X

Cuviosul Serafim Rose: “ORTODOXIA ȘI RELIGIA VIITORULUI”

de null
Facebook ne-a blocat posibilitatea de a distribui articolele pe pagina OrtodoxINFO. Vă rugăm să distribuiți articolele noastre apăsând AICI.

S-au raportat si cazuri în care ocupantii obiectelor zburatoare au „rapit” persoane de la sol, cel mai adesea în scop de „testare”. Credibilitatea celor care au facut astfel de relatari poate fi cu greu pusa la îndoiala. Aproape toate dovezile privitoare la aceste cazuri, (excluzându-i pe indivizii „de legatura”) s-au obtinut cu ajutorul hipnozei regresive; experienta este atât de traumatica pentru martori, încât ei nu si-o mai amintesc decât mai târziu, când ei însisi accepta sa fie hipnotizati si sa înteleaga astfel misteriosul „salt peste timp” din urma întâlnirii extraterestre – întâlnire care pâna la un anumit punct si-o amintesc perfect.
Unul dintre cazurile cele mai cunoscute de „abductie” a avut loc pe 19 septembrie, 1961, la miezul noptii, lânga localitatea Whitfield din New Hampshire. El a devenit si subiectul cartii lui John Fuller ( The Interrupted Journey – Calatorie întrerupta), publicata într-o forma rezumata în revista Look . În seara în care Barney si Betty Hill se întorceau din vacanta, un OZN ateriza pe sosea exact, în fata masinii lor. De ei s-au apropiat niste „umanoizi” si, ultimul lucru pe care si-l mai amintesc este ca, doua ore mai târziu s-au trezit la o distanta de 35 de mile de locul respectiv, tot pe sosea.
Aceasta amnezie le procura ambilor soti stari de mare tensiune psihica si disconfort fizic, ceea ce-i facu in final sa recurga la un psihiatru. În stare de hipnoza ambii au relatat, independent unul de celalalt, ca au fost transportati la bordul unei „nave”, unde „umanoizii” i-au supus la diferite analize, luându-le probe de tesut cornos (unghii, piele). Au fost eliberati dupa doua ore, dupa ce li s-a dat în prealabil sugestia hipnotica de a nu -si aminti nimic din ceea ce li se întâmplase. Ei au relatat aceasta experienta (tot în conditii de hipnoza) într-o stare psihica deosebit de zbuciumata ( The UFO Experience ).
Un caz similar a avut loc pe 3 decembrie, 1967 la ora 2:30 dimineata, când un politist din Ashland, statul Nebraska a vazut pe sosea un obiect ce emitea puncte luminoase si care la apropierea lui a decolat. Raportând apoi superiorilor sai prezenta unei „farfurii zburatoare” în zona, s-a îndreptat spre casa cu o durere de cap îngrozitoare, cu un zgomot asurzitor în urechi si cu urma unei lovituri rosii sub urechea stânga.

 

Mai târziu s-a descoperit ca a existat o perioada de 20 de minute de care el nu-si mai aminteste nimic; sub stare de hipnoza însa a marturisit ca a pornit în urmarirea OZN-ului, care a aterizat din nou. Ocupantii au îndreptat un fascicul luminos asupra lui si l- au luat la bord, într-un loc plin de pupitre de control si de aparate asemanatoare computerelor 5.
La prima vedere aceste incidente par pur si simplu de necrezut, produse ale halucinatiei sau ale unei imaginatii bolnave. Dar ele sunt prea numeroase pentru a ne putea îngadui sa le tratam cu usurinta. În masura în care relateaza întâlniri cu aparate de zbor concrete, reale, aceste rapoarte nu sunt desigur foarte convingatoare.
Mai mult, psihanalistii însisi atrag atentia asupra faptului ca rezultatele „hipnozei regresive” nu sunt foarte sigure; adesea persoana aflata sub hipnoza nu este capabila sa distinga între experientele reale si „sugestionarile” inculcate în subconstientul sau, fie de hipnotizor, fie de altcineva, în momentul presupusei „Întâlniri de gradul III”.
Dar chiar daca aceste experiente nu sunt cu totul „reale” (ca fenomene obiective în spatiu si în timp), faptul însusi ca ele au fost „implantate” în mintile oamenilor în proportii atât de masive în anii din urma este deja semnificativ. Fara îndoiala ca „ceva” exista si în spatele acestor cazuri de „abductie”, iar recent cei care investigheaza fenomenele OZN au început sa caute explicatiile lor în alte directii.
Asemenea experiente, si mai ales „Întâlnirile de gradul III” ale anilor ’70, sunt în mod vizibil legate de fenomenele paranormale sau oculte. Uneori, cu putin înainte de a întâlni OZN-uri, cei care urmeaza a fi protagonistii lor viseaza lucruri ciudate, sau aud batai în usa în conditiile în care nu se afla nimeni în apropiere, sau primesc vizite ciudate dupa aceea; unii primesc mesaje telepatice de la cei din interiorul OZN-ului.

