc, aș declara că sunt și eu ecumenist și eretic, pentru că pomenirea numelui episcopului, așa cum v-am explicat în textul meu precedent, înseamnă identitate de credință între pomenitor și pomenit. Nu vă mai consider, deci, un episcop ortodox și de aceea am întrerupt pomenirea numelui dumneavoastră, până când veți declara public că osândiți ereziile monofizitismului, papismului, protestantismului și ecumenismului și respingeți pseudo-sinodul din Creta. Lucruri simple, formulate cu o exactitate matematică: unu și cu unu fac doi. ”Cuvintele adevărului sunt prin firea lor simple”⁸.

8. Întreruperea pomenirii nu este un delict canonic, ci recomandare canonică și este lăudabilă. Nu se recunoaște competența juridică a acestui episcop.

Întreruperea pomenirii pentru subiecte de credință, adică pentru acceptarea și nerespingerea ereziilor, pe care le-am menționat, și a pseudo-sinodului din Creta, reprezintă motivul pentru care ați exercitat împotriva mea persecuție canonică. Acest lucru este cât se poate de clar din faptul că înainte nu aveați motive să mă eliminați și pe bună dreptate ați evitat acest lucru până acum. Dar atunci când întrerupe cineva pomenirea episcopului pe teme de credință, nu săvârșește delict canonic, ci este vrednic de laudă, potrivit Canonului 15 al Sinodului I-II și potrivit întregii tradiții patristice și sinodale. Vă voi repeta iarăși și de multe ori ce spune canonul, care vorbește chiar cu caracterizări foarte dure nu de episcopi, ci de pseudo-episcopi: ”Că cei ce se despart pe sineşi de împărtăşirea cea către întâiul şezător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele Sinoade, sau de sfinţii părinţi, de acela adică care eresul în public îl propovăduia, şi cu capul descoperit îl învăţa, unii ca aceştia nu numai canoniceştii certări nu sunt supuşi, îngrădindu-se pe sineşi despre împărtăşirea numitului episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare, ci şi de cinstea cea cuvenită celor dreptslăvitori se vor învrednici. Că nu au osândit episcopi, ci minciuno- episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea bisericii, ci s- au silit a izbăvi biserica de schisme şi de împărţiri”.

Deci, pe baza canonului menționat și al Canonului 31 Apostolic pe care vi l-am menționat, care exprimă întreaga tradiție patristică și sinodală, prigoana care se exercită împotriva mea din cauza întreruperii pomenirii nu este canonică, așa cum se afirmă la pagina 13 a documentului dumneavoastră de chemare a mea în judecată⁹, ci este anticanonică. Ca urmare a acțiunii mele canonice de a întrerupe pomenirea unui episcop neortodox, a unui pseudo-episcop potrivit canonului menționat, și aceasta înaintea unei evaluari sinodale, urmează neconformarea și neascultarea față de un tribunal pe care îl organizează împotriva mea respectivul episcop, în calitate chiar de președinte al tribunalului și de acuzator, pentru că hotărârea este luată anticipat, fie iau parte la procedură, fie nu.

Vai și amar dacă Sfinții mărturisitori ar fi făcut ascultare de tribunale eretice și de hotărârile acestora. Câte sinoade ariene eretice nu l-au condamnat și l-au caterisit pe Marele Athanasie, dar el nu a ascultat de nici unul dintre acestea. Oare Marele Vasilie trebuia să se supună amenințărilor eparhului Modest, trimis al împăratului arian Valent, și să accepte erezia arianismului sau să nu propovăduiască împotriva arianismului, pentru că ceilalți episcopi au fost lași și s-au supus? Este cunoscut răspunsul lui mărturisitor și surprinderea lui Modest că un episcop a putut să rămână integru: ”Nici un episcop până acum nu mi-a vorbit așa și cu o asemenea îndrăzneală”, i-a spus Modest lui Vasilie. Iar Vasilie i-a răspuns: ”Aceasta s-a întâmplat, pentru că, probabil, până acum nu ai întâlnit un episcop adevărat. Noi, creștinii, suntem smeriți și iertători în celelalte privințe, însă atunci când e primejduită credința, le lăsăm pe toate celelalte și ne concentrăm atenția pe acest lucru. De aceea, fă ce vrei, amenințări, chinuri, ocări, calomnii, bucură-te de puterea pe care o ai. Nu vom cădea de acord, nici nu vom capitula în fața ereziei, nici chiar cu cele mai cumplite amenințări”¹⁰.

