Cuviosul Serafim Rose: “ORTODOXIA ȘI RELIGIA VIITORULUI”

De asemenea, „teologi” protestanti si romano-catolici contemporani, care s-au obisnuit sã urmeze orice idee noua pe care o lanseaza „stiintã”, fac la rândul lor speculatii în cadrul noului domeniu al „exoteologiei” (adica „teologia spatiului cosmic”), cu privire la natura raselor „extraterestre” (v. rev. Times , 24 aprilie 1978). Este de netãgãduit ca mitul SF îi fascineazã cu putere pânã si pe cei mai luminati intelectuali si oameni de stiinta ai zilelor noastre.

Fiintele „evoluate” ale viitorului, asa cum apar ele în literatura SF, sunt prezentate invariabil ca unele ce au „depasit” limitele umanitatii obisnuite, mai ales cele ale „personalitatii”. Asemenea lui „Dumnezeul” din povestirile SF, „omul” a devenit si el o impersonalitate bizara. În cartea Childhood’s End ( Sfârsitul copilariei ) a lui Arthur C. Clarke, noua rasa de oameni are fizionomia caracteristica vârstei copilariei, însa chipurile sunt total lipsite de personalitate; aceste fiinte sunt pe cale de a suferi transformari „evolutive” înca si mai înalte, pâna la absorbirea într-o „Supraminte” impersonala.
În general literatura SF – ale carei idei se afla în opozitie diametrala fata de învatatura crestina, dar în concordanta perfecta cu unele scoli filozofice orientale – vede „progresul evolutionist” si „spiritualitatea” în termenii unei depersonalizari crescânde.

3. Umanitatea si lumea viitorului sunt vazute, în termenii SF, ca „proiectii” ale descoperirilor stiintifice celor mai noi; „proiectii” care nu sunt câtusi de putin lipsite de substanta, pentru ca ele corespund remarcabil cu realitatea cotidiana a experientelor ocultiste si demonice, asa cum s-au desfasurat ele de-a lungul tuturor veacurilor.

Iata câteva dintre caracteristicile acestor fiinte „supraevoluate” ale viitorului: comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a apãrea si a dispãrea, transformarea aspectului unor obiecte sau crearea de scene si creaturi iluzorii prin „gândirea pura”, miscarea la viteze ce depasesc cu mult mijloacele tehnologiei moderne, capacitatea de a supune alte persoane propriei vointe, precum si propovaduirea unei filozofii „spirituale” care se plaseazã „dincolo de orice religie” si care promite sosirea unui timp în care „inteligentele avansate” nu vor mai depinde de materie.

Într-adevar, toate aceste lucruri se obtin prin nimic altceva decât prin practici sataniste si vrajitoresti tipice. Într-o istorie a literaturii SF se noteaza ca, „un aspect persistent al creatiilor SF este dorinta de a transcende experienta normala prin intermediul unor personaje si evenimente care depasesc conditiile de spatiu si de timp normale” .²
Scenariile unor filme ca „Star Treck” , precum si multe alte povestiri SF, seamana foarte bine prin unele locuri (mai ales în amanuntele lor „stiintific” – viitorologice) cu unele descrieri din „Vietile Sfintilor Parinti”, pe vremea cãrora activitatile vrajitoresti erau ceva obisnuit la popoarele pagâne, printre care sfintii erau de multe ori nevoiti sa-si duca viata.
Literatura stiintifico-fantastica nu are mai nimic stiintific, si nici prea „viitorologicã” nu este. Ea se prezinta mai degraba ca o întoarcere la originile „mistice” ale stiintei moderne – stiinta dinaintea „iluminismului” secolelor XVII si XVIII, care era foarte apropiata de ocultism.
In aceeasi istorie a literaturii SF se noteaza ca „radacinile literaturii SF, ca si radacinile stiintei, se situeaza în zonele magicului si miticului” (Scholes si Rabkin). Cercetarile si experimentele contemporane din asa-zisul domeniu al parapsihologiei indica si ele o viitoare jonctiune între „stiinta” si ocultism, dezvoltare care se afla în deplina armonie cu literatura SF.
Literatura SF din Uniunea Sovietica (care se bucura acolo de aceeasi popularitate ca si în Vest, desi cunoaste dezvoltari usor diferite), cunoaste exact aceleasi teme ca si literatura SF din aria occidentala.
În general, temele „metafizice” ale literaturii SF sovietice (care se scrie sub ochiul atent al cenzorului „materialist”), sunt de influenta occidentala sau sunt inspirate direct de spiritualitatea hinduista, asa cum se remarca în cazul scriitorului Ivan Efremov. Cititorul sovietic de literatura SF ramâne, potrivit unui critic, „cu o capacitate vaga de a distinge demarcatiile critice dintre stiintã si magie, dintre omul de stiinta si vrajitor, dintre viitor si fantezie”.
Literatura SF, atât din Vest cât si din Est, ca si celelalte aspecte ale culturii contemporane, „confirmã în întregime – spune acelasi autor – , faptul ca faza superioarã a umanitãtii o constituie ocultismul”.³

4. Prin însãsi natura sa „viitorologicã”, literatura SF tinde sã devinã utopica. Câteva romane sau povestiri chiar descriu o societate perfecta a viitorului, dar cele mai multe dintre ele se ocupa de „evolutia” societatii moderne la o stare mai avansata, sau cu întâlnirea cu civilizatii superioare de pe alta planeta, cu speranta (care uneori este prezentata ca realitate) cã problemele cotidiene ca si limitarile conditiei umane pot fi depãsite. În creatiile lui Efremov (si nu numai), comunismul devine „cosmic” si „începe sa dobândeasca calitati nemateriale”, iar „civilizatia post-industriala va fi ca aceea de tip hinduist” ^4.