 

OZN-urile chiar ajung sa dispara si sa apara în loc sa decoleze si sa aterizeze cu viteze mari; alteori au loc „vindecari miraculoase” în prezenta lor sau când cineva este expus la lumina emisa de ei. 6 Alteori însa „Întâlnirile de gradul III” au dus si la leucemie, precum si la boli produse de radiatii; adesea efectele produse asupra psihicului sunt tragice: deteriorarea pesonalitatii, dementa, sinucidere 7 .
Sporirea si intensificarea „componentei psihice” a întâlnirilor extraterestre i-a determinat pe cercetatori sa le asemene pe acestea cu fenomenele oculte, care produc efecte psihice asemanatoare cu cele declansate de aparitia OZN-urilor ( The Invisible College ).
Multi cercetatori au remarcat asemãnarea dintre fenomenele OZN si spiritismul secolului al XIX-lea, în care fenomenele psihice se combina cu efecte fizice stranii, „tehnologia” acelora fiind desigur mai primitiva. În general, în anii ’70 a început sa dispara distinctia între fenomenele OZN „propriu- zise”, sau „normale”, si diferitele culte OZN, si aceasta datorita faptului ca în aceasta decada omenirea a devenit din ce în ce mai receptiva la practicile oculte.

  1. The Hynek UFO Report – Raportul Hynek asupra OZN -urilor -, Dell Publishing Co., New York, 1977, cap. 4-9; The UFO Experience , cap. 5- 10.
    2.  J. Allen Hynek si Jactues Vallee; The Edge of Reality: A Progress Report on Unidentified Flying Objects –   La granita realului. Starea cercetarilor asupra obiectelor zburatoare neidentificate ; Henry Regnery Co, Chicago; 1975; pp. 289- 290.
    3. Vallee, UFOs în Space – OZN -urile din spatiul cosmic 187- 191; Hynek, The UFO Experience – Dosarul OZN – pp. 172- 177.
    4. Hynek, The UFO Experience – Dosarul OZN , p. 31.
    5. Aceleasi imagini au fost relatate si de un inginer din Franta, in timpul „abductiei” sale care a durat 18 zile.
    6. Jacques Vallee, The Invisible College , E. P. Dutton, Inc., New York, 1975, pp. 17, 21.
    7.  John A. Keel, UFOs: Operation Trojan Horse – OZN -urile: Operatiunea Calul Troian , G. P. Putnam’s Sons, NewYork, 1970, p. 303.
  2. Explicarea fenomenelor OZN


Cea mai recenta carte a Dr. Jacques Vallee despre OZN- uri, The Invisible College dezvaluie care sunt opiniile unora dintre cei mai prestigiosi cercetatori asupra acestei probleme. Dr. Vallee considera ca ne aflam astfel „foarte aproape” de o întelegere clara a naturii acestui fenomen.
El observa ca ideea existentei unei forme de inteligenta „extraterestra” a devenit la moda, atât printre oamenii de stiinta, cât si în cercurile celor care ghicesc norocul (astrologii zilelor noastre), mai ales ca rezultat „al setei neostoite de a contacta inteligente superioare care sa aduca rezolvarea miraculoasa a tuturor problemelor ce sfâsie si agita biata noastra planeta”.
În mod semnificativ el mai noteaza ca ideea unor vizitatori din spatiul extraterestru a devenit marele mit, sau „superbul neadevar” al vremurilor noastre.
Totusi credinta în acest mit i se pare o naivitate: „Explicatia aceasta este prea rudimentara; ea nu acopera diversitatea interactiunilor dintre ocupantii obiectelor zburatoare si pamânteni, si nici marea varietate comportamentala a celor dintâi”. Dr. Hynek noteaza ca, pentru a explica diversitatea efectelor produse de OZN- uri, trebuie sa plecam de la ideea ca ele sunt „un fenomen cu efecte fizice fara îndoiala, dar care prezinta si atribute ce tin de sfera psihicului” ( The Edge of Reality , p. 259). Dr. Vallee crede ca ele sunt „atât obiecte fizice, cât si instrumente psihice, ale caror proprietati specifice ramân sa fie definite de acum înainte” ( The Invisible College , p. 200).
Teoria ca OZN-urile nu exista de fapt ca obiecte concrete si ca ele tin doar de fenomenele psihice sau parafizice a fost înaintata de un numar de cercetatori înca de la începutul anilor 1950. Pe parcurs însa ea s-a erodat, pe de o parte datorita proliferarii grupurilor de tip sectar ce exaltau ideea originii „extraterestre” a OZN-urilor, si pe de alta datorita chiar explicatiilor oficiale, ce corespundeau perfect marii majoritati a opiniei publice, conform careia întregul fenomen este pura imaginatie. 1