9. Delictele invocate sunt fabricate, nefondate și neadevărate.

Acesta, deci, este motivul pentru care sunt înlăturat și eu la sugestia arhiecumenistului și arhiereziarhului Patriarh Bartolomeu. Anume faptul că nu accept panerezia ecumenismului și celelalte erezii și de ani de zile propovăduiesc împotriva acestora. Toate celelalte delicte bisericești pe care mi le atribuiți sunt ”cuvinte de vicleșug spre dezvinovățirea păcatelor”, acuzații false, fabricate și fără fundament, care n-au nici urmă de adevăr. Din acuzați pentru continue încălcări de dumnezeiești și sfinte canoane vă înfățișați drept acuzatori și convocați consistoriu, abuzând de puterea sacerdotală ce ar trebui să se manifeste prin iubirea de oameni, putere pe care v-a dat-o Dumnezeu pentru a călăuzi poporul Său la mântuire, învățând dogmele ortodoxe și combătând ereziile și rătăcirile. În loc să luptați împotriva ereziilor din eparhia dumneavoastră, vă luptați împotriva noastră care ne ostenim să combatem ereziile, plăsmuind acuzații nefondate împotriva noastră. Deveniți astfel răspunzător pentru pierderea multor suflete ”pentru care a murit Hristos”, pentru că, pe de o parte, pe ortodocși nu îi păziți de molima ereziilor, iar pe eretici îi lăsați liniștiți în erezia lor și astfel ei se pierd.

Cât de nefondate sunt acuzațiile și cât de plăsmuite și fabricate delictele bisericești pe care mi le imputați voi încerca pe scurt să vă arăt, cu recomandarea și sfatul ca ai dumneavoastră colaboratori să citească și să studieze noțiuni teologice și canonice elementare înainte de a îndrăzni cu inimă ușoară și minte tulbure să acuze și să învinovățească frați și împreună-slujitori ai lor. Acuzațiile nedrepte și calomniile sunt socotite de Dumnezeu în contul celor care le pun la cale. Scrieți, deci, în documentul dumneavoastră juridic de chemare în judecată că ”înlăturarea se exercită pentru delictele canonice și bisericești săvârșite în continuu de dumneavoastră, după cum urmează mai jos: a) schismă, b) neascultare și desconsiderare a autorității bisericești superioare, c) smintirea/scandalizarea credincioșilor, d) insultă și calomnie și e) fatrie”¹¹. Însă adevărul este că înlăturarea se face pentru întreruperea pomenirii numelui dumneavoastră la sfintele slujbe, de aceea a și fost declarată imediat după întreruperea pomenirii, iar nu înainte. Deci, toate aceste delicte, și pe care le-am săvârșit ”în continuu”, au fost săvârșite în 24 de ore, din dimineața Duminicii Ortodoxiei (5-3-2017) până la prânz, a doua zi, când a fost întocmit documentul (6-3-2017)? Dacă ”în continuu” săvârșeam delicte bisericești atât de grave, de ce nu m-ați înlăturat înainte de întreruperea pomenirii?

