Constituţia României proclamă că orice cetăţean român are dreptul la un proces echitabil, desfăşurat într-o perioadă rezonabilă de timp. Chiar dacă are autonomie şi propriile tribunale religioase, Biserica Ortodoxă are obligaţia, prin Legea Cultelor, de a respecta acest drept fundamental al omului.
Din acest motiv, Părintele Pamvo, chemat în judecata Consistoriului Eparhial Monahal la data de 23 martie 2017, a adresat preşedintelui Consistoriului câteva cereri prin care urmărea asigurarea condiţiilor unui astfel de proces echitabil.
-
Întrucât Părintele a fost tuns în monahism şi hirotonit în Mitropolia Clujului, a cerut Înaltpreasfinţiei Sale Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, să dispună verificarea schimbului de scrisori pe care Chiriarhii trebuia să îl fi făcut la momentul venirii sale din Ardeal în Moldova. Părintele are suspiciunea că acest schimb de scrisori nu s-a efectuat, bazându-se pe faptul că, în acel moment, nimeni din MMB nu a dorit să îi facă vreun act oficial, nu a fost niciodata angajat MMB etc. Scopul acestei cereri a fost posibilitatea invocării unei excepţii de necompetenţă a Consistoriului Eparhial Monahal Iaşi, care nu îl poate judeca, dacă nu a fost primit cu toate formele legale în Eparhie.
-
Deoarece Regulamentul de procedură al instanţelor de judecată bisericeşti prevede că hotărârea unui consistoriu luată de membri care nu corespund criteriilor de numire este nulă de drept, Părintele Pamvo a cerut să i se argumenteze că membrii Consistoriului sunt abilitaţi să îl judece şi să dea hotărâri valide. În cererea referitoare la acest aspect, a cerut mai ales explicarea criteriilor după care Adunarea Eparhială a considerat că membrii Consistoriului au viaţă duhovnicească aleasă şi cunoştinţe juridice.
-
Pentru că citaţia la Consistoriu invocă un articol din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române care prevede trimiterea în judecată a unui cleric ca urmare a unei sesizări, Părintele Pamvo a cerut verificarea efectuării cercetării disciplinare prealabile care a condus la raportul în baza căruia a fost trimis în judecată. Regulamentul de procedură al instanţelor bisericeşti prevede că, dacă în cursul efectuării cercetării disciplinare nu s-a făcut procedura citării învinuitului şi a aducerii la cunoştinţă a acuzaţiilor, cercetarea este nulă. Părintele Pamvo nu a fost invitat la nicio cercetare prealabilă, existând, prin urmare, posibilitatea ca raportul în baza căruia a fost trimis în judecată să fie nul.
-
Dintre multele acuzaţii aduse, există şi două prezente şi în dreptul comun: defăimarea, insulta, calomnia, pe de o parte, şi instigarea la fapte negative, pe de alta. Pentru a se putea apăra de astfel de învinuiri, mai ales că a decis să se apere în scris, Părintele Pamvo a cerut să vadă cine sunt cei ce se consideră defăimaţi, care sunt faptele care i se impută ca defăimare, insultă, calomnie sau instigare. Este un drept fundamental pe care nimeni nu i-l poate refuza. Nimeni nu se poate apăra de nişte acuze pe care le aude pentru prima dată în momentul judecării propriu-zise.
-
Prevalându-se de dreptul garantat de Regulamentul instanţelor de judecată de a-şi chema martori, Părintele Pamvo a înaintat o listă de 60 de martori. Întrucât de decizia luată în acest proces poate depinde viaţa sa veşnică şi Regulamentul nu are un număr de martori pe care să îl permită, a considerat că se cuvine ca apărarea sa să fie cât mai consistentă. Instanţei îi revine obligaţia de a motiva refuzul unuia sau a mai multor martori ai apărării.
-
Pentru ca toate aceste cereri să îi fie îndeplinite, Părintele Pamvo a cerut un nou termen de judecată, condiţionând prezenţa pe data de 23 martie la Consistoriul din Iaşi de aprobarea cererilor făcute. Până în acest moment, nu i s-a transmis că i s-ar fi aprobat vreuna dintre cereri şi chiar dacă i se va transmite de acum înainte, în cursul acestei zile, se impune un nou termen de judecată până la care să îşi poată face apărarea corespunzător.