 

Dar, în prezent, cercetatori de mare prestigiu sunt de acord în a considera ca, desi OZN-urile prezinta indubitabil caracteristici „fizice”, ele nu pot fi nicidecum socotite „nave spatiale” aflate în posesia cuiva, ci ele tin în mod clar de domeniul parafizic sau ocult.
Într-adevar, de ce atât de multe OZN-uri aterizeaza atât de des exact pe mijlocul soselelor? De ce aceste aparate atât de sofisticate si demonstrând o tehnologie atât de „avansata” au nevoie atât de des sa fie „reparate”? De ce este nevoie ca ocupantii lor sa ia atât de des probe de la sol (pe parcursul unei perioade care însumeaza deja 25 de ani!) si sa „testeze” un numar atât de mare de oameni daca ele sunt într-adevar misiuni de recunoastere asa cum pretind „umanoizii” de la bordul lor?

 

Dr. Vallee se întreaba pe buna dreptate daca nu cumva ideea cu „vizitatorii din spatiul cosmic” este o pura diversiune, având „scopul precis de a disimula natura infinit mai complexa a tehnologiei, care mai ales da amploare acestor fenomene” ( The Invisible College , p. 28). El crede ca „de fapt noi nu avem de-a face cu valuri succesive de vizitatori extraterestri; noi ne confruntam de fapt cu un sistem de control”. „De fapt prin „Întâlnirile de gradul III” se realizeaza un foarte eficace sistem de control al convingerilor si credintelor individului”. „Fiecare val de OZN-uri are un impact social din ce în ce mai mare. Mase din ce în ce mai largi de tineri sunt atrasi pâna la fascinatie de problemele cosmosului, de fenomenele psihice si para-psihice, de noi frontiere ale constiintei. Apar mereu pe aceasta tema sumedenii de carti si articole care modifica în profunzime mentalitatile si întreg spatiul cultural în care traim”.
Într-o alta carte a sa, Dr. Vallee noteaza: „A devenit deja posibila determinarea a mari segmente ale populatiei sa creada în existentã unor rase supranaturale, în posibilitatea masinilor zburatoare, în pluralitatea lumilor locuibile, si aceasta doar cu ajutorul câtorva scene si imagini atent regizate, ale cãror detalii sunt adaptate desigur culturii si superstitiilor existente într-un anumit spatiu geografic la un moment dat” 2 .
Exista însa unele mici detalii care pot arunca lumina asupra întelesului acestor „scene regizate” si care nu au scapat cercetatorilor atenti ai fenomenului, mai ales atunci când s-au avut în vedere „Întâlnirile de gradul III” si cele de „contact direct” cu umanoizii; si anume, acestea sunt detalii de o factura profund „absurda” sau care sunt de un rationament a caror rationalitate nu poate nicicum anula latura lor absurda (Valle, The Invisible College ).
În mod si mai semnificativ, întâlnirile sunt în întregime gratuite, fara vreun scop sau înteles clar. Un psihiatru din statul Pennsylvania a avansat chiar ideea ca absurditatea ce caracterizeazã aproape toate „Întâlnirile de gradul III”, nu este altceva decât o foarte clara tehnica hipnoticã. „Când persoana este tulburata de elemente absurde sau contradictorii, pe care se lupta sa le înteleagã, atunci psihicul sau este foarte deschis si receptiv la transferul de idei, la vindecari miraculoase, si asa mai departe”.
Dr. Vallee comparã aceastã tehnicã cu irationalitatea koan- urilor 3 din budismul zen si remarca similaritatea dintre întâlnirile extraterestre si diferitele ritualuri oculte de initiere care „predispun mintea” la „nou set de structuri simbolice”. Toate acestea indica în opinia lui trecerea „la o noua forma de religie”.
Întelegem asadar ca întâlnirile extraterestre nu sunt altceva decât formele moderne ale unui ocultism vechi de când lumea. Abandonând credinta în Iisus Hristos, omenirea îsi cauta acum „mântuitori” în spatiul extraterestru, iar fenomenele în discutie nu fac altceva decât sa furnizeze, prin materialitatea lor – OZN-uri, extraterestri – , recuzita externã necesarã credibilitatii. Dar în ce consta totusi acest fenomen? Cine sa fie cei care „îl regizeaza” si, mai ales, în ce scop ar face-o?