10. Respingerea acazațiilor calomniatoare

Să luăm însă delictele în ordinea lor: a) Schisma. Până și studenții în anul I la Teologie învață ce este schisma, spre deosebire de erezie, potrivit explicației cunoscute tuturor a Sfântului Vasilie cel Mare în epistola sa către Amfilohios de Iconiu, care este cuprinsă ca prim canon în colecția celor 92 de canoane ale Sfântului Vasilie cel Mare. Potrivit acestei explicații, erezia constituie abatere și diferențiere de credință, în timp ce schisma survine datorită anumitor diferențe care țin de subiecte bisericești administrative, care sunt corijabile: ”Deci, eresuri au numit pe cei ce cu totul s-au lepădat și s-au înstrăinat chiar de la credință. Iar schisme au numit pe cei ce se deosebesc în concepții cu privire la unele chestiuni și întrebări bisericești corijabile”¹². Când, deci, Înaltpreasfinția-Voastră, am creat eu certuri și tulburări în mitropolie pe teme administrative, economice sau de altă natură? Liturghisesc într-o biserică mică, Biserica Sfântului Antonie, pe care economic nici nu o administrez eu, nu am nici răspunderea salarizării personalului (paracliser, psalți), nici a săvârșirii Tainelor, nici nu încasez banii pentru Taine. Administrarea și gestiunea aparține în întregime Sfintei Mănăstiri a Sfintei Teodora. M-am ridica eu oare și am revendicat ca administrarea bisericii să fie independentă de Sfânta Mănăstire și de Sfânta Mitropolie sau mi-am făcut propriul meu altar sau am construit biserica mea în hotarele Mitropoliei fără să recunosc jurisdicția dumneavoatră? Există în arhivele Mitropoliei vreun document, vreo plângere pentru vreo neregulă administrativă sau economică a mea? Doar în mințile celor care au întocmit documentul de chemare în judecată, capete cu o imaginație atât de bogată, a apărut, nu știu de la cine anume, acuzația de schismă. Aș fi ultimul care s-ar gândi să facă o mișcare schismatică, deoarece cunosc foarte bine, ca unul care a studiat și a predat învățătura Sfinților Părinți, mai ales pe aceea a Sfântului Ioan Gură de Aur, că ”a dezbina Biserica este mai rău decât a cădea în erezie”. Chiar și în ”Dipticele” Bisericii Greciei din 2017, referitor la Mitropolia Înaltpreasfinției-Voastre, sunt consemnați marii parohi ai tuturor marilor biserici, iar la paraclisele Sfintelor Mănăstiri sunt menționat ca responsabil cu paraclisul Sfântului Antonie. Am exprimat vreodată vreo nemulțumire sau am cerut să îmi dați altă biserică și, pentru că nu ați făcut-o, am recurs la schismă? Cum sunt pervertite în felul acesta noțiunile și adevărul? Pentru că nu puteți înțelege motivul pentru care am procedat la întreruperea pomenirii, iar motivele acestea țin de credință și de dogmă, procedați la formularea unei acuzații de schismă nefondată și calomniatoare. Dar vă contrazice însuși Canonul 15 al Sinodului I-II, care spune că acei clerici care întrerup pomenirea unui episcop cu tendințe eretice nu provoacă schismă, ci feresc Biserica de schisme, pentru că ereziile și ereticii provoacă cele mai mari schisme: ”Şi nu cu schismă au rupt unirea bisericii, ci s-au silit a izbăvi biserica de schisme şi de împărţiri”. Ecumenismul și ecumeniștii sunt cei care rup Biserica în ultima sută de ani și să nu încercați ca din acuzați să vă transformați în acuzatori, din cei care sfâșie Biserica în făcători de pace. În epistola pe care v-am adresat-o, în care mă refer la întreruperea pomenirii, tocmai pentru că prevedeam că veți calomnia mișcarea mea ca schismatică, vă scriam că ”eu nu voi provoca schismă, pentru că nu voi adera la vreo grupare schismatică, nici nu voi pomeni alt episcop. Voi aștepta cu bune nădejdi să reiau pomenirea Înaltpreasfinției-Voastre, atunci când în mod public și «în biserici» veți condamna ereziile monofizitismului, papismului, protestantismului, panerezia ecumenismului și veți respinge sinodul din Creta”. Este cât se poate de evident cine provoacă schismă.

