Presedinta CSM Mariana Ghena a anuntat, miercuri 1 februarie 2017, dupa descinderea lui Klaus Iohannis, ca s-a decis sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei pentru a se constata existenta unui conflict de natura juridica intre autoritatile statului, ca urmare a adoptarii de catre Guvern a Ordonantei de Urgenta pentru modificarea Codului penal si Codului de procedura penala fara aviz de la Consiliul Superior al Magistraturii. Probelema este insa ca CCR s-a pronuntat deja in acest sens, inca din 2009.
Avocatul Adrian Toni Neacsu (foto), fost judecator si membru CSM, considerat unul dintre cei mai apreciati si pregatiti magistrati din Romania, a facut o excelenta analiza referitoare la demersul CSM de a sesiza CCR in legatura cu existenta unui posibil conflict de natura juridica, in contextul adoptarii OUG de modificare a Codurilor penale. In acest sens, intr-un text postat pe pagina sa de Facebook, Adrian Toni Neacsu explica faptul ca CCR s-a pronuntat pe acest subiect inca din 2009, stabilind ca avizul CSM trebuie solicitat de initiatorul actului normativ exclusiv atunci “cand este vorba despre actele normative care privesc in mod direct organizarea si functionarea autoritatii judecatoresti, precum modul de functionare al instantelor, cariera magistratilor, drepturile si obligatiile acestora etc., pentru a nu se ajunge la denaturarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii”. De asemenea, Neacsu arata ca proiectele de legi care implica un aviz al Consiliului sunt cele precum actele normative privind statutul judecatorilor si procurorilor.
Iata analiza avocatului Adrian Toni Neacsu:
„Conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatile statului, determinat de lipsa avizului cerut CSM pentru modificarea codului penal si de procedura penala? O sa plagiez pe larg din motivarile Curtii Constitutionale de pana acum, ca sa nu fie nici o discutie.
Curtea Constitionala s-a pronuntat deja asupra acestui aspect inca din 2009, iar de atunci a facut-o in mod constant, stabilind ca avizul CSM trebuie solicitat de initiatorul actului normativ exclusiv atunci ‘cand este vorba despre actele normative care privesc in mod direct organizarea si functionarea autoritatii judecatoresti, precum modul de functionare al instantelor, cariera magistratilor, drepturile si obligatiile acestora etc., pentru a nu se ajunge la denaturarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii’. Proiectele de legi care implica un aviz al Consiliului sunt cele precum actele normative privind statutul judecatorilor si procurorilor (care cuprind dispozitii referitoare la drepturile si indatoririle judecatorilor si procurorilor, incompatibilitati si interdictii, numirea, promovarea, suspendarea si incetarea functiei de judecator sau procuror, delegarea, detasarea si transferul judecatorilor si procurorilor, raspunderea acestora etc.), reglementat in prezent prin Legea nr. 303/2004, organizarea judiciara (instantele judecatoresti -organizare/competente/conducere, Ministerul Public – organizare/competente/conducere, organizarea si functionarea Institutului National al Magistraturii, compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul instantelor si al parchetelor, bugetele instantelor si parchetelor etc.), reglementata in prezent prin Legea nr. 304/2004, sau organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, cu sediul materiei in Legea nr. 317/2004.
Orice alta interpretare data sintagmei ‘acte normative ce privesc activitatea autoritatii judecatoresti’ pentru care trebuie solicitat avizul, ar determina o extindere a competentelor Consiliului Superior al Magistraturii care nu s-ar intemeia pe criterii clare si previzibile, deci ar fi arbitrara. In masura in care orice lege este susceptibila a genera o situatie conflictuala, care ar determina investirea unei instante judecatoresti cu solutionarea litigiului, s-ar putea concluziona ca toate actele normative ‘privesc activitatea autoritatii judecatoresti’.
Or, dincolo de lipsa de fundament logic si juridic a unei astfel de interpretari, imprejurarea creata ar conduce la situatia in care Consiliul Superior al Magistraturii ar indeplini competente similare celor ale Consiliului Legislativ, care potrivit art. 79 alin. (1) din Constitutie ‘este un organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizeaza proiectele de acte normative in vederea sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii legislatii’, ceea ce este inadmisibil. Consiliul Superior al Magistraturii, ca parte componenta a autoritatii judecatoresti, potrivit dispozitiilor Legii fundamentale, cu rol de garant al independentei justitiei, nu poate fi transformat intr-un organ consultativ al Parlamentului, autoritatea legiuitoare, fara a fi afectate valori constitutionale precum statul de drept sau principiul separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale”.