 

Raspunsul la cel putin primele doua întrebari îl dau oameni de stiinta însisi, desi, neavând competenta în domeniul religios, ei nu sesizeazã semnificatiile mai profunde ale descoperirilor lor. Unul dintre ei, profesorul Brad Steiger de la Universitatea statului Iowa, care a si scris mai multe carti în domeniul ce ne intereseazã, a facut, dupã o cercetare amãnuntitã a documentelor sustinute în „Cartea Albastra” redactata de Fortele Aeriene, urmãtoarea declaratie: „Avem de-a face aici cu un fenomen parafizic multidimensional, ale carui rãdãcini tin de sfera planetei Pamânt” ( Canadian UFO Report , Summer, 1977).
John Keel, care a pornit în cercetarile sale asupra OZN-urilor cu mult scepticism si care în materie de religie este un agnostic, scrie: „În esenta lor, OZN-urile, …sunt manifestarea unei lumi pline de duhuri si de fantome, al carei univers mintal este straniu si aberant; este realitatea unei lumi dominate de iluzie… în care realitatea însasi este distorsionata de forte stranii, care în mod vadit pot manipula spatiul, timpul si materia fizicã – forte care se situeazã aproape în totalitate dincolo de puterea noastrã de întelegere… Aparitiile OZN par a fi pe de-a întregul variatii minore ale fenomenelor demonice vechi de când lumea” ( UFOs: Operation Trojan Horse ).
Într-o bibliografie recenta a fenomenelor OZN pregatita de Biblioteca Congresului, se noteaza la prima pagina urmatoarele: „Multe dintre rapoartele asupra OZN-urilor, care se publica în prezent în presa de mare audienta la public, relateaza incidente care sunt izbitor de asemanatoare fenomenelor de posedare demonica, psihice sau de alt fel, pe care teologii si parapsihologii le cunosc de multã vreme” 4 . Cei mai multi cercetatori ai fenomenului OZN cauta de acum explicatia lui în sfera demonologicului si a ocultului.
În câteva studii recente efectuate de cercetatori protestanti (evanghelici) toate aceste dovezi sunt unite si sistematizate, iar concluzia care se impune este ca fenomenele OZN sunt de origine demonica 5 . Este adevarat ca unele dintre ele s-au dovedit a fi rezultate ale sarlataniei sau halucinatiei, dar acesta nu este nici pe departe cazul tuturor miilor de dosare care s-au acumulat pâna în prezent asupra fenomenului. Ca frauda este de asemenea întâlnita în cadrul sedintelor de spiritism – este foarte adevarat. Dar spiritismul însusi, atunci când este autentic, produce negresit stari „paranormale”, care nu sunt altceva decât rezultate ale actiunilor demonice. La fel stau lucrurile cu fenomenele OZN.
Istoriile de caz din grupa contactului direct cu OZN-urile dezvãluie caracteristici tipice, identice cu cele care se regãsesc în practicile oculte sau demonice. De exemplu, un ofiter de politie din California a vãzut primul OZN în iunie, 1966, si de atunci înainte a avut foarte des astfel de întâlniri.