b)  Neascultare și desconsiderare a autorității bisericești corespunzătoare. Este evident că prin formularea acestei acuzații vreți să spuneți că nu am ascultat de recomandarea și sfatul dumneavoastră pe care mi-ați trimis-o în scris, la cerința Patriarhului Bartolomeu, de a înceta să mai vorbesc împotriva panereziei ecumenismului și a pseudo-sinodului din Creta. Și eu, desigur, acționând corect și ortodox, nu am ascultat, lucru pe care dumneavoastră îl interpretați ca desconsiderare a autorității bisericești superioare mie. Ecumenismul, Înaltpreasfințite, este falsificare, contrafacere și tăgăduire a Evangheliei lui Hristos, prin urmare, interdicția pe care mi-ați impus-o de a vorbi despre Evanghelia autentică, despre Credința Ortodoxă, se aseamănă cu interdicția pe care arhiereii și fariseii au impus-o apostolilor de a mai propovădui Evanghelia lui Hristos. Desigur, nu ignorați că în spatele Ecumenismului se află tot degetul iudaic, adică sionismul și masoneria. Doriți, deci, să nu fac ascultare de Dumnezeu și de Evanghelie, și să arăt, ascultând de dumneavoastră, ascultare față de evrei și de masoni? V-am citat ce au spus Sfinții Apostoli arhiereilor evrei, anume că ”trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Fapte 5:29). Este de preferat ascultarea de Dumnezeu, când vine în contradicție cu ascultarea de oamenii care nu ascultă de Dumnezeu și nu Îi respectă poruncile. În fața aceleiași acuzații pe care o formulați împotriva mea, de neascultare și desconsiderare a autorității, s-a aflat și Marele Vasilie, ca unul care nu împărtășea pozițiile eretice ale împăratului Valent și, prin urmare, ca unul care l-ar fi desconsiderat pe împărat. L-au acuzat pe Sfântul Vasilie și de semeție, de egoism și obrăznicie, de vreme ce toți ceilalți s-au supus și numai el avea curaj, așa cum mulți ne acuză și pe noi azi, pentru că nu urmăm celor mulți în supunere și obediență. A răspuns, deci, Sfântul Vasilie că nu urmează unui împărat eretic, pentru că așa voiește Împăratul lui, adică Dumnezeu. Îl respectă și pe împărat, și pe eparh, dar ei nu sunt mai vrednici de respect decât Dumnezeu Însuși. Îi respectă așa cum îi respectă pe toți oamenii, pentru că toți sunt făpturi ale lui Dumnezeu. Creștinul nu se uită la fața omului și la rangurile acestuia, ci la credință: ”Căci creștinismul nu este definit de persoane, ci de credință”¹³.

Și întrucât subiectul ascultării de episcop și de părinții duhovnicești a creat cele mai mari anchilozări duhovnicești și a devenit o sperietoare pentru mulți credincioși simpli, pe care mulți îi vor niște instrumente docile și fără voință, oițe necuvântătoare, trebuie să lămurim cu exactitate un lucru foarte simplu. Cu adevărat, ascultarea de episcop, de duhovnic, de Gheronda este o mare virtute pentru toți, și cu deosebire în monahism. Prin urmare, sunt corecte, de la sine înțelese și trebuie acceptate toate cele ce învață pe această temă Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți, și nimeni nu le poate nega sau contesta. Dar toate acestea sunt valabile cu o condiție obligatorie, ca episcopul să fie ortodox, să învețe drept cuvântul adevărului. Dacă episcopul este eretic, dacă justifică ereziile și rătăcirile, atunci nu doar că încetează obligația ascultării, ci trebuie imediat să întrerupem orice legătură și comuniune cu episcopul, duhovnicul sau gheronda eretic, ca să nu se transmită și la noi otrava și să ne molipsim de înșelare. Din păcate, această condiție obligatorie o ascund de credincioși și de fiii lor duhovnicești episcopii și unii părinți duhovnicești care doar la arătare sunt evlavioși și îi țin pe ucenicii lor prizonieri în erezia ecumenismului. Dacă acest tip de ascultare era valabil în viața Bisericii, și erau toți ascultători întru toate patriarhilor și episcopilor și nu se împotriveau când aceștia propovăduiau erezii, atunci Biserica ar fi fost biruită de eretici, pentru că mai toți ereticii au fost patriarhi și clerici.

Aș putea să citez o mulțime de astfel de mărturii, biblice și patristice, ca răspuns la cuvintele despre ascultare și respect față de episcop, binecunoscute și de la sine înțelese, pe care le citați ca să mă impresionați, în documentul dumneavoastră de chemare în judecată. În loc de răspuns vă trimit în anexă cartea mea Reaua ascultare și sfânta neascultare, în care este precizată poziția biblică și patristică corectă pe această temă¹⁴.