-
Părintele a arătat că demersurile sfinţiei sale nu doresc să sfideze Consistoriul şi că este dispus să răspundă pentru acuzaţiile care i se aduc, în condiţiile în care i se oferă condiţiile conceperii apărării.
-
Pentru că în Regulamentul instanţelor de judecată există un articol care spune că prezenţa părţilor suplineşte eventualele lipsuri de procedură, Părintele Pamvo a decis să nu participe mâine, 23 martie 2017, la şedinţa de judecată a Consistoriului Monahal Eparhial Iaşi, pentru ca prezenţa sfinţiei sale acolo să nu suplinească eventualele lipsuri de procedură invocate în cererile pe care le-a trimis. Se va prezenta în Consistoriu după ce toate obiecţiile sale vor fi fost rezolvate în spiritul sfintelor canoane, al regulamentelor bisericeşti şi al cerinţelor constituţionale.
Prezentăm în continuare corespondenţa dintre Părintele Pamvo şi Consistoriul Monahal Eparhial Iaşi.
Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,
Subsemnatul, Ieromonah Pamvo Jugănaru, egumen al Schitului “Sfânta Cuvioasa Parascheva” din Rădeni, Judeţul Neamţ, trimis în judecata Consistoriului Eparhial Monahal pentru data de 23 martie 2017, respectuos Vă aduc la cunoştinţă următoarele aspecte:
-
Din temeiul art. 62, alineatul (1), litera (b) din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, care se referă la etapele instrumentării unei sesizări, invocat de adresa nr. 1896 din 08.03.2017, reiese că trimiterea mea în Consistoriul Eparhial Monahal s-a făcut în baza unei sesizări. Posibilităţile enumerate de temeiul respectiv, pe care le are Chiriarhul, atunci când trebuie să rezolve o sesizare, trebuie înţelese în spiritul art. 60, litera a) din Regulament, care prevede că sesizările adresate Chiriarhului se trimit în consistoriu “după cercetarea efectuată în prealabil de persoana delegată de chiriarh”, spre deosebire de rapoartele de inspecţie, prevăzute de art. 60, litera b), care se trimit în judecată, potrivit art. 62, alin. (2), din oficiu, după aprobarea de către Chiriarh. Chiriarhul are posibilitatea de a cere cercetarea aspectelor sesizate, are posibilitatea ca, în perioada cercetării, conform art. 63, alin. (2), să dispună oprirea pârâtului de la toate slujirile preoţeşti şi grăbirea procesului, are posibilitatea de a trimite cazul în Consistoriu, conform şi art. 88, alin. (1), poate cere completarea cercetării (art. 85), sau poate clasa motivat cazul, potrivit art. 86, alin. (1). Această înţelegere o are şi doctrina canonică, potrivit căreia ancheta este prima fază a unei proceduri juridice bisericeşti1.
-
Din cele de mai sus, rezultă că sesizarea făcută împotriva mea trebuia cercetată disciplinar după toate prevederile Titlului IV, litera A, “Desfăşurarea cercetării disciplinare bisericeşti”, potrivit cărora urma, conform art. 71, alin. (1), litera (a), citirea sesizării de faţă cu toţi cei implicaţi în cercetare, prilej cu care puteam lua în detaliu cunoştinţă de ceea ce mi se impută, urma să fiu ascultat cu privire la cele ce mi se impută, potrivit art. 71, alin. (1), litera e), urma să mi se ia mărturisirea, care să fie considerată adevărată până la proba contrarie, conform art. 72, alin. (1), urma să se audieze martorii celui care face sesizarea, conform art. 72, alin. (2), se putea cere avizul unor experţi, potrivit art. 78, alin. (1), dacă se impunea acest lucru. La aceste prevederi se adaugă reglementarea art. 78 din Regulamentul de procedură al instanţelor de judecată bisericească, care prevede citarea părţii învinuite, cu rezumatul acuzaţiilor, nerespectarea acestei proceduri atrăgând după sine nulitatea întregii anchete.
-
Întrucât toată procedura cercetării disciplinare nu s-a produs, sau cel puţin nu mi s-a adus mie la cunoştinţă, nu am reuşit să înţeleg la ce fapte fac referire acuzaţiile care mi se aduc, mai ales cele privitoare la abaterile morale de insultă, calomnie, defăimare, clevetire, instigare la atitudini şi fapte negative sau abatera administrativă de contrazicere publică a poziţiei oficiale a Bisericii.