 

„Devenisem complet obsedat de OZN-uri. Eram convins ca ceva absolut maret mi se va întâmpla în curând. Am renuntat la lecturile zilnice din Biblie, nu m-am mai gândit la Dumnezeu, dar în schimb am început sa citesc cu înversunare toate cartile despre OZN-uri care-mi cadeau în mâna… Vegheam noptile, asteptând în zadar sa mai primesc vreun semn, încercam sa comunic mental cu ceea ce eu credeam ca sunt fiinte extraterestre, aproape ca ma rugam la ei sa-mi apara în fata sau sa intre într-un fel în legatura cu mine”.
In cele din urma a cunoscut ce înseamna o „Întâlnire de gradul III”; o „nava” cam de 24 m în diametru i-a aparut în fata, dar a decolat imediat, lasându-l perplex si cu expectativa unui moment „maret” dar nimic n -a mai urmat dupã toate acestea. OZN-urile au încetat sa mai aparã, iar omul, frustrat în asteptarile sale, a început sa bea pânã la atingerea unei stari depresive în care îl încerca din ce în ce mai des gândul sinuciderii. Nu a reusit sa iasa din acest iad decât prin convertirea la Hristos.
Cei care însã au intrat în contact nemijlocit cu însisi extraterestrii, au lucruri cu mult mai înfricosatoare de povestit. Ei devin literalmente „posedati” de aceste fiinte care încearca mai întâi sa-i ucida pe cei care le opun rezistenta. ( UFOs: A Better Explanation ).
În afara de semnificatia generala a fenomenului OZN, „Întâlnirile de gradul III” mai ales ne obliga sa întelegem ca scopul lor precis este acela de a însela individul care participa la ele si de a-l împinge, fie spre a cauta noi „contacte” al caror „mesaj” mai apoi sa-l popularizeze, fie – si aceasta întotdeauna – spre stari de acutã confuzie si dezorientare personalã.

 

Daca amestecul ciudat de elemente fizice si psihice ce caracterizeaza fenomenele OZN este si aspectul ce intrigã cel mai mult pe cercetatori, ramânând din punctul lor de vedere fãrã solutie, el este însã cu totul explicabil celor care cunosc textele de spiritualitate ortodoxã si mai cu seamã Vietile Sfintilor.
În interiorul acestei spiritualitati se stie ca si demonii dispun de „trupuri fizice”, numai cã „materia” din care sunt facute ele este atât de subtila, încât nu poate fi sesizata decât de oameni cu „usile spirituale ale perceptiei” deschise, fie prin vointa lui Dumnezeu, ca în cazul sfintilor, fie împotriva ei – în cazul vrajitorilor sau celor care acceptã sa fie mediumi în sedintele de spiritism 6.
Literatura ortodoxa ofera numeroase exemple de manifestari demonice, care se potrivesc perfect cu scenariul întâlnirilor extraterestre: fiinte si obiecte concrete (adica prezente si contrafaceri demonice) care „apar” si „dispar” brusc, care au întotdeauna menirea de a înspaimânta si semana confuzie între oameni, ducându -i în final la distrugere. Viata Sfântului Antonie cel Mare si a Sfântului Ciprian al Cartaginei, care mai înainte fusese vrajitor, sunt pline de astfel de incidente 7 .

 