c) Smintirea credincioșilor. Nu exclud eventualitatea să fie deranjați de predicile mele antiecumeniste și antieretice unii, puțini, credincioși ai Mitropoliei, influențați de atitudinea dumneavoastră ecumenistă și a majorității preoților care vă urmează, pentru că sunt necatehizați și neinformați referitor la ecumenism, și pentru acest lucru sunteți răspunzător. Când însă cineva este smintit de adevăr, acest lucru nu este smintire, ci ignoranță, neștiință, lipsa învățăturii și a grijii pastorale. Când află adevărul și dacă sunt bine intenționați, nu doar că nu se smintesc, ci îl apreciază și îl respectă pe acela care i-a scos din rătăcire, așa cum s-a întâmplat de multe ori în istoria Bisericii. Acest lucru s-a întâmplat și cu credincioșii bisericii Sfântului Antonie, care în Duminica Ortodoxiei veniseră în număr mare, peste capacitatea bisericii, și care, dacă s-ar fi smintit, ar fi golit biserica și sala de cateheze de la subsol. Au rămas însă statornici și nu doar că nu s-au împuținat din pricina smintelii, ci numărul lor crește, fiindcă îi odihnește și îi înalță ceea ce s-a petrecut în această biserică. Mărturia rea a celor rău intenționați și cu tendințe eretice nu este de luat în seamă. Vă trimit în anexă și o altă carte a mea, recentă, despre slujirea mea în Sfânta Biserică a Sfântului Antonie, unde veți citi ilustrativ mărturii adevărate exact despre contrariu, din partea credincioșilor care nu se smintesc¹⁵.

d) Insultă și calomnie. Când am primit amplul dumneavoastră document de chemare în judecată, Înaltpreasfințite, am fost surprins de dimensiunile acestuia și m-am gândit inițial că cei ce l-au întocmit îmi vor fi adunat multe delicte și că mă voi obosi ca să le combat. Cu surprindere am văzut că aproape întregul document este ocupat de mărturii de la sine înțelese din Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți despre ascultare și obediență față de episcopi, mărturii la care m-am referit deja, și o mulțime de comentarii ale unor credincioși anonimi sau cunoscuți, de pe diferite situri, dezaprobatoare față de persoana dumneavoastră și acțiunile dumneavoastră împotriva a doi preoți luptători ai Mitropoliei dumneavoastră, a protopresviterilor Theodoros Zisis și Nikolaos Manolis, comentarii pe care dumneavoastră le considerați insultătoare și calomniatoare. Dar și dacă ar fi așa, ce legătură am eu cu comentatorii și cu siturile respective, ca să mă încărcați pe mine cu ceea ce dumneavoastră numiți insulte și calomnii? Toți cei care au citit comentariile acestor anonimi, critice la adresa dumneavoastră, pentru care mă faceți pe mine răspunzător, au râs din toată inima de lipsa de seriozitate juridică și de superficialitatea colaboratorilor dumneavoastră. Nu am văzut să găsiți vreo insultă sau calomnie în vreun text al meu, și dacă aveam răutate și spirit de răzbunare, aș fi putut să mă lupt împotriva dumneavoastră cu armele justiție, pentru că mă calomniați ca insultător și calomniator, calomnie care se extinde și asupra celorlalte delicte inexistente și nefondate pe care mi le atribuiți.

e) Formarea de fatrie. Și ajung la ultimul meu delict canonic, cel de provocator de fatrii. Am din fericire în mâini studiul unui ilustru jurist, bun cunoscător și cercetător al Dreptului Canonic și Bisericesc, cu studii de specialitate în Grecia și în străinătate, studiu care contribuie la înțelegerea conținutului acestei nedreptăți. Ne spune, deci, că ”Fatrie, potrivit dreptului canonic, este învoiala fără jurământ a mai multor persoane de a realiza un plan care să răstoarne din temelii anumite lucruri din cele pe care le rânduiește Dumnezeu sau dreptul canonic”. Dacă în această învoială există și jurământ, atunci e vorba de conspirație. Deci, pe baza acestei definiții a fatriei, potrivit căreia unii se învoiesc și promit să răstoarne cele ce rânduiește Dumnezeu și Dreptul Canonic, să căutați, Înaltpreasfințite, să găsiți fatrii acolo unde există cu adevărat și cu dovezi: la grupări de arhierei ecumeniști, care prin ecumenism răstoarnă planul de mântuire al lui Dumnezeu și abrogă Sfintele Canoane, printre care și răsadurile dumneavoastră; la Academia de Studii Teologice postpatristică și postcanonică a Sfintei Mitropolii a Dimitriadei, la iubiții dumneavoastră teologi ai parasinagogii ”Kairos”, pe care îi folosiți drept consilieri și colaboratori chiar și în mediul dumneavoastră sacerdotal apropiat, care justifică ereziile papismului și ecumenismului, justifică relațiile erotice în afara căsătoriei și laudă bucuria erosului, ceea ce ”răstoarnă din temelii anumite lucruri din cele pe care le rânduiește Dumnezeu sau dreptul canonic” potrivit definiției fatriei. Noi ne luptăm și scoatem la lumină și criticăm planurile tuturor acestor fatrii și nu constituim nici un fel de fatrie. Și ca să nu vă surprindă această apreciere a noastră personală, vă cităm literal ceea ce spune ilustrul jurist: ”Există fatrie sau și conspirație mai ales când unii, oricât de sus s-ar afla în Biserică, trădează în comun și în urma unui plan în acest sens credința noastră ortodoxă predată nouă o dată pentru totdeauna de către Sfinți”. Din acest tip de fatrii, potrivit aceluiași autor, fac parte episcopii care învață ”cu capul descoperit” învățături eretice repetate și condamnate de conștiința ortodoxă a credincioșilor¹⁶.