-
Din acest motiv, am adresat marţi, 14 martie 2017, o cerere Consistoriului Eparhial Monahal, în care ceream ca, în baza art. 24, alin. (1): “dreptul la apărare este garantat”, şi art. 21, alin. (3): “Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un timp rezonabil” din Constituţia României, pe care Biserica Ortodoxă Română este obligată să o respecte, în conformitate cu art. 5, alin. (4) din Legea 489/2006 a Cultelor: “În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere… drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului” (s.n.), să îmi pună la dispoziţie informaţiile din dosar, în baza cărora să îmi pot face o apărare, mai ales că printre acuzaţii sunt formulate unele care, în dreptul penal sau civil, necesită o cunoaştere a faptelor imputate, pentru a elabora o apărare.
-
Am considerat exercitarea acestui drept constituţional necesară, întrucât am decis să uzez de prevederea art. 102, alin. (1) din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, care îmi permite să-mi fac apărarea în scris şi nu pot face acest lucru, atât timp cât nu cunosc exact faptele care mi se impută, conjuncturile şi persoanele care au fost lezate de pretinsele mele fapte.
-
Printr-o cerere adresată Consistoriului am cerut pe data de 15 martie 2017 să mi se aprobe lista de martori, conform art. 108, alin. (2) din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, care prevede că lista de martori trebuie depusă cu cel puţin 7 zile înainte de data fixată pentru judecată.
-
În vederea conceperii unei apărări corespunzătoare, am depus o cerere, la data de 20.o3.2017, prin care solicit preşedintelui Consistoriului Eparhial Monahal să mă informeze dacă membrii consistoriului îndeplinesc condiţiile art. 60 al Regulamentului de procedură al instanţelor bisericeşti şi pe cele ale art. 53, alin. (3) din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, pentru a putea invoca, dacă este cazul, nulitatea hotărârii Consistoriului, potrivit art. 61 din Regulamentul de procedură al instanţelor bisericeşti, care prevede că deciziile date de consistoriile ale căror membri nu îndeplinesc condiţiile cerute de art. 60 şi art. 53, alin. (1) sunt nule de drept.
-
Întrucât am fost tuns la monahism şi preoţit în Mitropolia Clujului, Feleacului şi Vadului, am cerut, într-o cerere datată 20.03.2017, să se verifice dacă venirea mea în Mitropolia Moldovei a fost însoţită de schimbul de scrisori între Chiriarhi, aşa cum prevede art. 21, din Regulamentul de procedură al instanţelor de judecată bisericească, pentru a putea, dacă este cazul, invoca excepţia de necompetenţă a Consistoriului Eparhial Monahal al Arhiepiscopiei Iaşilor în ceea ce mă priveşte.
Doctrina canonică referitoare la procedura în materie de judecată bisericească spune că “în judecarea faptelor ilicite şi aplicarea pedepselor… instanţele bisericeşti, cu excepţia celei duhovniceşti, urmează o procedură asemănătoare cu aceea a instanţelor judiciare ale Statului, din practica cărora şi-au şi însuşit-o… Cele mai importante acte procedurale pot fi enumerate astfel: ancheta sau instrucţia, introducerea acţiunii, care se face fie din oficiu, fie la sesizarea sau cererea celor interesaţi, fixarea termenului de judecată şi citarea părţilor, dezbaterea publică cu administrarea probelor şi asigurarea dreptului de apărare a celor chemaţi în judecată”2.
În condiţiile analogiei între procedurile instanţelor statale şi cele bisericeşti, consider absolut obligatorie asigurarea condiţiilor pentru apărare, într-un proces de ale cărui implicaţii poate depinde însăşi viaţa mea veşnică.