Viata Sfântului Martin Milostivul ( † 397, episcop de Tours, mentionat în Proloage vol. I, 13 feb.) contine un exemplu interesant de actiune demonica care prin puterea ei de a manipula obiecte „fizice” se potriveste perfect cu momente similare din cadrul „Întâlnirilor de gradul III”.
Un anume tânar Anatolie se face monah lânga Mânastirea Sfântul Martin, dar din falsa smerenie devine victima înselaciunii diavolesti. I se pare ca sta de vorba cu „îngerii”, iar ca sa-l încredinteze de „sfintenia” sa, acesti „îngeri” au promis sa-i daruiasca „o mantie stralucitoare din cer” ca semn al „puterii dumnezeiesti” ce se salasluia deja în el.
„Deci, într-una din nopti, pe la miezul noptii, se facu zgomot mare de pasi ce parca jucau, si de murmure ca de multe voci în schit, iar chilia lui Anatolie se umplu de lumina. Apoi se asternu linistea, iar cel înselat iesi din chilia sa, purtând „straiul cel dumnezeiesc”. Cineva a adus o lumânare si toti fratii au cercetat cu atentie haina. Era peste masura de moale si de lucioasa, iar culoarea era rosie ca para. Nimeni nu putea spune din ce anume era facuta, însa la vedere si la pipait parea o haina si nimic mai mult”.
În zori, duhovnicul tânarului Anatolie vrea sa-si ia ucenicul pentru a-l duce la Sfântul Martin, ca sa se descopere daca întâmplarea nu era cumva o înselaciune diavoleasca. De frica, ucenicul refuza, „si când fratii îl trasera cu de-a sila, haina cu pricina se facu nevazuta din mâinile lor”.
Autorul acestei marturisiri (care fie a asistat personal la întâmplare, fie a aflat-o de la participantii directi la ea) încheie istoria astfel: „diavolul nu a putut sa-si tina pâna la capat înselaciunea, sau sã si-o ascundã, când a auzit ca va ajunge înaintea fetei Sfântului Martin”.
„Era în puterea Sfântului Martin sa recunoasca pe diavol în orice chip s-ar fi aratat, fie cu firea sa proprie, fie preschimbat în vreo alta forma a rautatii cu care sa-i însele pe oameni” – inclusiv în forma idolilor si chiar în chipul lui Hristos Însusi, îmbracat ca Împarat, lumina din jurul trupului sau fiind însa rosie (semn ca este de la diavolul, dupa Sfintii Parinti, vezi Filocalia vol. 1 – 12, trad. Pr. D. Staniloae – n. tr.)
Deci nu încape nici o îndoiala ca „farfuriile zburatoare” din zilele noastre se încadreazã perfect în „tehnologia” diavoleasca; cu adevarat, nimic altceva nu le-ar putea explica la fel de bine. Astfel, feluritele înselaciuni diavolesti despre care ne avertizeaza scrierile patristice, s-au adaptat la mitologia contemporanã a spatiului cosmic – nimic mai mult.

 

De exemplu, Anatolie cel din povestirea de mai sus s-ar fi numit „individ de legatura”. Iar scopul „obiectului neidentificat” nu este greu de lamurit. El este acela de a-i impresiona si de a-i umple pe spectatori de un sentiment de teama în fata „misterului”. In acelasi timp, de a produce „dovada” existentei unor „inteligente superioare” (care se numesc „îngeri”, pentru cei care le cad victime dintre rândurile credinciosilor, sau „extraterestri”, pentru omul ateu contemporan), ale caror mesaje transmise oamenilor sa aiba astfel o autoritate care sa nu poata fi pusa la îndoiala. Vom analiza aceste mesaje în cele ce urmeaza. În viata Sfântului Nil de Sorska (cel care în secolul XIV a întemeiat schiturile ca centre de viata monahala în Rusia), se descrie o „rapire” demonica care este aproape identica cu „abductia” extraterestra.
La câtava vreme dupa moartea Sfântului Nil locuiau în manastirea lui un preot si fiul sau. „Odata, pe când baiatul fusese trimis cu o treaba la cineva, îi aparu deodata în fata un om ciudat care îl apuca de mâna si îl duse, ca si când ar fi fost purtat de vânt, în mijlocul unei paduri foarte salbatice”. Si pe când preotul si monahii se rugau la Sfântul Nil sa-i ajute sa descopere copilul pierdut, Sfântul veni în ajutorul baiatului si statu afara, în fata ferestrei la care era asezat copilul; iar când lovi tocul usii cu toiagul ce-l tinea în mâna, cladirea se zgudui din temelii si toate duhurile necurate cãzurã la pãmânt. Sfântul porunci diavolului sa duca baiatul înapoi de unde îl luase si se facu nevãzut.
Apoi, dupa oarece strigate si cearta între diavoli, „acelasi strain apucã bãiatul si-l duse la Schit ca vântul, … asezându -l pe o cãpita de fân, dupa care dispãru”. Când l-au gasit calugarii, baiatul le povesti tot ce i se întâmplase, ce vazuse si ce auzise. De atunci încolo umbla foarte smerit, purtând în el parca o anumita teama”. 8
Într-o „rapire” demonica similara din Rusia secolul XIX, un tânar, blestemat fiind de mama sa, deveni timp de 12 ani sluga unui diavol întruchipat într-un „bunic”, având puterea de a sta nevazut în mijlocul oamenilor, ajutându-l astfel pe diavol sa semene confuzie printre ei. 9
În secolele trecute astfel de întâmplari adevarate despre actiunile dracesti nu uimeau pe nimeni (pentru ca omenirea acelor vremuri era constienta de realitatea puterii diavolului – n. tr.). Astazi însa, unul din semnele crizei spirituale la care asistam, consta din aceea ca omul modern, în pofida „iluminismului” si a „întelepciunii” sale, fiind confruntat din nou cu astfel de experiente nu mai este capabil sa si le explice, pentru ca a pierdut trairea vietii duhovnicesti care sa-l ajute la aceasta.
Cercetatorii actuali ai fenomenelor extraterestre, în încercarea lor de a explica fenomene care au devenit prea evidente pentru a mai fi ignorate, s-au alaturat cercetatorilor din domeniul psihiatriei si psihologiei, pentru a formula o „teorie unificata”, care sa permita analiza globala a acestor fenomene atât psihice, cât si fizice. Dar acesti cercetatori nu fac altceva decât sa perpetueze metoda moderna „rationala” a gândirii de sorginte iluministã pentru a cerceta un domeniu spiritual, nedându-si seama însa ca acesta nu poate fi investigat cu mijloacele stiintifice „obiective”, ci exclusiv cu instrumentul credintei.
Lumea fizica este neutra din punct de vedere moral, ea putând fi cunoscuta relativ usor în urma observatiei stiintifice; dar lumea nevazuta a spiritului comporta entitati (fiinte) atât ale binelui cât si ale raului, pentru care cercetatorul stiintific nu poate avea instrumente „obiective” de discriminare, decât în conditiile în care el accepta revelatiile referitoare la ele pe care Adevarul întrupat, adica Iisus Hristos, le-a adus oamenilor.
Astfel, cercetatorii contemporani ai fenomenului extraterestru plaseaza cartile Sfintei Scripturi, scrise sub insuflarea Duhului Sfânt, pe acelasi plan cu textele spiritiste de inspiratie demonica, neputând din aceasta cauza distinge între activitatile demonice si cele efectuate de îngeri.