Concluzii

Din cele expuse reies următoarele concluzii:

1. Întocmirea documentelor de înlăturare a mea a fost precipitată și răzbunătoare, nu calmă și nepătimașă.

2. Se bazează pe legea învechită, anticonstituțională și anticanonică 5383/1932, care favorizează despotismul în detrimentul clericilor și înființează tribunale episcopale, unde într-un cadru fără precedent juridic la nivel mondial, președintele tribunalului, episcopul, este în același timp și acuzator, în timp ce restul membrilor sunt lipsiți de dreptul la vot.

3. Și nici măcar dispozițiile acestei legi învechite și despotice nu au fost respectate, din grabă și precipitare; acuzatul a fost convocat pentru apărare nu de către anchetator, care nici nu a fost numit, așa cum prevede legea, ci de către episcopul președinte al tribunalului, și au fost impuse epitimii și pedepse înainte de judecarea cazului.

4. Cazul care se judecă privește întreruperea pomenirii episcopului de către acuzat din motive de credință. Prin urmare, președintele episcop și membrii tribunalului, care sunt numiți de către acesta, au o dispoziție părtinitoare și favorabilă președintelui-acuzator și dușmănoasă față de acuzat. Indiferent dacă acuzatul va fi sau nu de față, condamnarea lui este sigură. Nu se va prezenta în fața unui tribunal, ci a unui pseudo-tribunal.

5. De aceea, preferă să nu se înfățișeze, ci să fie judecat în absență, ca să nu recunoască prin prezența sa o procedură nedreaptă și o hotărâre luată anticipat.

6. La nivel teologic și canonic, acuzațiile de: a) schismă, b) indisciplină și neascultare, c) smintire a credincioșilor, d) insultă și calomnie și e) fatrie, sunt fabricate și nefondate. De acestea se fac răspunzători chiar acuzatorii, nu acuzatul.

7. Adevăratul motiv al îndepărtării mele este întreruperea pomenirii episcopului, pentru că acesta susține și promovează erezii vechi și noi. Acest lucru însă nu este un delict canonic, ci respectare a învățăturii biblice, patristice și canonice a Bisericii, pentru care trebuia, potrivit Canonului 15 al Sinodului I-II (861), ar trebui să fiu elogiat, nu pedepsit.

Epilog

Nădăjduiesc și mă rog, Înaltpreasfințite, să vă dați seama de caracterul nedrept și anticanonic al persecuției pe care o exercitați împotriva mea, să opriți persecuția și să îmi permiteți să mă întorc la îndatoririle mele preoțești la Sfânta Biserică a Sfântului Antonie, unde slujesc de un sfert de veac (de 24 de ani, din 1993), să slujesc în continuare fără a vă pomeni numele, așa cum îngăduie și alți împreună-episcopi ai dumneavoastră și în Grecia, și în alte țări ortodoxe, și, de asemenea, așa cum a făcut și răposatul Arhiepiscop Hristodul, care a o oprit persecuția mea judecătorească în 2005. Lăsați-i măcar pe câțiva să privegheze și să strige. Îi veți bucura pe mulți și în perspectiva venirii praznicului Paștelui și vă veți elibera de o răspundere pe care o veți purta și în viața aceasta, și în cea viitoare.

Cu respect față de arhieria Voastră,
Protopresviterul Theodoros Zisis.

Anexat: Cele două cărți care sunt menționate la notele de subsol 14 și 15.