Din acest motiv, am decis să invoc lipsurile de procedură semnalate mai sus, suspiciunea de nulitate a anchetei desfăşurate în cazul meu, suspiciunea de necompetenţă a Consistoriului Eparhial Monahal, şi nerespectarea drepturilor mele constituţionale la o apărare care să asigure un proces echitabil şi, prin urmare, în temeiul art. 98, alin. (2) din Regulamentul instanţelor de judecată, care prevede că “prezenţa părţilor suplineşte eventualele lipsuri de procedură”, să condiţionez participarea mea la judecata de pe data de 23 martie 2017 de aprobarea celor două cereri, prin care cer să mi se pună la dispoziţie piesele dosarului instrumentat împotriva mea şi să mi se aprobe lista de martori solicitată, în condiţiile prevăzute de Regulament, de investigarea modului în care s-a desfăşurat cercetarea disciplinară bisericească ce a stabilit necesitatea trimiterii mele în judecata consistorială, de verificarea competenţei Consistoriului de a mă judeca, şi de trimiterea informaţiilor solicitate referitoare la competenţa cerută a membrilor Consistoriului Eparhial Monahal care mă va judeca.
În consecinţă, respectuos Vă rog să dispuneţi:
-
verificarea competenţei Consistoriului Eparhial Monahal de a mă judeca;
-
analizarea modului în care s-a făcut cercetarea disciplinară în ceea ce mă priveşte, mai ales cu privire la abaterile de ordin moral ce mi se reţin în sarcină, şi dacă, din această perspectivă, raportul nr. 1896/08 martie 2017 se poate constitui în bază pentru trimiterea mea în judecata Consistoriului Eparhial Monahal;
-
aprobarea celor două cereri, în baza cărora să îmi pot alcătui o apărare, care să respecte standardele juridice obligatorii pentru ca un proces să fie considerat echitabil, potrivit exigenţelor constituţionale, obligatorii şi pentru tribunalele eclesiale, potrivit legii.
-
aprobarea cererii prin care solicit informaţii referitoare la competenţa membrilor Consistoriului Eparhial Monahal de a face parte din acesta.
-
reprogramarea termenului de judecată stabilit pentru data de 23 martie 2017 la o dată ulterioară, până la care să am posibilitatea de a-mi alcătui o apărare corespunzătoare.
Îmi afirm disponibilitatea de a răspunde în faţa unui Consistoriu pentru faptele care mi se impută, cu condiţia să îmi fie asigurată posibilitatea de a mă apăra, potrivit sfintelor canoane, regulamentelor bisericeşti şi legilor în vigoare.
20. 03.2017 Semnătură,
Înaltpreasfinţiei Sale Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei
1 Arhim. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, legislaţie şi administraţie bisericească, vol. II, EIBMBOR, Bucureşti, 1990, p. 245.
2 Ibidem.
Parintele Pamvo Juganaru – membri consistori
Parintele Pamvo Juganaru – Necompetenta
Parintele Pamvo Juganaru – Cerere Martori
Am toata stima pentru dvs., ca teolog si jurist bine pregatit cum sunteti, dar cred ca in problemele care tin EXCLUSIV de invatatura Bisericii nu trebuie sa implicam justitia, pentru ca, dupa parerea mea, rezolvarea pe cale juridica a unei probleme ce tine doar de credinta e un precedent extrem de periculos.
Ionuţ
Adică trebuie să ne lăsăm la cheremul ierarhilor ecumenişti trădători, care cred că legile ţării pot fi încălcate discreţionar de către ei şi că ei nu trebuie să dea socoteală chiar nimănui? Dacă de Legea li Hristos nu le pasă, să le pese măcar de legile oamenilor!
Ceea ce spui tu se aplică doar în cazul în care ierarhii drept învaţă cuvântul adevărului, nu în cazul minciuno-episcopilor care s-au pus în slujba satanei şi vor ca, din interior, să distrugă cât mai eficient Biserica lui Hristos.
Lasă romanţele, că nu-s potrivite la vreme de război!
Mirela
Exista o anumita categorie de dezorientati care apeleaza la justitie, la CCR, la CEDO, pentru ca statul roman sa recunoasca niste aberatii.
Legile se schimba in Romania, influentate uneori de stapanitorii lumii. Nu e bine ca o problema a Bisericii sa fie rezolvata pe cale judiciara, pentru ca nu stii cum se vor schimba maine legile si cine va apela la ele. Sa vina procurorii si jandarmii sa faca ordine in Biserica? Eu cred ca nu e bine. Ori de cate ori statul (sau politicul) s-a amestecat in problemele Bisericii, lucrurile s-au terminat foarte prost.