 

Dar ei acum stiu (dupa o lunga perioada în care stiinta a fost dominata de prejudecati materialiste) ca exista un domeniu al realului de esenta nefizica ale carui efecte sunt observabile în fenomenele extraterestre. Dar câta vreme ei vor persista sa abordeze acest domeniu în mod „stiintific”, ei vor continua sa fie dusi în eroare, cu aceeasi usurinta cu care este înselat cel mai naiv „individ de legatura”.
Când încearca sa determine cine sau ce se afla în spatele fenomenelor extraterestre si care ar putea fi semnificatia lor, acesti cercetatori cad prada, inevitabil, celor mai fanteziste speculatii. Vallee însusi se marturiseste dezarmat în fala manifestarilor extraterestre, neputând spune daca ele sunt „un mecanism scapat de sub control”, o „reuniune solemna de întelepti” plina de bunavointa (asa cum ar vrea sa ne faca sa credem mitul „extraterestru”), sau o „teribila monstruozitate superumana a carei simpla contemplare duce orice fiinta omeneasca în pragul dementei”, adica o monstruozitate care este, prin natura ei, demonica. 10
O evaluare justa a fenomenelor extraterestre nu poate fi atinsa decât din interiorul revelatiei si al experientei hristice, fiind accesibilã doar crestinului credincios care trãieste real si cu smerenie pe aceste coordonate. Nimeni nu poate afirma ca omului îi este dat sa „explice” în amanunt si pe de-a întregul lumea nevazuta a îngerilor si a demonilor; dar cunoastem destul prin descoperirile Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii, pentru a fi încredintati de realitatea acestor fiinte spirituale (îngeri si diavoli) si de modul în care trebuie sa reactionãm noi la influentele lor, mai ales atunci când trebuie sa dejucãm si sã învingem înselãciunile diavolesti.
Cercetatorii fenomenelor extraterestre au ajuns la concluzia ca ele sunt identice cu fenomenele numite „demonice”; dar numai crestinul – si anume cel ortodox, care este instruit si luminat de 2000 de ani de experienta patristica a luptei cu demonii – este capabil sa înteleaga semnificatia adânca a acestei concluzii.
1. Keel, UFOs: Operation Trojan Horse , pp. 38, 41.
2. Vallee, Passport to Magonia – Pasaport pentru Magonia, Henry Regnery Co., Chicago, 1969, pp. 150- 151.
3. koan = paradox folosit ca tema de meditatie în zenbudism, cu scopul de a anihila orice recurs al mintii la ratiune si rationalitate si de a forta individul sa dobândeasca instantaneu o iluminare de tip intuitiv – WEBSTER’s New Collegiate Dictionary (n. tr.)
4. Lynn G. Catoe, UFOs and Related Subjects: An Annotated Bibliography – OZN – urile si alte subiecte înrudite : O bibliografie adnotata -; US Government Printing Office, Washington, D. C. ,1969.
5 . Clifordd Wilson si John Weldon, Close Encounters: A Better Explanation, O mai buna explicare a Întâlnirilor Extraterestre , Master Books, San Diego, 1978; Spiritual Counterfeits Project – Revista Dosarului „Falsuri Spirituale” , Berkeley, Calif., Aug. 1977; „UFOs: Is Science – Fiction Coming True?” – Se adevereste literatura stiintifico-fantastica despre OZN-uri?”
6. Doctrina Ortodoxa despre demoni si îngeri si modul în care este simtita actiunea lor de catre oameni a fost sintetizata (printre altii – n. tr.) de marele episcop si parinte al Bisericii din secolul al XIX-lea Ignatie Breancianinov; ea este expusa pe larg în cartea The Soul After Death – Sufletul dupa Moarte – , St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, California, 1979, Din Ignatie Breancianinov stau trad. în lb. rom. extrase în vol. Cuvânt despre moarte , Ed. „Pelerinul Român”, Oradea 1993.
7. Vezi Vietile Sfintilor (pe larg) editate cu începere din 1991 la Episcopia Romanului si Proloagele , vol. I- II (Vietile Sfintilor pe scurt ), Craiova 1991 (n. tr.). 8. The Northern Thebaid, – Tebaida nordului – St.Herman – Alaska Brotherhood, 1975, pp. 91 -92.
9. St. Nilus, The Power of God and Man’s Weakness (in Russian) – Puterea lui Dumnezeu si slabiciunea omeneasca (în lb. rusa), St. Sergius’ Lavra, 1908; St. Herman Brotherhood, 1976, pp. 79-98.
10.  The Invisible College , p. 206.

Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Guvernul nu dorește aflarea adevărului despre plandemia covid-19. Încercăm să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Pagina anterioară 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14Pagina următoare

Articole asemănătoare

9 comentarii

  1. Simbolistica acelor ortodocsi care amesteca yoga cu ortodocsia, ecumenism, cat despre cartea asta a cuviosului Serafim ,e una dintre cele mai frumoase carti citite de mine, mai sunt cele 5 volume a pr. Paise Aghioritul cuvinte duhovnicesti, aceste carti se citesc foarte usor , dovada ca exista har in ele si binecuvantare, eu cand le citeam , ma simteam asa de linistit si binedispus.

  2. Prima fraza din comentariu de mai sus e raspuns pentru Iosif la intrebarea , referitor la poza articolului.

  3. Așa cum ați spus, trebuie să ne înarmăm cu toate armele Duhului Sfânt pentru a birui toate înșelările. Dar pentru orice om care vrea să se întoarcă la dreapta credință, dar și pentru orice creștin, unde mai poate de exemplu să meargă astăzi la deasă spovedanie, și la împărtășania regulată, și la orice slujbă în general, la ce preoți și la ce biserici? Câți preoți mai țin dreapta credință? Care sunt aceștia și unde pot fi găsiți?

  4. Raluca, totii preoti au harul Duhului Sfant, cei care fac anumite erezi, vor fii judecati pe lumea cealalta, mergi la orice biserica si numai te gandi cu mintea ta omeneasca care preot e bun si care nu , ca te inseli, pui la indoiala invatatura ce-a buna daca te pui judecatoare.

  5. Ce părtășie are dreapta credință cu erezia? Ce părtășie are lumina cu întunericul. ” Metatron” ești liber frătzioare să alegi ”anumite erezii” și să le amesteci cu dreapta credință după mintea ta omenească. De ce mai frecventezi atunci acest site, sau ești aici cu misiune?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Back to top button
Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și reclamele, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, împărtășim informații despre utilizarea de către dvs. a site-ului nostru cu partenerii noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză. View more
Cookies settings
Accept
Politica de confidențialitate
Privacy & Cookies policy
Cookie name Active
Save settings
Cookies settings