Zis-a un batran:
Precum sarpele daca iese din gaura sa indata fuge, asa si gandurile cele rele descoperindu-se, indata pier. Si iarasi precum viermele strica si mananca lemnul asa si gandurile cele rele strica si mananca inima omului. Caci cel ce isi descopera si isi arata gandurile sale, indata se tamaduieste. Iar cel ce isi acopera si isi tainuieste gandurile sale, acela are mandrie. Ca de nu vrei sa sa destainuiesti cele ascunse ale inimii si nu te incredintezi nimanui, aceasta inseamna ca nu ai smerenie. Ca smerenia toate bunatatile le are. Toti sfintii se socoteau si se aveau pe sine ca cei mai gresiti si mai pacatosi decat toti oamenii.
Iar de va chema omul din tot sufletul sau pe Dumnezeu si atunci va merge si va intreba pe cineva cerand sfat pentru gandurile sale, Dumnezeu va raspunde prin omul acela, adica il va lumina, ca sa dea sfat bun si folositor. Ca insusi Dumnezeu cel ce a deschis gura magaritei lui Valaam, va deschide si gura acelui om pe care il vei intreba pentru folosul tau, macar de va fi pacatos omul acela.
Cand vrei sa mergi ca sa-ti descoperi gandurile tale unui parinte duhovnicesc si cauti sa te folosesti, atunci se cuvine ca mai intai sa te rogi lui Dumnezeu zicand:
Doamne, Dumnezeul meu, cele ce voiesti Tu si stii ca sunt spre folosul sufletului meu, acelea sa le pui in gura acelui parinte ca sa mi le zica mie si cuvintele lui ca din gura Ta sa le primesc si sa ma folosesc!„ Deci sa te intaresti pe sine prin aceste cuvinte, de vreme ce osteneala, tacerea si saracia cu reaua patimire aduc omului smerenia, iar smerenia iarta toate pacatele.
Sfântul Ioan Iacob de la Hozeva