Daca un preot nepomenitor e dat pe mana justitiei de superiorii sai ierarhici, atunci a altceva, are tot dreptul sa se apere, dar eu zic ca nu e bine sa initieze o actiune in justitie,
Orice lupta pentru limpezirea lucrurilor trebuie sa inceapa si sa se termine cu rugaciune. Daca Dumnezeu nu ne ajuta, nu mai putem astepta ajutor de la nimeni.
„…si portile iadului nu o vor birui”.
Ionuţ
La forţele statului laic au apelat tocmai ierarhii, sau ce sunt jandarmii cu care Hariton a apărut la Rădeni, ca să-l înlocuiască pe părintele Pamvo cu Şişmanian? Ştii că sunt monahi care au plecat din mănăstiri, dar au fost urmăriţi prin păduri şi bătuţi de către jandarmi? La atacuri lumeşti e legitim să foloseşti legea, când ea te poate apăra. Sau crezi că aceşti ierarhi trădători, crescuţi şi plantaţi în scaune ca să ruineze ortodoxia cât mai eficient, mai au ceva duhovnicesc? Crezi că ura/falsitatea/josnicia/perfidia lor faţă de preoţii care s-au îngrădit de erezie poate să fie roada Duhului Sfânt?
Toată acțiunea asta de ”epurare a elementelor dăunătoare, care nu vor decât să rupă BOR” mi se pare că se aseamănă cu ceea ce s-a întâmplat în România perioada 1949-1962 când a fost colectivizarea.
Și atunci ca și acum în fruntea ”echipelor fulger” care trebuiau să ducă la îndeplinire acest deziderat (străin de neamul românesc – adică era făcută după modelul stalinist de la Moscova), erau puși ”proștii satului; oamenii de nimic”, și acum în fruntea acestor acțiuni de comando sunt niște indivizi care nici de legile omenești nu au habar dar nici de ADEVĂRUL de CREDINȚĂ pentru care mulți înaintași s-au jertfit ca astăzi acești indivizi să se laude cu ”ortodoxia lor” ! – de asemenea și acest deziderat (epurarea) este străin de modul de viață autentic românesc care este profund creștin (nu mai adaug și ORTODOX pentru a nu exprima un pleonasm !).
+++
Ce părere aveți de acest articol de pe … site-ul Doxologia … https://doxologia.ro/cuvantul-ierarhului/de-dragul-unitatii … !!!
+++
D-le Mihai-Silviu Chirilă, ce mai știți de Prof. Ioan Vlăducă. Are vreun punct de vedere legat de aceste frământări / tulburări din Biserică, după adunătura din Creta ?!
Iertați de îndrăzneală !
Doamne ajută !
Ma mai gandeam la un lucru, o cale de mijloc, ca sa zic asa. E clar ca modul de organizare si intentiile organizatorilor „sinodului” din Creta sunt tulburi, dar ma gandesc la o schimbare de tactica.
Unul dintre documentele cu probleme (cel mai imporatant din punctul asta de vedere) e cel referitor la alte „biserici”, Din cate am inteles pana acum, termenul de „biserici” a fost propus de Biserica Greciei, in timp ce delegatia BOR a propus termenul de „comunitati”, la care, ulterior, a renuntat.
Cred ca ar trebui facuta o incercare (poate ultima) de a dialoga cu Sinodul BOR, in ideea de a li se cere fie sa-si retraga semnatura doar de pe acel document (eventual si de pe cel referitor la casatoriile mixte), fie sa reformuleze respectivul document, precum si sa ridice caterisirea preotilor care au intrerupt pomenirea. De asemenea, sa intrerupa orice fel de colaborare cu alte culte, impotriva canoanelor.
@Ionut
Mult succes in indeplinirea acestui tzel!
Esti foarte naiv daca crezi ca ierarhii vor recunoaste ca au facut vreo greseala in Creta, sau daca crezi ca-si vor retrage semnatura de pe acele documente!
Nu pot intelege ce se-ntampla cu ei. Unii spun ca diavolul le-a intunecat mintile, altii spun ca sunt amenintari ce planeaza asupra lor si a apropiatilor (familiilor) lor,…
Probabil ca toate astea, plus altele, se intampla „acolo sus”.
In orice caz, eu cred ca te vei lovi de un zid de indiferenta, care se vede aplicat deja in alte cazuri.
Doamne-ajuta!
Avind in vedere că este un complex de judecată eretic, dupa model Ana și Caiafa Pr Pamvo nici să nu se ducă acolo