„Fiintele avansate” din spatiul cosmic sunt adesea înzestrate cu calitati „mântuitoare”, iar aterizarile navelor spatiale sunt semnul unor evenimente „apocaliptice” – de obicei sosirea unor fiinte binevoitoare care sa conduca oamenii în „progresul lor evolutiv”.
Într-un cuvânt, literatura SF a secolului XX este în ea însasi un semn graitor al pierderii valorilor si mentalitatii crestine în interpretarea lumii . Ea a devenit un puternic vehicul de diseminare a unei filozofii necrestine asupra vietii si istoriei, manifestând mai curând, pe fata sau în ascuns, influente ocultiste si orientale. Si tot aceasta literatura, într-o perioada cruciala de criza si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o forta de prim ordin în crearea sperantei si a stãrii de asteptare actuale a „fiintelor extraterestre”, care vor veni si vor rezolva problemele omenirii, cãlãuzind-o cãtre o noua era „cosmica” a istoriei sale.
Pretinzând ca este „stiintifica si nereligioasa”, literatura SF în realitate este un mijloc propagandistic de vârf (de forma secularista) în mediatizarea „noii constiinte religioase” ce invadeaza omenirea, pe masura ce crestinismul autentic supravietuieste în arii etnice si geografice tot mai restrâns. Toata aceasta prezentare a constituit cadrul necesar pentru introducerea cazurilor concrete de aparitii OZN, care corespund în mod ciudat cu asteptarile pseudoreligioase spre care este stimulat omul „civilizatiei postcrestine”!

1. Sheila Catrander si Lynn Schroeder, Psychic Descoveries Behind the Iron Curtain – ( Descoperiri din sfera psihicului din spatele Cortinei de Fier ), Bantam Books, 1977, pp. 98-99. Vezi articolele în lb. rusa ale Dr. Viaceslav Zaitaev, „Visitors from Outer Space” , in Sputnik , Jan. 1967, si „Tamplest and Spaceships” – Temple si nave spatiale in Sputnik Jan. 1968.
   2. Robert Scholes si Eric S. Rabkin, Science Fiction: History, Science, Vision, – Literatura SF: Istorie, Stiinta, Premonitie -, Oxford University Press, 1977, p. 175.
   3. G. V. Grebens, Ivan Efreniov – Theory of Soviet Science Fiction – Teoria literaturii SF sovietice , Vantage Press, New York, 1978, pp.108, 110.
   4. Grebens, Idem ., pp.109- 110
2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifica

Desi fictiune, ar putea spune cineva, literatura SF a pregãtit întrucâtva omenirea pentru aparitia OZN-urilor; noi în mod evident, neputând întelege realitatea lor „obiectiva” pe baza literaturii sau asteptarilor si fanteziilor omenesti.
Înainte de a încerca sa aflam ce sunt OZN-urile, trebuie mai întâi sa cunoastem natura si gradul de încredere pe care îl putem acorda observatiilor care s-au facut asupra lor. Existã cu adevarat OZN-uri? Sau este vorba doar de perceptiile false, pe de o parte si dorinta de împlinire psihologica si pseudo-religioasa pe de alta parte?
Un rezumat foarte solid documentat al fenomenului OZN a fost dat de catre Dr. Jaques Vallee, un cercetator francez care în prezent locuieste în California, expert în astrofizica si în stiinta computerelor, si care a facut parte, mai multi ani, din comisiile de investigare stiintifica a rapoartelor referitoare la OZN-uri. Marturia lui este cu atât mai pretioasa, cu cât el a studiat cazurile de aparitii OZN si din afara Statelor Unite, mai ales din Franta, ceea ce întregeste considerabil tabloul general al fenomenului. Dr. Vallee afirma ¹ ca, desi obiecte zburatoare ciudate au mai fost observate în secolele trecute, „istoria lor moderna” începe odata cu transformarea lor într-un fenomen de masa, adica odata cu anii celui de-al doilea Razboi Mondial si de atunci înainte. Pe continentul american fenomenul a fost receptat prima oara în 1947, dar el se repetase de mai multe ori pâna atunci în tari ale Europei.
În timpul celui de-al II -lea Razboi Mondial, multi piloti raportau luminite ciudate ce pareau ca se afla sub un control inteligent, iar în 1946, mai ales în luna iulie, a fost un adevarat val de astfel de aparitii, în Suedia si în alte tari nord-europene. Initial s-a presupus ca obiectele percepute în acest val scandinav sunt „meteori”, apoi ca ar fi „rachete” (sau „rachete fantoma”) sau chiar „bombe”, si uneori ca sunt „un nou tip de nava spatialã”, capabilã de miscari cu totul neobisnuite în spatiu si care nu lasa nici o urma pe sol, nici macar atunci când par cã aterizeazã.
Presa europeana era plina de stiri referitoare la valul acestor aparitii si toata lumea în Suedia vorbea despre ele; ele se comunicau de ordinul miilor, dar în nici macar unul dintre cazuri nu s-a emis ipoteza originii lor „extraterestre” sau „interplanetare”. Dr. Vallee conchide ca „valul” a constat din aparitia unor obiecte reale, dar ramase neidentificate si ca el nu se poate pune pe seama „rumorilor” pre-existente despre OZN-urile sau despre „vizitatorii din spatiul extraterestru”.