Cuviosul Serafim Rose: “ORTODOXIA ȘI RELIGIA VIITORULUI”

1. Vezi episcopul Ignatie Briancianinov cu expunerea lui despre învatatura ortodoxa asupra perceptiei senzoriale si mintale a spiritelor si asupra deschiderii portii simturilor omului in The Orthodox Word, no. 82, 1978.
2. Vezi Jiyu Kennet, How to Grow a Lotus Blossom , Shasla Abbey, 1977 – relatarea viziunilor din pragul mortii ale unei maestre de Zen.
3. „SEMNE DIN CER”
   PERSPECTIVA CRESTIN-ORTODOXA ASUPRA
   OBIECTELOR ZBURATOARE NEIDENTIFICATE (OZN- urilor)

Deceniile care au urmat celui de al II -lea Razboi Mondial au fost marcate nu numai de proliferarea uluitoare a cultelor orientale (mai ales în Occident) ci si de un fenomen paralel care, desi în aparenta neavând nici o legatura cu religia, se dovedeste a fi la o privire mai atenta un semn tot atât de clar al erei „post-crestine” ca si „noua constiintã religioasã” sau cultele orientale. Acesta este fenomenul obiectelor zburatoare neidentificate”, care virtual au fost vazute în toate partile lumii, începând cu prima „farfurie zburatoare” reperata în 1947.
Credulitatea si superstitia omeneasca, care sunt la fel de mult raspândite astazi ca oricând în istoria omenirii, au facut ca acest fenomen sa fie întrucâtva asociat cu „manifestarile bizare” ale diferitelor pseudo-religii contemporane. Într-o masurã nu mai micã însã, el a suscitat si interesul responsabil al unor reputati oameni de stiinta si chiar al unor echipe guvernamentale, interes ce s-a concretizat în publicarea unor studii si carti.
Aceste investigatii nu au ajuns de fapt la niste rezultate pozitive în identificarea fizica a acestor obiecte zburatoare. Dar ipotezele cele mai noi, pe care le-au avansat cercetatorii pentru a explica fenomenele, sunt cu mult mai plauzibile decât vechile teorii de pâna acum.

În acelasi timp însã, aceste ipoteze de ultima ora ne aduc în prezenta unei „granite a realului” (chiar asa se si intituleaza una din lucrarile stiintifice mentionate), adica la limita unei realitãti psihice si spirituale pe care, oamenii de stiinta respectivi nu sunt pregatiti sa o investigheze. În schimb, bogãtia de informatii referitoare tocmai la aceasta realitate, asa cum o aflãm din textele patristice si din Sfânta Scriptura, îl plaseazã pe observatorul crestin ortodox în pozitia privilegiatã din care el are toate datele care sã-i permitã sã evalueze aceste noi ipoteze si fenomene „OZN” în general.
Dar observatorul crestin ortodox este interesat nu atât de fenomenele ca atare, cât de mentalitatea asociata cu ele: cum interpreteaza oamenii în general OZN-urile si de ce? Printre primii care au abordat problema OZN-urilor în acest mod se numara si celebrul psiholog elvetian C.G. Jung, în foarte seriosul sãu studiu din 1959, Flying Saucers: A Modern Myth of Things Seen in the Skies . (Farfuriile zburatoare: un mit modern al obiectelor vazute pe cer).
În aceasta carte Jung abordeaza fenomenul în primul rând din perspectiva semnificatiei lui psihologice si religioase. Si, desi nu l-a clasat ca apartinând „realitatii obiective”, el a identificat cu toate acestea în mod just zona cunoasterii umane, careia îi apartine. Oamenii de stiinta contemporani, chiar daca pornesc de la latura „obiectiva” iar nu cea psihologica a problemei, sunt si ei nevoiti sa apeleze la ipotezele „psihice” pentru a putea explica aceste fenomene.
În abordarea laturii religioase si psihice a fenomenelor OZN, este mai înainte de toate important pentru noi sa întelegem cadrul general în limitele caruia s-au interpretat în general fenomenele OZN (de catre cei care au crezut în existenta lor, desigur), înca de pe vremea primelor lor manifestari la sfârsitul anilor ’40. Ce anume erau oamenii pregãtiti sa vada pe cer? Raspunsul la aceasta întrebare se poate afla aruncând o privire rapida asupra literaturii „stiintifico-fantastice” de mare popularitate.

1. Atmosfera science-fiction

Originile acestui gen de literatura sunt îndeobste plasate la începuturile secolului XIX. Unii prefera sa-l considere precursor pe Edgar Allan Poe, care combina un stil de un realism foarte persuasiv cu o substanta narativa atinsa întotdeauna de „misterios” si de „ocult”. Altii o considera precursoare a literaturii stiintifico-fantastice pe contemporana lui Poe, scriitoarea Mary Wollstonecraft Shelley (sotia celebrului poet), care, în cartea sa „Frankestein, or the Modern Prometheus” ( Frankestein sau Prometeul modern, tradusa recent si în româneste, n. tr.) combina stiinta fantezista si ocultism într-un mod ce caracterizeaza multe scrieri stiintifico-fantastice de atunci încoace.
Povestirea stiintifico-fantastica tipica avea sa apara însã la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX, odata cu Jules Verne si H. G. Wells. Apoi, trecând prin faza manifestarilor literare de mâna a doua, asa cum apareau ele în periodicele ieftine din America anilor 1939 si 1940, genul science-fiction a ajuns la maturitate si a devenit o forma literara de prestigiu international în deceniile din urma. Mai mult, un numar de filme de maxima audientã atestã cât de mult atmosfera SF captiveazã imaginatia maselor.
Filmele SF ieftine si mai curând de senzatie ale anilor ’50 au facut loc în ultimii aproximativ zece ani altora mai moderne, care îsi spun „de idei”, cum ar fi Odiseea spatiala 2001 , Razboiul stelelor, sau Întâlnirea de gradul III , fãrã a mai mentiona unul din cele mai lungi si mai gustate seriale de televiziune americane, Star Treck (distribuit si pe postul nostru national de televiziune, n. tr.).
Filozofia sau mai curând ideologia care sta la baza spiritului SF si care îl genereaza, este împartasita, chiar daca numai implicit, de toti creatorii de SF. Aceasta filozofie ar putea fi rezumata astfel:

1. Religia în sens traditional este fie cu totul absentã, fie prezentã în mod accidental sau artificial. Chiar ca forma literara, SF-ul este în mod vizibil produsul unei perioade deja „post-crestine” (asa cum este cazul povestirilor lui Poe si Shelley). Universul SF este cu totul secularist, desi în el se amesteca adesea nuante oculte sau orientale. „Dumnezeu”, atunci când este mentionat, este prezentat ca o putere vaga si lipsita de contur, iar nu ca o fiintã personalã (de ex. „Forta” din Razboiul Stelelor, o energie cosmica care are atât un aspect pozitiv cât si unul negativ). Fascinatia crescânda a omului contemporan fata de temele SF este o reflectare directa a pierderii valorilor religioase traditionale.
2. În centrul universului SF nu se mai situeaza Dumnezeu, ci omul, dar nu omul asa cum îl cunoastem noi astazi, ci asa cum va „deveni” el în viitor, conform mitologiei evolutioniste moderne. Desi eroii povestirilor SF sunt în general oameni obisnuiti, nu ei sunt cei care ies în prim plan, ci întâlnirile lor cu diferite tipuri de „supraoameni” ce reprezinta rase „supraevoluate” ale viitorului (sau uneori ale trecutului) care de cele mai multe ori provin „din alte galaxii”.

Ideea cã existã forme de viatã inteligentã „mult evoluatã” pe alte planete a devenit atât de înrãdãcinatã în mentalitatea contemporanã, încât pâna si în cele mai respectabile speculatii stiintifice (sau semistiintifice) ea este socotita ca ceva de la sine înteles.
Astfel, într-o foarte populara serie de carti (Erich von Daniken, Chariots of the Gods – Carele zeilor – , Gods from OuterSpace – Zeii din spatiul cosmic ) se aduc asa zise dovezi ale prezentei fiintelor „extraterestre” sau ale unor „zei” în preistorie, cãrora li s-ar datora aparitia subitã a inteligentei la om, inteligentã care este anevoie de explicat prin teoria evolutionista obisnuitã.
Cercetatori de prestigiu din Rusia speculeaza ca distrugerea Sodomei si Gomorei s-ar datora unei explozii nucleare, ca în urma cu secole pamântul a fost vizitat de fiinte „extraterestre”, ca Iisus Hristos se poate sa fi fost un astfel de „cosmonaut” si ca astazi „este posibil sa ne aflam în pragul unei „a doua veniri” a acestor fiinte inteligente din spatiul extraterestru.¹
Cercetatori la fel de reputati din lumea occidentala cred destul de serios în existenta „inteligentelor extraterestre”, din moment ce de aproape 18 ani încoace ei încearca, prin intermediul telescoapelor radio, sa intre în legatura cu ele. Exista în întreaga lume cel putin sase programe de cercetare conduse de astronomi, care încearca sa receptioneze semnale radio de la fiinte inteligente din spatiul extraterestru.